Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Tradiţie, performanţă, prestigiu

157 de ani, atât se împlinesc anul acesta de când domnitorul Ţării Româneşti, Barbu Dimitrie Ştirbei, a decis înfiinţarea primei şcoli agronomice româneşti – Institutul de Agricultură de la Pantelimon. Un vultur care ţine între gheare un mănunchi de spice a reprezentat emblema noii şcoli, iar acest simbol se regăseşte în sigla a ceea ce numim astăzi: Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Ve­terinară Bucureşti. O universitate româ­­nească de prestigiu care, în ciuda schim­bărilor de sedii, sistem, denumiri etc. intervenite în timp, s-a adaptat nevoilor societăţii devenind o instituţie modernă care pregăteşte, prin studii de licenţă, masterat şi doctorat, profesionişti în horticultură, agricultură, medicină veterinară, bio­tehnologii, zootehnie, îmbună­tăţiri funciare şi ingineria mediului, management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală.

O şcoală în bună legătură cu natura

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti este cea mai veche şi cea mai mare instituţie de învă­ţă­mânt agricol superior din România. Contrar multor prejudecăţi, această universitate prestigioasă a format şi continuă să formeze nu doar profesionişti pentru mediul rural, ci şi pentru cel urban, inclusiv pentru mediul academic şi în cercetare. Ce altceva sunt inginerii de la Facultatea de Îmbunătăţiri Fun­ciare şi Ingineria Mediului sau cercetătorii de la Facultatea de Biotehnologii, dacă nu profesioniştii de care are atâta nevoie populaţia din ce în ce mai urbanizată a ţării şi mediul înconjurător din ce în ce mai viciat de noxe, tăieri de păduri şi poluări de lacuri? Şi ar mai avea oraşele României, implicit Bucureştiul, parcuri frumos amenajate dacă nu ar fi horticultorii/ inginerii peisagişti, specialiştii în arta gră­dinăritului? Şi cum să se refacă fondul cinegetic şi piscicol al ţării, dacă nu ar exista specialişti în aceste domenii? Şi, oare, nu e ne­voie de medici veterinari într-o Capitală în care numeroşi oameni aleg să aibă un animal de companie? Am mai avea acces la cele mai noi biotehnologii dacă nu ar exista această specialitate la USAMV Bucureşti? Să nu uităm că USAMV Bucureşti a dat ţării şi lumii personalităţi de mare valoare. În cadrul universităţii au predat personalităţi precum academicianul Petre S. Aurelian, Constantin Sandu-Aldea, academician Gheorghe Ionescu-Şişeşti, academician Traian Săvulescu ş.a.

O scurtă istorie a USAMV BUCUREŞTI

Domnitorul Barbu Ştirbei a semnat actul de naştere al USAMV Bucureşti în anul 1852, prin înfiinţarea Institutului de Agri­cultură de la Pantelimon care şi-a început activitatea în 1853. În 1855, şi-a deschis porţile şi Şcoala pentru Învăţătură Vete­rinară. Cele două domenii şi instituţii au evoluat o vreme în paralel. În anul 1867, apare şi Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. În cadrul ei s-a înfiinţat prima fermă didactică experimentală din ţară – 1873, iar, în 1886, ia fiinţă prima instituţie de cercetări agricole din România, ­cu­nos­cută sub denumirea de Staţiunea Agro­no­mică Bucureşti, care în anul 1869 se mută la Herăstrău. Din 1893, prin separarea învăţământului silvic, şcoala capătă denumirea de Şcoala de Agricultură de la Herăstrău, iar începând cu anul 1904, Şcoala Centrală de Agricultură de la Herăs­trău. În anii ce s-au adăugat, învă­ţă­mântul agronomic s-a dezvoltat, iar titulaturile sale au fost pe rând: Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1915), Aca­demia de Înalte Studii Agronomice (1929), Fa­cultatea de Agronomie – integrată Şcolii Po­litehnice din Bucureşti (1938), Institutul Agronomic Bucureşti (1948), care, din 1952, a primit şi numele de Institutul Agro­nomic Nicolae Bălcescu. După revoluţie, din 1992, institutul primeşte titulatura de Universitatea de Ştiinţe Agronomice, iar în 1996, Universi­tatea de Ştiinţe Agro­no­mice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Dotări de execepţie

Învăţământul veterinar s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin înfiinţarea secţiei veterinare în cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie (1861) şi apoi a Şcolii de Medicină Veterinară (1883). În 1922 s-a înfiinţat Facultatea de Medicină Veterinară, iar în anul 1948, Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară, cu două facultăţi distincte: Zootehnie şi Medicină Veterinară. În acelaşi an, 1948, se înfiin­ţează şi Facultatea de Horticultură în cadrul Insti­tutului Agronomic. În anul 1952 Institutul de Zootehnie şi Medicină Vete­rinară a intrat în componenţa Institutului Agro­nomic din Bucureşti. În anul 1970, în cadrul Institutului s-a înfiinţat şi Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare, care din 1990 a devenit Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului. Facultatea de Bioteh­no­logii a fost înfiinţată în anul 1994, iar Fa­cul­­tatea de Management, Inginerie Eco­no­mică în Agricultură şi Dezvol­tare Rurală, s-a înfiinţat în anul 2000.

Cine, cum, ce devine?

Astăzi, USAMV Bucureşti cuprinde şapte fa­cultăţi: Facultatea de Agricultură, Facul­ta­tea de Horticultură, Facultatea de Zo­oteh­nie, Facul­tatea de Medicină Ve­te­rinară, Fa­cul­ta­tea de Agricultură, Facul­tatea de Îm­bu­nă­tă­ţiri Funciare şi Ingineria Me­diului, Facultatea de Biotehnologii şi Facul­tatea de Mana­ge­ment, Inginerie Economică în Agri­cultură şi Dezvol­tare Rurală plus un Departament pentru Învă­ţământ la Dis­tanţă. Baza materială actuală de care beneficiază studenţii USAMV Bucureşti cuprinde Campusul Agronomie-Herăstrău. El se întinde pe o suprafaţă de 38 ha, cuprinde şase dintre cele şapte facultăţi ale universităţii, iar cele nouă cămine studenţeşti găzduiesc circa 4.000 de studenţi. Căminele sunt dotate cu centrale termice, camere cu cablu tv, prize pentru acces la internet, iar masa se serveşte în Complexul Alimentar Agro­no­mie într-unul dintre cele două restaurante, Rustic sau Salonul Albastru, în regim à la carte. Pe lângă biblioteca avĂnd un amplu fond de carte – inclusiv lucrări de patrimoniu, în campus se află, de asemenea, o biserică studenţească, un complex sportiv (sală polivalentă, sală de fitness, un stadion de fotbal la dimensiuni regulamentare şi unul de tenis cu piciorul) şi un Student Club – discotecă şi sală de biliard. Al doilea campus se numeşte Me­dicină Veterinară-Cotroceni şi are o suprafaţă de 5,5 ha. Aici se află atât sediul facultăţii, dotată cu laboratoare performante, cât şi Clinica Vete­rinară Universitară plus un cămin care poate caza 200 de studenţi, dotat ultramodern: două cantine, o bibliotecă imensă cu peste 180.000 de volume şi o sală de lectură modernă cu acces la internet.

Pe lângă toate acestea, USAMV Bucu­reşti deţine mai multe filiale şi centre de cer­cetare, producţie şi practică, printre care, cele mai reprezentative sunt: Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, Ferma Pomicolă Istriţa şi Ferma Didactică Moara Domnească. Ferma Pomicolă Istriţa, din judeţul Buzău, aflată pe teritoriul comunei Săhăteni, este recunoscută pentru soiurile de pomi înmulţite aici, precum: perele Kaiser (Untoasă Bosc) sau Cure, merele Golden Spur Delicious, Florina, Generos, Romus 3, soiurile de cireş Rubin, Ger­mersdorf, Boambe de Cotnari, Van, sau soiurile de caise Carmela, Dacia ori Tudor, dar şi multe altele. Ferma de la Moara Domnească are o suprafaţă de peste 500 ha de teren arabil, 65 ha de livadă şi, aspect foarte important, deţine un depozit cu o capacitate de 1.000 tone pentru păstrarea fructelor în atmosferă controlată. În cadrul fermei, unde se află şi un lac, există un centru, de importanţă naţională, pentru conservarea palmipedelor (raţe, gâşte, lebede etc.) din cele mai diverse rase. Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, care face parte din Podgoria Dealu Mare, a fost înfiinţată în 1893, imediat după atacul filoxerei în România, fiind prima staţiune de cercetare de acest fel din ţara noastră. Ea a jucat un rol important atât în selecţia unor soiuri de viţă-de-vie şi perpetuarea soiurilor nobile autohtone şi de import, cât şi în obţinerea unor vinuri de mare clasă. Acum, la SCDVV Pietroasa se produce, sub marca Pietroasa Veche, cea mai bună Tămâioasă Românească – am spune chiar, autentica Tămâioasă Românească – dar şi Busuioaca de Bohotin, Feteasca Regală, Riesling, Merlot şi Cabernet Sauvignon – singurele vinuri „academice“ din România.

foto arhiva USAMV Bucureşti