Sub soarele arzător de septembrie atipic, pe dealul Istrița de lângă satul Pietroasele, culesul viei e în toi. Vreo 40 de oameni culeg cu grijă Feteasca regală. Ne aflăm în Stațiunea de Cercetare Pietroasa, iar gazda noastră Dragoș Matei, oenologul stațiunii vitivinicole, ne vorbește despre valoarea și importanța teroirr- ului de la Pietroasa în obținerea unor vinuri de excepție, dintre care etalonul îl constituie Tămâioasa românească. „Dealul Istrița beneficiază de expunere perfect sudică la soare, ceea ce asigură lumină tot timpul zilei și pe tot parcursul anului, roca din sol permite drenarea apei și ajută foarte mult la înmagazinarea căldurii și coacerea strugurilor chiar și în timpul nopții prin căldura care se degajă. Se produce astfel o deshidratare a boabei, care, concomitent cu influența benefică a putregaiului nobil – numai la Cotnari se mai produce acest fenomen – subțiază pielița strugurelui și mărește gradul de îndulcire a strugurelui, mai ales la soiul de Tămâioasă românească.”
La Pietroasa sunt 150 de hectare de viță pe rod. Soiul principal este Tămâioasă românească, dar găsim aici și clone din soiul Grasă de Cotnari, Busuioacă de Bohotin, Fetească regală și Fetească albă, Riesling italian, dar și soiurile de struguri negri, cosmopolitele Cabernet Sauvignon, Fetească neagră și Băbească neagră. Ne-am început periplul în stațiune plecând de la recepția strugurilor, unde se determină zaharurile din aceștia și se face evaluarea lor calitativă și cantitativă, trecând prin faza de zdrobire a boabelor dulci și aurii eliberate acum de ciorchine și pieliță și trimiterea mustului prin conducte către instalația de limpezire, iar de aici mai departe în cisterne pentru fermentare la temperatură controlată. Dragoș Matei ne invită să mergem la cramă, locul unde se face maturarea vinurilor după încheiera procesului de fermentare și locul unde se află practic adevăratul tezaur al centrului vitivinicol, cele 100.000 de sticle cu vin vechi, foarte vechi, unele datând din 1942. În drumul nostru la cramă întâlnim studenții veniți în practică la Pietroasa care își completează cu rigurozitate în caietele de practică informațiile pe care li le dau specialiștii centrului vitivinicol. Sunt studenții în anul IV la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMVB, stațiunea reprezentând locul unde se face instruirea practică a viitorilor specialiști în viticultură și oenologie pregătiți la București. Mai mult, la Pietroasa producerea materialului săditor viticol are o tradiție veche, primele vițe fiind altoite în 1893, odată creată, prin decret regal, a primei pepiniere a țării, după pagubele aduse de filoxeră. Astăzi, stațiunea produce butași portaltoi, coarde altoi și vițe altoite, atât din clonele și soiurile obținute în unitate în urma cercetărilor, precum și din alte soiuri.
Crama de la Pietroasa a fost refăcută din temelii în 1923, pe locul vechii crame de la 1893. În cramă începe partea cea mai frumoasă din povestea vinului. Aici sunt vase de lemn, circa 30 de bucăți de tip barrique, din perioada anilor ’70, având capacități de la câteva sute de litri la
10.330 l, cel mai mare vas. Acestea sunt dispuse de-o parte și de alta în drumul nostru spre inima cramei. Urmează butoaiele vechi, cu valoare istorică, din anii 1930–1940, când s-a modernizat crama, și care păstrează emblema Pietroasa originală. Temperatura – care nu trebuie să depășească 12, maximum 13 grade, la vinuri albe – și umiditatea sunt asigurate tot timpul anului datorită construcției cramei, fără alte utilaje. Când ajungem în zona tezaurul stațiunii de cercetare, zărim un alt grup de studenți care își fac ucenicia pe drumul vinului. În această parte de cramă, aflată mult mai jos decât locul prin care am intrat, se găsesc zeci de mii de sticle cu lichid prețios ca și comoara descoperită în 1837 la Pietroasa, care a căpătat cu timpul patina aurului vechi. Dragoș Matei ne arată o sticlă cu vin Tămâioasă românească din anul 1942. Ne indică apoi unde se află colecția 1948 sau cea din 1986. Prețul unei asemenea sticle este uriaș, dar și licoarea din ea nu e mai prejos ca valoare. „Acum câțiva ani s-a vândut o sticlă din recolta lui 1948 cu 3.000 de lei, fără TVA”, ne spune Dragoș.
După vizita la cramă, urmează vizita la sala de degustare a cramei. Descoperim o încăpere lungă, asemănătoare celei în care luau masa voievozii, ornamentată cu fresce redând procesul tradițional de obținere a vinului, vitralii inspirate tot din mediul viticol, iar la un capăt străjuită de o copie în mărime naturală a Tezaurului de la Pietroasa, în timp ce la celălalt capăt străjuiește un alt tezaur: trofeele și medaliile obținute la concursurile naționale și internaționale de vin, mai ales la cele pentru vinurile dulci, aromate, pentru care Pietroasa are o vocație neîntrecută. Mândria casei o reprezintă o medalie de aur acordată la Budapesta în 1972 pentru Tămâioasa românească și o alta, tot de aur, obținută mai recent, în
2007, la Frontignac, în Franța, pentru un vin Tămâioasă românească 1986. Dragoș Matei ne prezintă la degustare mai multe tipuri de vin albe și roșii, sunt prezenți și studenții care învață cum să deguste un vin. Lichidul se apreciază întâi din perspectiva culorii și limpezimii, apoi sub aspect olfactiv și la urmă din punctul de vedere al gustului și persistenței lui.
Cartea de onoare deschisă într-un colț al sălii ne semnalează numeroasele personalități care au trecut pe la Pietroasa: regretatul scriitor Fănuș Neagu, Mircea Dinescu, iar mai de mult Nichita Stănescu, Grigore Moisil și mulți alții. La sfârșitul călătoriei noastre oenologice nu ne putem abține să amintim cuvintele poetului Nichita Stănescu: Aici la Pietroasele, inima noastră de piatră s-a schimbat într-o inimă de inimă.
Pietroasa este celebră nu doar pentru „Cloșca cu puii de aur“ descoperită într-o carieră de piatră în 1837 ci și pentru vinurile obținute aici, în prima Stațiune de Cercetare din România, care a fost înființată în 1893. Prin apartenența la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Pietroasa este, de asemenea, laboratorul de formare a multor specialiști ai domeniului vitivinicol.
Un loc binecuvântat de Dumnezeu, deopotrivă pentru istoria sa și pentru vinurile sale, Pietroasa are destinul unei comori care așteaptă cu răbdare să fie descoperită de fiecare dintre români.
Oenologi de valoare, care și-au pus amprenta asupra vinurilor de Pietroasa de-a lungul timpului, au fost Mihai Macici, Gheorghe Vărăticeanu și tehnologul Didi Achim, supranumit „Pivnicerul din umbră“.
Generația actuală de oenologi este reprezentată de Dragoș Matei, oenologul SCDVV Pietroasa.
