sheraton soma bay golf buy soma soma de raizes mesma base

natural ways to get off ambien ambien zolpidem can you take ibuprofen 800 with ambien

tramadol vs gabapentin buy tramadol what class of drug is tramadol in the uk

mucinex d with ambien buy ambien online order zolpidem California

calcular a soma dos 60 primeiros números naturais buy soma online no prescription soma Missouri

ibuprofen tramadol together buy tramadol cod tramadol 50 packungsbeilage

can you take valium if you have high blood pressure valium online valium traduction

does tylenol interact with tramadol tramadol overnight shipping tramadol tabletten beipackzettel

taking xanax lexapro together buy xanax xanax migraine headaches

is valium used for pain relief buy valium online can you take subutex and valium together

ZOOM

Telocitele, o nouă șansă pentru viață

December 7th, 2011, com Comenteaza

Sunt mici, foarte mici ca dimensiune, dar au niște prelungiri enorme în spațiile interstițiale (dintre celulele organelor). Sunt așa-numitele „telocite“ și, ca orice lucru mic, sunt capabile să realizeze lucruri mărețe: să regenereze organele afectate de diverse boli. Au fost descoperite de români, iar povestea lor a trezit interesul lumii științifice internaționale.

În organismul uman, între celulele  care alcătuiesc fiecare organ, se găsesc  nişte celule minuscule, dar cu prelungiri enorme – raportate la scară celulară – iar rolul acestora este de telecoordonare la distanţă  a altor tipuri celulare, prin    intermediul   prelungirilor subţiri pe care le  au  (telepode). Celulele au fost denumite telocite (telos, în greacă, înseamnă   „îndeplinirea  unui  scop  la  distanţă, la capăt“), iar descoperirea aparţine acad. prof. univ.  Laurenţiu Mircea Popescu, împreună cu echipa sa de cercetători  de la Institutul Naţional Victor Babeş. Profesorul L. Popescu ne-a istorisit povestea  telocitelor, un caz de serendipitate (adică cercetătorii caută să descopere  ceva,   dar, făcând   experienţe, dau peste  altceva).  „Savantul  spaniol  Santiago Ramon y Cajal descoperea, la începutul secolului trecut, o serie de celule pe seama cărora pusese activitatea de motilitate a intestinului (mişcări   de  contracţie  şi   relaxare   –   n.r.).

Aceste celule au fost denumite, în cinstea lui, celule Cajal. Eram interesat să văd dacă există acest tip de celule şi în alte organe, afară de intestin. Am căutat  şi am descoperit, în miocard (muşchiul inimii), nişte celule care mi s-au   părut    asemănătoare    celulelor   Cajal. Continuând   căutările,   însă, am  descoperit aceste celule şi în alte organe care nu prezintă contracţii. Atunci s-a născut firesc întrebarea: ce caută ele aici, care e rolul lor? Iniţial – era prin 2005 – noi am  numit aceste celule, Cajal  like  –  adică  asemănătoare  cu  celulele Cajal, fără a fi veritabile celule Cajal. După alţi  trei-patru ani de studiu, am văzut că, de fapt, aceste  celule aflate în spaţiul interstiţiar al celulelor  organelor, au nişte  prelungiri  unicat, extraordinar de lungi,  raportat la scara microscopică la care ne referim. Ca să aveţi o reprezentare  generală, imaginaţi-vă o  caracatiţă care ar avea tentacule de zece, chiar 20 de ori mai mari, decât corpul său propriu-zis. Pentru picioarele acestea lungi, care acţionează la distanţă, am ales termenul telepode (gr. telos – îndeplinirea unui scop la distanţă, pod – picior), iar pe celule le-am denumit telocite. Corpul telocitelor poate fi văzut la microscopul obişnuit, dar picioarele  subţiri nu pot fi văzute decât la un microscop electronic special, de  care   beneficiem  aici, la  Institutul Naţional  Victor Babeş. Aceasta  este povestea descoperirii lor, un caz tipic de serendipitate cu care România se va întâlni rar, dar care are o importanţă deosebită pentru lumea ştiinţifică medicală.”

Descoperirea     făcută      de     profesorul Laurenţiu Popescu şi  echipa sa de şase  specialişti  tineri pe care îi coordonează  a făcut înconjurul  lumii, stârnind interesul a numeroase laboratoare din SUA, China,  Brazilia, Marea  Britanie,  Germania  sau  Israel. Care este rolul acestor telocite? Prelungirile telocitelor emit nişte vezicule, numite exozomi, care permit transferul unor molecule de pe celulele  pentru care altă  cale nu există.  Rolul lor pare să fie acela de a controla relaţiile dintre alte celule; ele fac, să zicem aşa, medierea dintre    sistemul  nervos  şi   sistemul  muscular. Potrivit oamenilor de știință  români, dar şi străini  – între timp se fac noi cercetări pe diferite  meridiane  ale  lumii  privind  telocitele, rolul lor în organism şi mai ales modalităţi de utilizare a lor în scop terapeutic – în afara sistemului  nervos  şi  circulator  care  reglează funcţiile corpului, există sistemul interstiţiar, un fel de reţea alcătuită  numai  din telocite. Aceste celule par să asigure capacitatea regenerativă a organelor din care fac parte, dacă sunt stimulate. Specialiştii încearcă să găsească  acum  modalităţi de  stimulare  prin  care aceste celule să regenereze organele afectate de  boală,  de  pildă   refacerea   inimii  după infarctul miocardic. „Direcţia de cercetare, la îndemâna noastră în ceea ce priveşte    telocitele, este reprezentată de medicina regenerativă, adică  repararea mecanismelor de funcţionare a organelor ca urmare a anumitor boli cu ajutorul telocitelor şi al celulelor stem sau  numai  cu  telocitele  singure. Medicina regenerativă, pornind de la telocite,  este un domeniu care a devenit extrem de  fertil: în mai puţin de doi ani de la  descoperirea lor, există deja cel puţin 40 de lucrări în literatura internaţională de specialitate privind telocitele. Doritorii  pot   accesa   aceste  lucrări   pe PubMed.  Vă  spun  aceasta pentru a înlătura dubiile  acelor  oficiali  români  care  se  mai întreabă   încă   dacă   există   telocite  sau  care încearcă  să  minimalizeze  importanţa acestei descoperiri”,  ne-a declarat, cu  mâhnire  în glas,  profesorul      Laurenţiu      Popescu. Academicianul   se   plânge   că   autorităţile române trec sub tăcere descoperirea de la I.N. Victor Babeş sau încearcă să o bagatelizeze, în timp ce profesorul este chemat să susţină  conferinţe sau  să  colaboreze  cu  universităţi şi institute  medicale  de  prestigiu  din  Marea Britanie, SUA sau China. De altfel, Laurenţiu Popescu s-a întors de curând de la un congres în  China  unde  a  convins  asistenţa despre existenţa şi  importanţa telocitelor precum şi despre necesitatea înteţirii cercetărilor în scopul descoperirii unor modalităţi de folosire a acestor celule în beneficiul pacienţilor. Cum din partea oficialităţilor române nu există un interes  real  pentru  sprijinirea  cercetării   şi valorificării rezultatelor remarcabile ale acesteia, specialiştii  sunt obligaţi să caute în altă parte surse de finanţare. Pe lângă numeroasele propuneri de colaborare venite din partea unor medii ştiinţifice internaţionale, echipa  de  cercetători   a  Institutului   Naţional Victor Babeş  colaborează deja cu două  instituţii  particulare, care   sprijină    financiar demersurile ştiinţifice aflate sub coordonarea profesorului Laurenţiu Popescu.

 

„Am convingerea că viitorul anumitor părți ale medicinei, bazându-mă pe date științifice obținute în cadrul institutului nostru, dar și culese din lume, stă în telocite și celulele stem” – acad. prof. univ. Laurențiu Mircea Popescu.

 

„România nu dorește să-și identifice valorile. Nu că nu poate, nu dorește. {i dacă se constată undeva un câmp de valoare, se fac eforturi deosebite – de către unii – să fie distrus și – de către alții – să nu bage de seamă acest lucru. Este inacceptabil ca anumite oficialități, pseudoacademice, să continue să zică: «telocitele dacă or exista», exprimarea unor pseudosavanți de televizor din România” – prof. univ. Laurențiu Popescu.

 

text Alice-Claudia Gherman, foto Mediafax

 

Taguri:

Comenteaza