1 august 1982. Fostul stadion „23 August” vibra din temelii. Anişoara Cuşmir a sărit 7,15 metri La Lungime, cu sase centimetri peste recordul mondial. A urmat o atletă simpatică, La ultima săritură. Spectatorii erau în delir. Tabela arăta 7,20 m. Vali Ionescu spulberase recordul Lumii!
I Cum aţi ales săritura în lungime?
– Nu eu am ales săritura în lungime ci profesorul meu, Mihai Zaharia. M-a selecţionat după intuiţie. Am progresat repede şi, după doi ani, am reuşit să dobor recordul mondial.
I Ce calităţi cere „lungimea”?
-
Viteza şi detenta sunt pe primul plan. Mai trebuie să ai un simţ al pragului. Fără asta nu poţi să fii săritor de lungime sau de triplusalt. E nevoie de multă muncă, de alergări specifice elanului pregătitor. În rest este o probă superbă la care poţi progresa cu succes doar dacă munceşti mult.
I Dar drumul spre recordul lumii?
-
Cât a fost nevoie să fac sport am făcut doar sport. Nu mă interesa decât pregătirea şi competiţia. Pentru mine nu exista altă viaţă în afara stadionului. De aceea am reuşit să fac record mondial, să iau medalii la Europene şi Olimpiadă. Credeţi-mă că am muncit enorm ca să pot reuşi astfel de performanţe.
I Cum a evoluat sportul românesc? Putem vorbi despre un progres?
– Era o atmosferă deosebită şi ni s-a oferit totul. Nu exagerez. Aveam toate condiţiile ca să putem face performanţă. Şi acum avem talente. Suntem un popor talentat. Din păcate, copiii nu mai sunt dispuşi să facă eforturile pe care le făceam noi, pe vremuri. Alternativele de astăzi sunt internetul, discotecile, cluburile etc. Ca să ai rezultate în sport trebuie să ai „microbul” în sânge. Altfel nu te poţi rupe de plăcerile lumeşti. Dacă aş putea să dau timpul înapoi as fi gata să fac aceleaşi sacrificii.
I V-aţi gândit din prima sa daţi marea lovitură sau a fost pasiune?
– Totul a venit de la sine pentru că am făcut sport din plăcere. Poate am avut şi ceva talent, dar am muncit enorm ca să pot reuşi. Dumnezeu îţi dă în viaţă. Cât investeşti, atât primeşti.
„Dupa activitatea de performanţa orice sportiv intră într-un con de umbră. Nu ştiu dacă este normal, dar asta se întâmplă. Nu mai eşti în lumina reflectoarelor. La rampă sunt chemaţi cei care fac performanţă. Ceea ce faceţi dv., prin acest interviu, este foarte frumos. Mă simt extraordinar.”
„Rapid este iubirea vieţii mele. După ce am făcut record mondial am fost curtată de clubul Steaua, de clubul Dinamo, dar nu am vrut să plec din Giuleşti. Când am venit la Rapid eram un nimeni. Rapid mi-a oferit toate condiţiile şi era firesc să rămân recunoscătoare acestui club.”
„Îmi mai doresc două lucruri: copiii să fie sănătoşi şi măcar Sergiu să ne calce pe urme. Îi vădcrescând, ştiu că au caLităţi şi sper ca într-o zi să ajung să stau în tribună şi să mă bucur de performanţeLe Lor. Si sportive, La Sergiu, şi profesionaLe, La ALexandra.”
