out of body experience on ambien buy ambien what's the difference between ambien cr and ambien er

zolpidem buy Charlotte buy ambien online purchase zolpidem California

what is phen phen vs phentermine how does phentermine work phentermine doctor reviews

valium bioavailability valium online no prescription can you take valium with lithium

effects ambien tolerance buy ambien does medicare pay for ambien

what helps tramadol work better buy tramadol tramadol for osteosarcoma in dogs

tramadol suchtgefahr buy tramadol durotram tramadol

tramadol alcohol withdrawal tramadol 50 mg what is in tramadol 50 mg

xanax bomb doterra xanax depression mixing norco with xanax

10 gocce di valium vasco rossi testo diazepam 5mg can you give dog valium

DOSAR

Una învățăm, alta muncim

April 8th, 2012, com Comenteaza

Reforma învățământului românesc a tot început,  de vreo  20  de  ani  încoace.   S-au  schimbat  niște   programe școlare, elevii nu mai învață în trei schimburi, în câteva școli  au apărut  calculatoare, unele  universități particulare  sunt chiar acreditate. Ca să nu mai vorbim de emoționantele BAC-uri „picate  în direct, la televizor”! Sau de proaspăta telenovelă a claselor pregătitoare! Dincolo  de  aceste forme,  însă, gurile rele   spun  că fondul  învățământului românesc ar  fi rămas cam  același (excepțiile,  desigur, confirmă regula). Învățăm și noi, așa, în general, ca să ne aflăm în treabă. Fără nici o legătură cu piața forței de muncă, de pildă.  Care,  ca să vezi, cere  altceva. Prin  urmare, învățământul  românesc  produce, cu  drag   și  spor, șomeri cu studii medii și superioare.

 

În București, unul din cinci șomeri e absolvent de facultate

La sfârșitul anilor  ’90, Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale ne-a anunţat că avem încă o prioritate naţională: corelarea învăţământului cu necesităţile de pe piaţa forţei de muncă. Revelaţia cu pricina a apărut într-un frumos septembrie în care aveam aproape un milion de șomeri  și peste  27.000 de posturi vacante pentru care,  paradoxal, nu  existau  solicitări. Anii au trecut,  șomerii  s-au mai cizelat, acum sunt  mai școliţi, mai cu niște cursuri de recalificare  inutile, mai  cu  un  master… Dar,  în esenţă,  am rămas tot necorelaţi. Chiar spre tragic, potrivit unui studiu Econtext din 2011: în București, unul din  cinci șomeri  e absolvent de facultate!

Are cineva  vreo  răspundere pentru asta? Evident că nu,  doar  trăim  într-o  ţară  democratică!  Fiecare  face exact  ce și câte  facultăţi dorește. Dar  face cineva,  ceva,  ca să îndreptăm  situaţia? Evident că da,  tot în stil mioritic. Pasăm  vina  – și responsabilitatea – de la unii   la  alţii.   Ministerul  Muncii   spune  că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ar trebui să mărească sau să restrângă cifra de școlarizare a facultăţilor, funcţie de necesităţile de pe piaţa  muncii. MECTS susţine că nu-și  poate  adapta structura la o piaţă  a forţei  de muncă atâta  timp  cât ea nu și-a definit  clar priorităţile. Liceele și universităţile  se laudă cu tineri  foarte bine pregătiţi, în timp  ce angajatorii acuză  faptul că tinerii au doar  cunoștinţe teoretice,  nu și practice. În fine, absolvenţii recunosc că aproape 70% dintre cunoștinţele și abilităţile necesare unui job (în cazul fericit în care l-au găsit) nu le-au dobândit la școală. Și că aptitudinile contează mai mult  decât  diploma.

Ruptura dintre învăţământ și piaţa  muncii a fost pusă,  ani de zile, pe lipsa  unor  studii  de  specialitate. Acum,  când  există,  sunt ignorate cu desăvârșire. Consiliul naţional al calificărilor  și  al  pregătirii  profesionale a adulţilor, de pildă,  a realizat un studiu sociologic cu tema  Absolvenţii recenţi de învăţământ superior și integrarea lor pe piaţa muncii. Scrie acolo,  negru pe  alb,  cum  s-ar  zice, că există puhoi de facultăţi care n-au nici o legătură cu piaţa  muncii:  geografia turismului, limba  și literatura română, istorie, relaţii internaţionale  și  studii europene, administraţie  publică sau  administraţie europeană. Peste  40% dintre  absolvenţii acestor   specializări lucrează (în cazurile fericite)  în domenii total  diferite. Nici facultăţile de știinţe  politice,  comunicare și  relaţii   publice,  administrarea  afacerilor, informatică  economică,  management   sau marketing nu  stau   pe  roze.  30-45%  dintre absolvenţii lor lucrează în job-uri conexe specializării  absolvite. În fine,  există  și facultăţi care oferă  șansa  de a fi angajat  în specializarea  absolvită: calculatoare, matematică, construcţii  civile   și   industriale,  arhitectură, medicină umană și veterinară. Și în acest caz, însă,   aproape  jumătate  dintre  absolvenţii angajaţi susţin că locul de muncă este nesigur sau  că  urmează să-l  schimbe, în  următorul an,   din   motive  financiare.  De  multe   ori, schimbă chiar  și ţara.  40% dintre absolvenţii care au apelat la firme de recrutare și-au găsit un loc de muncă în afara ţării. Unde,  da, sunt apreciaţi: „Dar  să  nu  uităm că afară  ies  cei mai  buni”,  susţine prof.  dr.  Mihai  Korka,  de la   Academia   de   Studii    Economice   din București, coordonator și autor al mai multor studii pe această  temă.  Bine măcar  că învăţământul românesc e corelat la piaţa muncii din Europa. Dar la cea românească? „Din păcate, nu există această  corelare  de care vorbiţi  și eu cred că nici nu se poate.  Trăim într-o  societate democratică, nu-i  poţi  lua  omului dreptul de a studia ce vrea el. De aici și șomajul foarte mare  în rândul tinerilor, ei studiază ce le place, nu ceea ce se cere”. Dar știu ce se cere? Sunt informaţi? Își asumă riscul  șomajului în cunoștinţă  de   cauză?   „Informaţiile despre ceea  ce așteaptă piaţa  muncii au  lipsit  până acum.  De-abia  în 2008-2009 au apărut primele studii. Dar  problema e doar  parţial rezolvată, pentru că ar trebui o reacţie  reală, pragmatică,  din  partea universităţilor. Din  2005, la  recomandarea Consiliului Europei, toate statele  membre au strâns legătura dintre universităţi și piaţa  muncii. Fiecare  universitate are un  prorector (un  birou)  care gestionează relaţia  cu piaţa  muncii:  aduce angajatori, aranjează orele de practică, organizează zilele porţilor deschise etc. E bine,  dar  ar trebui ca relaţia  asta  să  fie mai  exactă,  la nivel  de facultate. Pe angajator nu-l  interesează orice economist,  ci unul specializat în contabilitate, de pildă.  Relaţia aceasta  dintre facultate și angajator ar fi bine  să fie cât mai  directă, de genul   ce trebuie să știe  studentul  meu  dacă-l angajezi la tine?”

Statusul  actual al absolvenților studiilor de licență din ultimii cinci ani și siguranța actualului loc de muncă în următorul an

Sursa: Studiu sociologic  DOCIS

Sigur  că  o  să  mai  treacă   multă apă  pe Dunăre până   când  lucrurile se  vor  petrece așa.  Deocamdată,  facultăţile  par   mult   mai interesate să se înmulţească și să aibă cât mai mulţi  studenţi, chiar și în specializări demult apuse. Avem  67 de  programe de  inginerie mecanică, de pildă,  în 21 de universităţi. Ce mai contează că în România nu prea mai există  industrie mecanică? Apoi,  53 de  facultăţi de  drept, în 43 de  universităţi. Prin  tradiţie, în magistratură sunt  angajaţi absolvenţi doar de la 10 facultăţi renumite: „Ce caută  celelalte 43 în peisaj?  Nu  cumva păcălesc  populaţia?”, se întreabă prof. Korka. „Eu cred că sectorul de învăţământ superior e mult prea segmentat. Unii  zic  că e bine,  că există  ofertă. Dar   atunci   când   numărul  de   facultăţi  e, totuși,  atât de mare, cred că în spate  se ascunde și o mare  impostură, o lipsă acută  de calitate”.

În  România  existau,  la  sfârșitul anului 2011, peste  81.000 de șomeri  cu vârsta sub 25 de ani. În marea lor majoritate, absolvenţii de liceu și de facultate din  ultimii  ani. Prin  programul de ocupare a forţei  de muncă pentru anul   2012,  Agenţia  Naţională  pentru Ocuparea Forţei de Muncă  își propune angajarea a peste  3.500 dintre ei. Și nici asta  nu  e sigur,   din   cauza   „sistemului  educaţional bazat  pe teorie,  legătura slabă  cu practica în producţie  îngreunând  inserţia tinerilor pe piaţa  muncii”, se menţionează în  documentul citat.

Și cu cei 77.500 cum rămâne?

 

România are 473.866 de șomeri

Avem din  ce  în  ce  mai  mulți studenți. Auzim în jur frecvent: sunt student la ASE, sunt student la Drept, sunt student la Spiru Haret. Din păcate, constatăm nu arareori, că  auzim apoi: am terminat  facultatea și sunt șomer, nu am de lucru, nu mă angajează nimeni. Lucrurile însă nu stau mai bine nici în ceea ce privește absolvenții de liceu – deci studii medii – nici când vine vorba de studii profesionale, gimnaziale sau primare. Înainte spuneai: ai carte, ai parte. Acum lucrurile s-au schimbat, în rău, desigur.

Opinii privind responsabilitatea pentru asigurarea corespondenței dintre pregătirea studenților și cerințele locului de muncă

Sursa: Studiu sociologic  DOCIS

La sfârșitul  lunii februarie 2012, în România erau înregistrați 473.866 șomeri, dintre care 21.967 persoane,  în municipiul București. Dintre acești aproape 22.000 de șomeri, 10.473 erau bărbați, iar 11.494 erau femei. La nivel de țară,  dintre  cele  473.866  persoane șomere, 36.971 aveau studii superioare,  96.964 aveau studii medii, iar 339.931 erau fără studii sau cu studii  primare,  gimnaziale  sau  profesionale, potrivit datelor oferite de Ministerul Muncii.

De la Institutul Național de Statistică – INSS – am primit date  oarecum  asemănătoare, ele au făcut lumină în ceea ce privește repartizarea șomerilor pe grupe de vârstă, studii etc. Astfel, din cei aproape 500.000 de mii, circa 50.000 aveau  vârsta de sub 25 de ani – din aceștia aproape 10.000 aveau studii universitare, între 25 și 29 de ani erau 21.500 de șomeri, iar dintre aceștia,  la nivel de țară,  4.800 erau  cu studii superioare,  șomerii între 30 și 39 de ani erau circa 72.000 dintre care 5.800 cu studii superioare, între 40 și 49 de ani erau șomere aproximativ 103.000 de persoane dintre care cu studii superioare doar 4.400, între 50 și 55 de ani erau șomere  aproximativ 54.000 de persoane dintre care în jur de 2.000 aveau studii universitare, iar la grupa  de vârstă  peste  55 de ani erau șomere  aproximativ 30.300 de persoane dintre care cu studii universitare  cam 430 de persoane.

Totalul locurilor vacante pentru  sutele de mii de persoane rămase  fără un loc de muncă atingea, la finele anului trecut, un procent  de 0,68 dintre care, cea mai mare nevoie de forță de  muncă  înregistrându-se în sectoarele  de tranzacții  imobiliare  –  3,68 procente,   apoi sănătate și asistență socială  – 3,61 procente, urmate  de industria prelucrătoare– 1,57, activități administrative – 1,43 procente,  industrie extractivă  respectiv agricultură și silvicultură – 1,42 procente, urmate de hoteluri și restaurante – 1,37 procente,  transporturi și depozitare  – 1,36 procente,  informații și comunicații – 1,32 procente.   Cea mai  mică  cerere  de  forță  de muncă o  înregistrau  următoarele sectoare: comerțul cu ridicata și cu amănuntul – 0,2 procente,  industrie  în general  – 0,19 procente, învățământ – 0,29 procente, activități profesionale și științifice – 0,35, activități sociale și culturale  – 0,43 procente.

Privind datele oferite de Ministerul Muncii și INS se poate observa că, pe undeva există o necorelare între piața forței de muncă și gradul de școlarizare și pregătire profesională a aspiranților la un job. Am încercat să ne interesăm la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asupra corelării nevoii de profesioniști  pe  piața  muncii  cu  programele de învățământ ale ministerului pentru  pregătirea generațiilor  viitoare de angajați, asupra  existenței unor parteneriate cu angajatorii care să faciliteze luarea legăturii cu ei încă de pe băncile   școlii sau  asupra  unor  proiecte  de îmbunătățire a cererii și ofertei privind forța de muncă.  După  trei săptămâni de tratative  am primit  următorul   răspuns care  nouă   ni s-a părut extrem de evaziv: „Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a utilizat ori de câte ori a fost posibil rezultatele studiilor de piață realizate de instituția care are în atribuții aceste  activități, respectiv  Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În plus, vă informăm că la sfârșitul anului trecut a fost demarat  proiectul Evaluarea și prognozarea cererii de muncă potențiale  pentru  absolvenții  de  învățământ superior,  în structură  ocupațională, la  orizontul  anului 2020, în vederea dezvoltării corespunzătoare a politicilor privind instruirea de nivel universitar, finanțat prin MECTS-ANCS, care urmărește identificarea informațiilor relevante referitoare la problema în discuție. În momentul în care în cadrul acestui proiect vor apărea rezultate relevante o să vi le punem la dispoziție.”

La rândul  lor, cei de la Ministerul Muncii ne-au informat despre existența unui program numit De la școală  la muncă și carieră, desfășurat de consilierii agențiilor pentru  ocuparea forței de muncă – conform Protocolului încheiat între Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului – prin care tinerii absolvenți ai unei forme de învățământ preuniversitar  pot  beneficia  de  informații și servicii de consiliere în carieră,  pe baza unui plan individual de consiliere. În anul 2011, au fost desfășurate 1.342 ședințe de informare și consiliere pentru elevii învățământului preuniversitar  (elevi în  clasele  terminale),  la nivel național.  În aceste  întâlniri li s-au  prezentat tinerilor meseriile mai vechi și mai noi, care sunt cele mai de succes profesii la ora actuală în  România,  date  despre  cum  să  îți faci o carieră, ce locuri vacante există, care sunt profesiile de interes pentru angajatori etc.

(Alice-Claudia  Gherman)

Taguri:

Comenteaza