Despre Emanuel Teizian, omul care până de curând era coordonatorul secţiunii sportive de la Realitatea TV, se poate spune că este un împătimit al fotbalului. Manolo, cum îi spun colegii, a fost pasionat de acest sport încă din copilărie, de aceea tot ce mişcă în lumea care gravitează în jurul fotbalului constituie un punct de maximă atracţie pentru el. Chiar dacă a renunţat la conducerea buletinului de ştiri sportive, Emanuel Terzian rămâne omul care vă dă întâlnire săptămânal la Realitatea sportivă la 22.30, informându-vă despre Adrian llie sau Viorel Moldovan, despre Adi Mutu sau dramele şi succesele sportivilor români în ţară şi străinătate.

• Aţi demisionat din postul de coordonator al ştirilor sportive de la Realitatea TV, rămânând totuşi colaborator la o emisiune săptămâ­nală. Ce perspective şi obiective aveţi acum? Aţi primit deja oferte? Unde?

• Prima ofertă pe care am primit-o a venit chiar de la Realita­tea 7Vşi a constat în continuarea emisiunii Realitatea sportivă din postura de colaborator. Am accep­tat-o. După cum am acceptat şi invitaţia Eurosport de a comenta meciurile din Premier League proaspăt achiziţionate. Şi nu numai… Ofertele pe care le-am refuzat n-are rost să le mai amintesc, iar pe cele care or să vină am să le ascult.

• Privind în general la jurnalele sportive, am impresia că fotbalului ii sunt rezervate cele mai multe minute într-un buletin de ştiri, celelalte sporturi abia dacă există, de ce se întâmplă asta?

• Televiziunile sunt finanţate de capital privat şi se supun regulilor oricăror socie­tăţi comerciale: funcţionează pentru a genera profit. Profitul este adus de audi­enţă. Iar fotbalul face audienţă mai mare decât celelalte sporturi. Ca un alt sport să facă audienţă trebuie investiţii majore. în ultima vreme se încearcă asta în handbal şi baschet, dar, ca orice început, e timid.

„Sunt trei factori care califică un subiect în jurnal: performanţă, interes şi bani. în cele­lalte sporturi perfor­manţele sunt pe o pantă descendentă (nu vreau să mă gândesc cu ce bilanţ ne vom întoarce de la Olim­piada de la Beijing…), sălile şi stadioanele celorlalte sporturi sunt aproape goale (cu mici excepţii), iar banii reprezintă mărunţiş pe lângă cei din fotbal. Făcând media, vedem de ce fotbalul îşi taie partea leului în jur­nale.” – Emanuel Terzian.

• Dv. v-aţi motivat renunţarea la postul de coordonator al ştirilor sportive din cauză că buletinul sportiv era ciuntit mai mereu în favoarea altor ştiri. Cum vedeţi dv. un buletin de ştiri sportive ideal?

• Buletinul ideal poate avea şi cinci, şi 25 de minute. E ca la o revistă. Dacă ai două pagini pentru un material ţi-l gân­deşti într-un fel, dacă ai patru îl structurezi altfel. Dar dacă îl faci de patru şi intră numai două, nu mai înţelegi nimic din material. N-are cap, n-are coadă, n-are logică. Asta se întâmplă la RTV. Sigur că, la un canal de ştiri, în care guvernează zeul eveniment, se poate întâmpla să se taie dintr-un program sau altul. Dar aces­tea reprezintă excepţii. La Realitatea, excepţia devenise regulă.

• Cum aţi defini meseria de ziarist sportiv?

• Oameni gen Rorin Călines- cu, care a şi afirmat-o public, cred că suntem numărători de cornere şi de ofsaiduri, iar jur­nalişti adevăraţi sunt numai cei care au transmis din Irak, Afganistan sau de pe alte teatre de război. Dar el n-a fost urmărit niciodată pe autostradă de supor­terii Rapidului după un meci la Piteşti. în fine… Ziariştii nu pot fi împărţiţi în ziarişti de sport, de politic, de social etc., ci în ziarişti buni şi ziarişti proşti.

• Ce deosebeşte ziaristul sportiv de întreaga breaslă a ziariştilor?

• Poate doar programul. Când Preşedinţia, Parlamentul, ministerele se închid, adică pe la ora 18:00, în redacţii mai rămân doar jurnaliştii de pe eveni­ment şi cei de la sport. Pentru că parla­mentul lor, stadionul, îşi deschide porţile la 18:00, 20:00 sau chiar 21:45, cum e în Liga Campionilor. După meci, conferinţa de presă şi declaraţii în zona mixtă, adică mult după miezul nopţii, el vine în redacţie şi îşi scrie ştirile. De aceea nu-l veţi vedea niciodată la opt la birou. Pentru că nici n-are ce face la ora aia.

• Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă ziaristul de presă sportivă?

• Aceleaşi pe care trebuie să le aibă orice jurnalist plus pasiunea pentru sport. Adică, în ordine, corectitudine dusă la extrem, putere de muncă exprimată prin disponibilitate şi iniţiativă.

• Cum aţi qjuns să prezentaţi ştiri şi emisiuni sportive?

• Când am preluat departamentul sport de la RTV, acesta era compus din cinci reporteri şi doi producători. Eram foarte puţini şi, cum eu aveam cea mai mare experienţă profesio­nală, m-au aruncat în studio pentru câteva scurte ediţii speciale. Se pare că i-am mulţu­mit pe managerii postului, care apoi au decis să-mi încredinţeze emisiunea Realitatea sportivă.

• Ce proiecte media aveţi în gând?

• Mi-ar plăcea să scriu o carte, dar încă sunt la stadiul în care citesc. Nu vreau să ajung precum cei care au scris mai multe cărţi decât au citit.

• Foarte multe televiziuni prezintă la buletinul de sport mai mult mondenităţile din lumea fot­balului şi nu informaţii sportive reale. Chiar şi ziarele alocă mult spaţiu mondenităţilor sportive tinzând către tabloidiza re. De ce? Care este expli­caţia?

• La început a fost termenul de infotain- ment, ştiri care distrează. Acum s-a mers şi mai departe, iar ştirile nu sunt decât un alt fel de program de divertisment. Fiind stilul practi­cat de către televiziunile importante, avem tentaţia de a generaliza. Dar nu e aşa. Cei care fac asta au în vedere apetitul foarte dez­voltat al publicului pentru aşa ceva. Dovada vine din presa scrisă: Libertatea vinde cât Evenimentul zilei şi Gândul la un loc.

• Se scrie la ora actuală în România presă sportivă reală, de bună calitate?

• Se scrie presă amestecată. Lângă un editorial excepţional al lui Geambaşu poţi găsi o ştire cu erori sau lângă o analiză admirabilă a lui Vochin un material despre nu ştiu ce zână-prezentatoare a ştirilor sportive. Se mai scrie presa pe care o cere publicul şi se scrie o presă puţin mai bună decât cea generalistă, care, apropo, a mai redus în ultima vreme dis­tanţa care o separa de cea sportivă.

• Ce ziarişti de presă sportivă admiraţi?

• Cătălin Tolontan. Şi nu numai ca jurna­list. Omul ăsta, indiferent de ce meserie se apucă, ajunge tot numărul 1.

  

  

  

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2007 Tweet

Friday, August 10th, 2007 at 5:05 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed