Tumorile tubului digestiv reprezintă o problemă medicală foar­te importantă din cauza  frecvenţei lor relativ mari şi, mai ales, din cauza gravităţii lor, în special a celor maligne, a cancerelor digestive. Conform statisticilor, frecvenţa can­ce­re­lor digestive este, în medie, de 28% la bărbaţi şi de 20% la femei, din totalul îmbolnăvirilor de cancer, iar incidenţa maximă a cancerelor digestive este de obicei peste vârsta de 50 de ani. Depistarea din timp a acestor tumori poate însemna o şansă de vindecare de care orice pacient trebuie să be­ne­ficieze. Ne-am adresat dlui prof. dr. Ştefan Neagu, şeful Cli­nicii de Chirurgie II de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, pentru a ne lămuri ­asupra acestor probleme de sănătate

Organismul uman produce zilnic aproximativ 500 de miliarde de celule noi menite să regenereze ţesuturile îmbă­trânite. Sistemul imunitar omoară şi îndepărtează celulele anormale. Uneori, însă, aceste celule anormale rămân pe poziţie şi atacă ţesuturile şi organele sănătoase, multiplicându-se necontrolat şi formând tumori care, în timp, devin maligne. Aparatul digestiv este şi el supus aceluiaşi tipar de apariţie a tumorilor maligne. Dl. prof. dr. Ştefan Neagu ne-a oferit câteva informaţii în acest sens. „Forma­ţiunile tumorale dezvoltate la diferite segmente ale aparatului digestiv (esofag, stomac, duoden, intestin subţire şi gros, rect) se manifestă prin apariţia unor simptome (semne) diferite în funcţie de localizarea aces­­tora: greaţă, vărsături, dureri abdominale, modificări ale tranzitului intestinal (episoade diareice alternând cu perioade de constipaţie). Hemoragia digestivă este un alt simp­tom important al tumorilor digestive, sângele exteriorizându-se prin hematemeză (văr­sătura cu sânge), sau prin anus cu sânge mo­di­ficat, negru ca păcura (melenă) când provine din segmentele superioare ale tubului digestiv, sau roşu când provine din segmentele inferioare ale tubului digestiv (colon, rect). Nu rareori sângerarea provenită de la nivelul tumorilor digestive maligne este nedecelabilă clinic, manifestându-se ca hemoragie ocultă, pusă în evidenţă numai prin examen microscopic şi care, în timp, duce la anemie. Orice anemie diagnosticată clinic şi evidenţiată printr-o simplă hemogramă impune, pentru stabilirea cauzei ei, şi examinarea radiologică sau/şi endoscopică (explorarea vizuală cu un instrument  flexibil introdus pe gură – gastroscopie sau pe anus – colono­scopie) a tubului digestiv.“

„Tumorile maligne ale tubului digestiv, în schimb, sunt localizate mai frecvent la nivelul stomacului şi al intestinului gros, şi, mai rar, la nivelul intestinului subţire“, adaugă dl profesor Neagu. „Gravitatea tumorilor maligne constă mai ales în caracterul lor metastazant, tumorile tubului digestiv metastazând cel mai frecvent la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici dar şi pulmonar, osos etc. Atunci când diagnosticul este stabilit în stadiul de evoluţie locală, înainte să metastazeze la distanţă celule maligne, tratamentul chirurgical asigură vindecarea bolnavului. Din păcate, în momentul apariţiei simptomelor, o parte importantă a cazurilor sunt deja într-un stadiu avansat de boală. Stadializarea internaţională a cancerelor stabileşte un stadiu incipient – al cancerelor in situ, un stadiu local – tumora li­mitată la organ, un stadiu loco – regional – tu­mora limitată la organ şi teritoriul limfatic adia­cent, şi un stadiu metastazat – cu metastaze la distanţă.  În aceste din urmă situaţii tra­ta­mentului chirurgical i se asociază tratamentul cu citostatice (chimioterapia), radioterapia şi imunoterapia care pot prelungi perioada de supravieţuire fără însă a vindeca. Toţi bolnavii operaţi pentru tumori maligne ale tubului digestiv trebuie apoi urmăriţi prin controale clinice şi paraclinice. Pentru cancerul gastric, peste 50% dintre cazuri sunt, în momentul stabilirii diagnosticului, într-un stadiu avansat al bolii, astfel că supravieţuirea până la cinci ani este sub 50% din cazuri. Pentru cancerul de colon şi rect situaţia este asemănătoare. Pentru a creşte rata vindecării este necesar ca diagnosticul să fie pus într-un stadiu precoce al bolii astfel ca tratamentul chirurgical să fie curativ. Acest lucru se poate face prin examinarea periodică a întregii populaţii, realizând-se screening-ul pentru o anumită localizare de cancer“, susţine prof. Neagu. În consecinţă, domnia sa recomandă să fim atenţi la orice modificare a tranzitului digestiv, în special de tipul alternanţei constipaţie-diaree. „În astfel de situaţii se impune o explorare radiologică şi/sau endoscopică a tubului digestiv. De asemenea, apariţia unor simptome ca lipsa poftei de mâncare, astenia, anemia, hemoragia digestivă superioară sau inferioară, disfagia (dificultate la înghiţire), palparea unei mase tumorale abdominale pot fi expresia patologiei tumorale a tubului digestiv.

foto arhiva personală a dlui prof. dr. Ştefan Neagu.

Pentru diagnosticarea într-o fază locală, curabilă, de evoluţie a bolii, este recomandat ca orice persoană peste 50 de ani (incidenţa maximă a cancerelor digestive fiind peste această vârstă) să facă o dată la doi-trei ani un tranzit baritat şi o irigoscopie/endo­scopie digestivă superioară şi inferioară într-un serviciu de gastro­enterologie, realizând astfel un autoscreening.

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie - februarie 2009 Tweet

Tuesday, January 20th, 2009 at 9:46 pm, ZOOM, RSS feed