Ossama bin Laden e mort! În sfârşit! Clădirea în care trăia de multă vreme (!) împreună cu toată familia (!!) şi cu o gaşcă-ntreagă de fideli a fost luată cu asalt de către trupele speciale americane. Cu sau fără ajutorul pakistanezilor, care ştiau sau n-aveau habar de acţiune – depinde ce ştiri aţi citit. Dacă nu ne-a scăpat nouă vreuna, până azi nu s-a spus câte persoane se aflau acolo, câte au fost ucise, câte rănite, câte eventual au fugit, dacă americanii au suferit pierderi etc. După cum a rămas ca-n gară şi răspunsul la întrebarea „De ce n-a fost arestat şi ulterior judecat?” Căci bin Laden, s-a recunoscut, nu era înarmat. Dar – a zis un oficial de la Casa Albă – „nu cred că e nevoie să fii înarmat ca să te opui arestării”. Probabil a strigat „Nu vreau!”, a vorbit urât, s-a strâmbat la ei, le-a arătat pumnul. Drept care l-au şi aruncat în mare, sub motiv să nu devină mormântul lui loc de pelerinaj. Păi, nu devenea dacă nu ziceau unde-i. Bine, să nu fim cusurgii, important e că s-a terminat. Dar oare ce s-a terminat?
Terorismul e în floare
Asasinii (Hashshashini) erau o sectă islamică apărută la sfârşitul secolului XI, având o structură piramidală de comandă, copiată de toate societăţile secrete ulterioare. După unii, numele e un derivat de la… haşiş, pe care asasinii îl fumau când se pregăteau să ucidă. Fondatorul sectei, Hassan bin Sabah, a fost coleg de scoală cu poetul Curţii Regale persane, marele Omar Khayyam! Refugiat în Egipt după o escrocherie bună de DNA, bin Sabah a dobândit o cunoaştere aprofundată a Cabalei evreiesti şi a conceput secta Asasinii studiind, între altele, organizarea şi practicile Marii Loje din Cairo, „străbunica” organizaţiei Illuminati. Din aceeaşi Lojă s-a dezvoltat şi cultul Roshaniya, o teroare pentru autorităţile… afgane. Vedeţi cum vin de se leagă toate.
Scopul final al sectei Asasinilor era – conform istoricilor – conducerea omenirii de către câţiva oameni bolnavi de putere, sub masca unor motivaţii religioase. Metoda prin care urma să fie înfiinţată această nouă orânduire era nici mai mult nici mai puţin decât asasinarea în masă a tuturor adversarilor. În acest fel, ieşim din paradigma războaielor – cu tot cu victimele lor colaterale -, a luptelor pentru supremaţie, şi intrăm în „logica” extincţiei fanatice, care mai târziu a căpătat numele de terorism.
Una dintre doctrinele Asasinilor stipula că „Nimic nu este adevărat şi totul este permis”. Pe de altă parte, alde Hassan ştia să momească: se spune (o spune inclusiv Marco Polo) că fondatorul a descoperit o vale pe care a „popu- lat”-o cu palate şi grădini, cu animale exotice şi femei frumoase. Tinerii din regiune erau abordaţi prin cârciumi, îmbătaţi şi aduşi în „paradis”. Nu mai era nici o problemă să li se obţină loialitatea! Să recunoaştem că bin Sabah era mult mai generos decât bin Laden, al doilea promiţând fecioare pe celălalt tărâm, în vreme ce primul le oferea pe bune, fie şi doar pentru câteva zile.
Oricât ar fi de neplăcut, din acest model s-au inspirat toate societăţile secrete europene, religioase sau laice, în frunte cu Cavalerii Templieri. De altfel, se pare că au existat „schimburi de experienţă” între Asasini şi Templieri, în cadrul unor operaţiuni militare comune desfăşurate în timpul Cruciadelor. Într-o cronică se deplânge faptul că Templierii acceptaseră „să se alieze cu acel prinţ groaznic şi sângeros numit Bătrânul Om al Muntelui, prinţ al Asasinilor”. Fireşte, e un mare sarcasm al istoriei faptul că luptătorii pentru supremaţia creştină au ajuns tovarăşi cu musulmanii fanatici…
Dar există şi alt tip de ironie a sorţii: întemeietorul Asasinilor a fost asasinat de către fiul lui, Mohammed, otrăvit la rându-i de progenitura sa, care aflase de planul pus la cale de Mohammed pentru a-l ucide… Oficial, la 1250, mongolii şterseseră din istorie secta Asasinilor. Neoficial, mici grupuri există şi azi, aşteptând probabil un moment prielnic pentru relansarea mişcării.
Istoric, apariţia terorismului este asociată cu Revoluţia franceză, mai exact cu Teroarea iacobină, care a culminat cu dictatura lui Robespierre. Este motivul pentru care şi azi se consideră că terorismul are obiectivele politice, de cucerire sau păstrare a puterii, deşi de cele mai multe ori motivaţiile sunt de alt ordin, religioase ori naţionaliste. În toate cazurile, însă, un element comun, prezent şi în definiţia banală a cuvântului „teroare”, este înspăimântarea, încercarea de creare a unei puternice senzaţii de nesiguranţă, de frică aproape animalică. Teroriştii nu speră, probabil, că, după explozia unei bombe şi moartea câtorva oameni, li se va oferi orice-or vrea ei, ci că vor reuşi să destabilizeze sistemul, să creeze o presiune asupra populaţiei, care la rândul ei să preseze oficialităţile. În acest sens, dezvoltarea IT&C le-a dat o nesperată mână de ajutor, pentru că o decapitare anunţată pe internet şi văzută la TV are un impact emoţional incomparabil cu cel al unui articol de ziar relatând aceeaşi crimă.
Prima încercare de definire a terorismului, aşa cum îl înţelegem azi, datează din 1937 şi a fost formulată la Liga Naţiunilor (actuala ONU): „Toate actele criminale îndreptate împotriva unui stat sau făcute ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg”. Vagă şi fără a reuşi să facă diferenţa între terorism şi război. Nu există până azi o definiţie unanim acceptată. Lucrurile sunt şi mai mult complicate de existenţa terorismului de stat. Esenţial este însă nu cine şi cum, ci împotriva cui: spre deosebire de o acţiune militară, beligerantă, terorismul este explicit îndreptat împotriva populaţiei civile. Indiferent ce idei cred că slujesc teroriştii, victimele lor nu au nici o responsabilitate în situaţiile pentru care atacatorii se consideră nedreptăţiţi. Acest caracter face terorismul să fie odios şi detestat de toată lumea civilizată.
Teroriştii au „acoperit” toate zonele civile: străzi, magazine, teatre, stadioane, metrou, tren, avion, pieţe, discoteci,clădiri publice etc. Parcă ar încerca să ne transmită mesajul: Nicăieri nu sunteţi în siguranţă!
Ultimii ani au fost zguduiţi de atacuri teroriste masive: 11 septembrie 2001 – SUA, 11 martie 2004 – Madrid, 7 iulie 2005 – Londra, 23-26 octombrie 2002, 6 februarie 2004, 24 august 2004, 29 martie 2010, 20 decembrie 2010, 24 ianuarie 2011 – Moscova, 31 martie 2010 – Daghestan, 1-3 septembrie 2004 – Beslan etc., fără a mai pomeni zecile de atentate „obişnuite”. Cifrele totale de morţi sunt de ordinul zecilor de mii. Metodele sunt diverse: bombe cu ceas, bombe telecomandate, sinucigaşi, maşini-capcană, gaze ucigaşe, avioane lansate în clădiri.
Deşi în România nu activează nici o organizaţie teroristă, slavă Domnului, există un Institut de Studii şi Cercetări ale Terorismului (ISCT), înfiinţat în 2004. Are statut, site, emisiune de televiziune, publicaţie periodică, o catedră de studii, corespondenţi în America, Europa şi Asia, o echipă interdisciplinară în domeniul legislativ, financiar, IT, educaţional, social, psihologic, cultural şi religios.
Apar, de asemenea, cărţi româneşti de profil: Relaţia de simbioză dintre terorism şi mass- media (Cristian Delcea, Editura ASCT, 2007), Femei kamikaze. Terorism la genul feminin (Maria Cristina Chiru şi Irena Chiru, Editura Top Form, 2006), Psihologia reclamei terorismului (Cristian Delcea, Editura Diversitas, 2006).
Ameninţarea teroristă globala a determinat măsuri de siguranţă draconice, multe stârnind indignarea. Recent, a făcut valuri mari, la îmbarcarea într-o cursă aeriană, percheziţionarea unui bebeluş!
Cum stăm cu organizaţiile teroriste? Stăm bine, sunt destule, şi de toate felurile: creştine (Rebelii din Nagaland, Frontul de eliberare naţională a Tripura, Armata de rezistenţă a Domnului), hindu (Shiv sena – declarat grup terorist numai de Pakistan, Patit Pawan Sanghatana, Brigada Shambaji – grup Hindu de tineret), iudaice (Kach, Kahane Chai), isla- miste (Abu sayyaf, Armata Islamică, Aden- Abyan, Al-Gama’a al-Islamiyya, Grupul Islamic Armat, Hamas, Brigăzile Martirilor Al-Aqsa, Ansar al-Islam, Al-Quaeda, Asbat al- Ansar, Jama’at al-Tawhid wa’al-Jihad, Jihadul Islamic Egiptean, Harakat al-Mujahidin, Frontul Islamic de Eliberare al Bahrainului, Mişcarea Islamică din Asia Centrală, Mişcarea Islamică din Uzbekistan, Jaish-e-Mohammed, Jaish Ansar al-Sunna, Frontul de Eliberare al Jammu şi Kaşmir, Jemaah Islamiyah, Jihat Rite, Lashkar-e-Jhangvi, Lashkar-e-Toiba, Maktab al-Khadamat, Grupul Combatant Islamic Marocan, Confreria Musulmană, Oameni împotriva gangsterilor şi drogurilor, Grupul Salafist de luptă şi rugăciune, Sipah-e- Sahaba Pakistan, Takfir wal-Hijra, Kurdish- Hizbullah, Reţeaua Hofstad, Frontul de Dezvoltare Naţională etc.), sikh (Babbar Calza, Federaţia Internaţională a Tineretului Sikh, Forţa Khalsa Saheed, Forţa de Eliberare a Khalist anului, Forţa Comando a Khalistanu- lui, Frontul de Eliberare a Khalistanului, Armata Naţională a Khalistanului, Regimentul Dashmesh), naţionaliste (Confreria Fenian, Armata Republicană Irlandeză, Armata Provizională Republicană Irlandeză, Armata de Eliberare Naţională Irlandeză, Asociaţia de apărare Ulster, Forţa voluntară Ulster, Forţa voluntară loialistă, Voluntarii Orange – nici o legătură cu telefonia!, Vânătorii Turanici, Asociaţia Turul, Garda Zdrenţăroşilor, Comitetul maghiar pentru menţinerea ordinii publice, Garda naţională, Tigrii Tamili, Mişcarea Islamică a Turkestanului de Est, Frăţia Revoluţionară Croată, Frontul de Eliberare Naţională din Algeria, Frontul de Eliberare a Quebecului, Armata de Eliberare din Kosovo, Partidul Muncitoresc Kurd, Los Macheteros, Frontul de Eliberare Naţională a Corsicii), de stânga (Acţiunea directă din Franţa, Armata Secretă Armeană pentru Eliberarea Armeniei, Chukaku-Ha, Partidul Comunist din Nepal – de orientare Maoistă, Armata de Eliberare Naţională din Columbia, Armata Roşie Japoneză, Khmerii roşii, Frontul Patriotic Manuel Rodrfguez, Montoneros, Consiliul Socialist Naţional al Nagalandei, Noua Armată Populară din Filipine, Organizaţia Revoluţionară 17 Noiembrie din Grecia, Grupul Popular de Război din India, Banda Baader-Meinhof, Brigăzile Roşii, Forţele Armate Revoluţionare ale Columbiei, Sendero Luminoso, Armata de Eliberare Symbioneză, Mişcarea Revoluţionară Tupac Amaru, Frontul Unit de Eliberare din SUA, Frontul Unit de Eliberare a Assam, Weathermen, Partidul-Front de Eliberare Revoluţionară Populară), de dreapta (Armata de Eliberare a Rwandei, Naţiunile Ariene, Armata Republicană Ariană, Boeremag, Combat 18, Coloana 88, Mişcarea Creativă, Ku Klux Klan, Mişcarea de Acţiune şi Apărare Masada, Mişcarea Naţional Socialistă din Regatul Unit, Ordinul, Organizaţia Armatei Secrete, Rezistenţa Albă Ariană, Alianţa Anticomunistă din Argentina, Autoapărarea Unită a Columbiei, Contras, Coordonarea Unită a Organizaţiilor Revoluţionare din Cuba, Brigăzile Morţii, Gladio, Omega 7, Alpha 66, Banda Mongoose, Ranvir Sena) şi altele (sursa: Wikipedia).
N-am menţionat de fiecare dată ţara. Sunt multe…
Ossama bin Laden e mort. Dar terorismul…
text Isabele Dana Zarojanu şi Tudor Călin Zarojanu foto Agerpres
