Ni se par nesuferite, scârboase şi le omorâm fără urmă de milă, ori de câte ori avem ocazia. Plici! Am mai răpus o muscă ori o molie! Virusologul Mircea Ciuhrii, însă, ne-a învăţat, prin preparatele cu extract de insectă pe care le-a creat, să privim lumea gâzelor cu alţi ochi şi să vedem astfel drumul către sănătate.
text şi foto Alice-Claudia Gherman
O cameră nu foarte mare, dar luminoasă şi sterilă, dintr-un bloc de pe strada Toamnei, Bucureşti. În borcane etichetate mişună molii, gândăcei sau viermişori. Într-un recipient pe masă, printre tărâţele de grâu observăm numeroase ouă de insecte, într-altul se mişcă sute de larve, iar în celălalt tot atâtea pupe şi adulţi. Altă cameră, alţi locatari: musca obişnuită şi larvele ei, din care se extrag substanţe necesare preparării unor unguente antivarice. Ne aflăm în Centrul Ştiinţific Independent Insect Farm aparţinând dr. doc. Mircea Ciuhrii, virusolog român recunoscut în ţară şi străinătate ca primul dintre cercetători care a obţinut, pe baza unor substanţe biologic active (SBA) extrase din insecte, o serie de produse farmaceutice. „Stadiile de ou, larvă, pupă şi adult prin care trec insectele reprezintă tot atâtea oportunităţi de a extrage SBA din ele, fiindcă în fiecare fază de dezvoltare, ţesuturile insectelor se modifică esenţial şi apar noi SBA care participă la aceste transformări (enzime şi peptide). În cursul cercetărilor, am determinat că SBA care participă la aceste schimbări ale unor ţesuturi din organismul insectelor pot fi utilizate şi în cazurile modificărilor proceselor vitale ale organismelor vertebrate (cheratinizarea sau decheratinizarea unor ţesuturi), la stoparea anumitor procese patologice”, ne-a explicat medicul Mircea Ciuhrii.
Povestea terapiei cu insecte, sau ca să fim mai exacţi, a entomoterapiei, descoperite de Mircea Ciuhrii, a început acum 20 de ani la Chişinău, pe când profesorul Ciuhrii era director ştiinţific la Institutul de Protecţie Biologică înfiinţat de Moscova la şase kilometri de Chişinău. În acei ani, profesorul Ciuhrii, studiind comportamentul insectelor de laborator, a avut ideea genială de a extrage substanţe biologice active – SBA – pentru a le utiliza în dirijarea unor procese chimico-fiziologice la om.
„Am depistat că insectele, într-o anumită fază de dezvoltare, au proprietăţi cheratolitice, transformă cheratina, cheratolina (cheratoliză – dizolvare a cheratinei de către substanţe chimice în scop terapeutic) din forma ei naturală în altceva, iar acest lucru poate ajuta la combaterea bătăturilor la om. Aşa am început cu posibilitatea de a trata bătăturile.” Ideea profesorului, deşi absolut nouă şi ingenioasă, nu a bucurat prea mult pe colegii de breaslă şi autorităţile ştiinţifice de la Chişinău. Mai ales că erau tocmai anii în care se destrăma URSS, institutul nu mai avea finanţare de la Moscova. Mai mult, Ciuhrii obţinuse o finanţare de la Banca Mondială în valoare de şase milioane de dolari pentru a-şi sprijini proiectul ambiţios de cercetare a insectelor şi posibilitatea de a crea medicamente cu ajutorul acestora, iar această performanţă, în loc să atragă aplauzele breslei, i-a atras mulţi duşmani. „Au aflat de finanţare membrii Consiliului de Miniştri din Moldova – era unul Sangheli, care m-a chemat la el şi mi-a spus: Ţi-au venit nişte bani din America, 30% trebuie să dai statului. Eu i-am spus că trebuie întâi să pornesc lucrarea, iar când voi face preparatele, din vânzări voi plăti impozite. El s-a făcut că nu înţelege. După asta, m-a chemat preşedintele Academiei din Moldova – unul Andrieş – şi mi-a zis: Dl. Ciuhrii, 15% procente trebuie să dai prezidiului Academiei, că noi nu avem bani, suntem săraci. Eu le-am spus să-mi dea pace să încep lucrul, ei nu şi nu. Am scris Băncii Mondiale că eu nu pot duce la capăt proiectul pe care l-am depus deoarece Consiliul de Miniştri şi Academia vor să îmi ia 45% din finanţare, iar mie îmi rămâne puţin peste jumătate. Eu făcusem un business-plan unde indicasem fiecare dolar unde se duce, nu puteam să mă abat de la ceea ce scrisesm în acel business- plan. Astfel am devenit duşman al poporului şi eram terorizat la fiecare pas. Am hotărât să plec din Republica Moldova la Frankfurt, în Germania, unde am stat trei luni, dar nici acolo nu am putut să îmi duc la îndeplinire cercetarea. Nemţii se învârteau pe lângă mine să fure ideea. Între timp pierdusem finanţarea Băncii Mondiale. Am plecat în Statele Unite, nici aici lucrurile nu au stat mai bine decât în Germania. În sfârşit, în 1995, la un congres al spiritualităţii româneşti de la Băile Herculane, l-am întâlnit pe Ion Iliescu, căruia i-am spus povestea mea şi care mi-a propus să mă stabilesc în România, că mă va sprijini. Am depus actele pentru a veni în ţară, am luat concursul la Ministerul Muncii şi iată-mă angajat al Institutului Cantacuzino de la Băneasa. Ion Iliescu nu s-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte sprijinul pentru cercetările mele, au trecut vreo zece luni şi nu aveam cum să îmi încep cercetările. În schimb, la institut, directorul de atunci, un alt Iliescu mai cumsecade, mi-a dat vreo cinci camere care stăteau acolo goale. Atunci am început să fac cercetări şi să obţin nişte unguente pentru tratarea bătăturilor. Am făcut acolo un laborator de farmacologie şi am realizat primul preparat pe care l-am înregistrat – Cheratoliz. Acesta a mers extraordinar şi într-un an de zile am vândut în toată lumea aşa de bine încât mi-am cumpărat o casă în care să locuiesc împreună cu familia şi în care să am propriul meu cabinet de consultaţii. Am mai lucrat încă un an de zile şi am cumpărat blocul acesta în care ne aflăm azi şi unde am înfiinţat în 1998 Centrul Ştiinţific Independent Insect Farm.”
Acest laborator i-a permis profesorului Ciuhrii să-şi continue cercetările, să realizeze aproximativ 50 de preparate brevetate şi înregistrate la Ministerul Sănătăţii şi incluse în lista UE de produse cu valoare farmaceutică, plus
100 de medalii de aur la saloanele internaţionale de inventică unde s-a făcut cunoscut pe plan internaţional. Preparate pentru tratarea afecţiunilor autoimune precum psoriazisul, capsule antivirale pentru tratarea infecţiilor hepatice, geluri şi capsule anitiherpes, preparate antibacteriene cum sunt cele pentru acnee şi rozacee la adolescenţi ori cele împotriva afecţiunilor date de candida albicans, dar şi preparate cosmetice (şampoane antimătreaţă, geluri intime împotriva transpiraţiei, diverse creme de mâini sau antirid) toate sunt născute în laboratoarele lui Ciuhrii prin manipularea enzimelor şi peptidelor obţinute din insectele aflate în diverse stadii de dezvoltare. Din vânzarea produselor sub sigla Insect Farm, Ciuhrii şi-a dotat centrul cu aparatură de ultimă oră şi a dezvoltat de curând o serie de noi preparate utile în tratamentul adenomului de prostată şi al fibromului uterin.
Cu toată notorietatea şi rezultatele deosebite obţinute prin tratamentele sale asupra pacienţilor români şi străini (din Franţa, SUA, Germania), Mircea Ciuhrii nu este foarte uşor acceptat în mediile farmaceutice de la noi, reproşându-i-se adesea faptul că preparatele sale sunt extrase tocmai din, citez, nişte gândaci strânşi cu făraşul. „Eu i-am invitat pe cei de la universitate să vină alături de studenţi să vadă ceea ce fac, fiindcă nu ascund nimic, mai ales că am totul înregistrat la OSIM. Nu s-au grăbit să vină. Din păcate, sunt şi multe companii farmaceutice mari care nu permit şi nu vor să accepte că alte companii, mai mici, sunt capabile să formeze un nou preparat şi să le facă o concurenţă redutabilă. Am prezentat, de pildă, un raport la un congres de farmacie la Târgu Mureş organizat de catedra de farmacologie din Bucureşti. După ce am expus timp de o oră principiile care stau la baza entomoterapiei şi beneficiile ei, am invitat farmaciştii să îmi pună întrebări. Surprinzător, nimeni nu a întrebat nimic, doar un domn de la Cluj mi-a spus: Pleacă, dle Ciuhrii, din România, nu ne trebuie de alde matale aici! Cam aceasta este reacţia!”
Mircea Ciuhrii a publicat numeroase articole despre entomoterapie (tratamentul prin extract din insecte) în diverse reviste ştiinţifice interne şi internaţionale de prestigiu, iar în prezent lucrează la un tratat de 700 de pagini intitulat „Entomoterapia şi perspectivele sale“.
Profesorul lucrează cu aproximativ 40 de chimişti, biochimişti şi biotehnologi plus un farmacist care realizează compoziţia şi formula farmaceutică.
