O vacanţă în decor alb şi albastru sau în decorul din Războiul Stelelor… În ţara contrastelor înlocuieşti hotelurile de cinci stele cu nopţile incendiare din deşert, străbaţi oazele labirintice, iar cămila şi jeep-ul sunt prietenii cu adrenalină!

Sidi Bou Said, orăşelul alb-albastru

Când auzi „Românii lui Janos!“ ai tendinţa de a răspunde „Da, Măria Ta!“ şi te apropii pentru a asculta fascinantele poveşti ale ghidului, deschizător de drumuri pe pământ tunisian. E român, locuieşte în Sousse şi ştie tot ce mişcă în Tunisia. În orice moment îţi vinde ponturi despre ţara cu o cultură atât de diferită de cea europeană. Bancnotele de 10 dinari sunt de trei feluri, aşa că nu e cazul să te impacientezi dacă la exchange-ul din hotel vei primi astfel de bancnote, nu ai voie să fotografiezi poliţiştii pe stradă, altfel rişti să ai o conversaţie nu tocmai prietenoasă cu ei. Şi dacă au senzaţia că i-ai fotografiat, ai putea să le zĂmbeşti frumos, să le arăţi câteva poze cu peisaje şi apoi îi inviţi pe bune la poză, se vor aranja minuţios, doar trebuie să dea bine în imagine. Apa de la chiuvetă nu este tocmai bună de băut, aşa că apa plată rămâne singura alternativă. Bazarul te îmbie cu numeroase suveniruri de la magneţei de frigider sub formă de cămile tolănite la soare până la celebrele covoare zburătoare; este locul unde poţi negocia până la ultimul dinar, dar şi locul unde trebuie să fii cu ochii în patru la geantă.

În apropierea Cartaginei, la doar câţiva kilometri se află un orăşel în stil andaluz: Sidi Bou Said. Înainte de a străbate la pas strada Habib Thameur, trebuie să faci un popas la Café des Nattes pentru a savura deliciosul ceai de mentă cu muguri de pin. Tot farmecul Sidi Bou Said-ului îl găseşti pe această stradă în pantă cu numeroase cafenele care au o privelişte fantastică asupra Golfului Tunisului şi asupra portului de iahturi. Totul este foarte bine conservat, casele sunt albe, cu uşile şi ferestrele toate colorate în albastru azuriu, brăzdate cu flori şi plante care contribuie la pitorescul străduţelor liniştite. Iar comercianţii, care mai de care mai iscusiţi în arta negociatului. Dacă îţi arăţi talentele de bun negociator poţi obţine bijuterii chiar şi cu 10 dinari, de la 48 de dinari, şi o invitaţie pe terasa magazinului pentru a surprinde în fotografii frumuseţea oraşului. Şi cum să treci cu privirea cofetăria cu sortimente delicioase de îngheţată, de îţi vine să iei în braţe întreaga vitrină?

Sahara, aventura deşertului

De cum ai  făcut poze la intrarea în Matmata şi te-ai simţit exact o vedetă pe dealul Hollywood-ului, deşertul îşi face simţită prezenţa. Vegetaţia săracă parcă duce lipsa unor stropi de ploaie pe care doar un european ar putea să-i aducă. Ploaie în Sahara! Adevărat semn divin! Şi cum să nu râzi la gluma ghidului care te îndeamnă să cotizezi pentru că ai adus ploaia în deşert, fenomen rar întâlnit? Pe drum spre Douz cerul se înseninează, iar drumul îmbracă o haină de nisip, din ce în ce mai aurie. Ai senzaţia că te desparţi de civilizaţie şi intri într-o lume care te face să pluteşti, să visezi şi să strigi cât poţi de tare tot ce-ţi trece prin gând. Înlocuieşti modernul autocar cu o căruţă trasă de cal care te conduce chiar spre camping. Şi nu orice fel de camping, gazdele te poftesc prima dată în Bar, un cort din lemn de palmier unde te îmbie cu whisky şi shisha, narghileaua cu aromă de măr sau de cireşe. Te cuprinde o senzaţie plăcută de căldură, uiţi că ai un strat fin de nisip pe tot corpul şi nu-i mai dai atenţie vântului care se tot încăpăţânează să aducă nisip. Glumele curg lanţ şi amurgul se întrepătrunde cu noaptea, aşa că e cazul să te prezinţi la Recepţie, un birou înalt din lemn aflat chiar în faţa Bar-ului pentru a primi cortul în care vei dormi. Iar pentru a ajunge la corturi trebuie să străbaţi coridoarele create de dunele de nisip. Fiecare cort are şase paturi, semn că distracţia va fi în toi chiar şi târziu în noapte. După ce ţi-ai luat în primire patul din cort, dotat cu pături călduroase, dining-roomul te aşteaptă cu cina. Şi ce dacă eşti în deşert? Gazdele s-au pregătit cu salate de legume şi tajine, o mâncare ca o prăjitură gătită în cuptor, brik (clătită umplută cu ou şi verdeaţă), dar şi fructe din belşug.

Voia bună e la loc de cinste aşa că băieţii care au servit cina se pregătesc numaidecât şi pentru întreţinerea atmosferei. Cântă melodii arăbeşti şi directorul lor artistic se apropie de grup, pronunţă câteva cuvinte antrenante în arabă şi aşteaptă cu nerăbdare să le pronunţi la fel ca el. Şi ce poate fi mai amuzant decât să dai tonul unei melodii tipic româneşti gen Săracă inima me sau Aseară ţi-am luat basma…, chiar în mijlocul deşertului? Focurile de tabără dau savoare nopţii şi poveştile sunt mai picante dacă sunt udate cu vin şi whisky, Johnny Walker-ul din Douz.

Adrenalină pe cămilă sau în jeep-uri

După ce ai petrecut o noapte în plin deşert, e momentul să te împrieteneşti cu una dintre cămile, care te va purta pe spatele ei timp de aproximativ o oră. Şi nu te ia oricum la drum! Trebuie să ai costumaţie de beduin cu şal înfăşurat fistichiu pe cap şi un caftan larg în care mai intră alte două persoane. După care trebuie să faci poză cu cea mai frumoasă cămilă. De regulă, tunisienii care se ocupă de cămile îţi aleg una pe măsura înălţimii şi greutăţii, dar poţi avea şi surpriza de a te vedea pe o cămilă destul de înaltă şi bine făcută care mai trage după ea alte două mai mici. Şi mai e şi orgolioasă şi cu pretenţii de şefă, dacă celelalte două cămile încearcă să i-o ia înainte, imediat le pune la respect. Ce-ai zice dacă ai vedea viaţa de pe cea mai înaltă dună de nisip? Călătoria cu jeep-ul va fi plină de senzaţii tari exact ca în montagne-russe, iar dacă şoferul vede că te bucuri de moment, face manevre îndrăzneţe. Nu uita să te fotografiezi la volanul jeep-ului şi apoi dă o fugă pe platourile de filmare de la Războiul Stelelor!  Acestea sunt încă atât de vii, încât ai impresia că în curând iese Luke Skywalker din căsuţa lui. Vezi tot felul de mici rachete legate cu diferite sârme şi pictate cu albastru şi roşu, dar şi ruinele unde s-a filmat această producţie. Pentru un strop de răcoare, încearcă Oaza Chebika cu izvorul pitoresc şi cascada, aflate chiar la umbra palmierilor!

Taguri: nr. 6 / iunie 2009 Tweet

Monday, June 1st, 2009 at 11:47 am, LIFESTYLE, RSS feed