În restaurante somptuoase, oameni de afaceri prosperi, îmbrăcaţi cu dichis, consultă meniurile în coperte de piele şi clatină din cap îngrijoraţi – sunt aceleaşi feluri de mâncare ca şi în anul trecut, semn că nu sunt posibilităţi de diversificare şi de îmbiere a clientelei cu fineţuri mai ispititoare. Dau din umeri, oftează şi comandă resemnaţi scoici, homar, somon, caviar.
În baruri de fiţe, flăcăi cu cearcăne bogate la ochi, tolăniţi leneş pe canapele, sirotează cu paiul băuturi de culori fistichii, ascultă manele transmise la televizoare cu ecran plat, de dimensiuni impozante, şi cad de acord că nu e un moment propice să-şi schimbe maşinile din topul de acum câteva luni, şi care au deja la bord 30.000 de km. Fătuci cu piercinguri lăsate la iveală, mirosind trăsnitor a parfumuri sosite de la Paris, încearcă să-i consoleze, mângâindu-i cu înţelegere pe părul dat cu gel, murmurând încurajator că vor veni vremuri mai bune, şi că viaţa merită în continuare trăită.
Politicieni care se frământă de grija ţărişoarei noastre, îşi iau concediu cu plată, pentru a medita mai profund şi în linişte la problemele cu care se confruntă patria, în contextul declinului economic mondial. Se vor întoarce peste câtva timp la muncă, revigoraţi şi iluminaţi, constatând că există soluţii de a ieşi din marasm – încă un împrumut consistent şi vom scăpa de belele, numai că trebuie vegheat ca banii să ajungă doar la persoane de mare încredere.
Pe câte un domeniu cu o vilă de vis înfiptă în mijloc, magnaţi care au investit în imobiliare şi în terenuri, suspină nostalgic lângă un grătar încovoiat sub greutatea fripturilor şi decid că a da preţurile de vânzare mai jos ar fi o prostie, e nevoie doar de răbdare şi un apartament din Berceni va avea iarăşi valoarea unuia de pe Coasta de Azur.
Cerul e brăzdat de avioane într-un du-te-vino continuu – în cele mai multe dintre ele se află turişti români, care îşi plimbă cu frenezie pe alte meleaguri anxietatea provocată de către situaţia de-acasă.
Pe străzile oraşelor continuă forfota cerşetorilor, care se adresează trecătorilor pe un ton suav şi comprehensiv: „Acceptăm reduceri de până la 50% la pomenile dumneavoastră“.
În sate, prin cârciumi, badea Gheorghe, badea Ion, şi alţi bade, beau în tăcere bere sălcie şi caldă, din halbe spălate în grabă – muşteriii sunt mulţi şi însetaţi. De la radio se aude glasul cavernos al cuiva care avertizează opinia publică despre consecinţele falimentului unor bănci cu faimă. Badea Gheorghe, badea Ion, sau un alt bade, porunceşte pe un ton sastisit cârciumarului cu şorţul pătat de muşte: „Mai dă-l dracu’ şi pe alarmistu’ ăsta, cine l-o fi plătind să sparie lumea, caută un post care să zică una de-a noastră, că la ei nu-i ca la noi.“