Remember! Self-curing may be harmful for you and induce unwanted events dangerous for your health. Consult your physician prior using this or any other powerful preparation of the same action. soma pills 1. You can purchase any good by reasonable prices, because online services suggest flexible price policy, which are quite cheap.

Don't be afraid to buy drugs in the Internet. Millions of people do it and the absolute majority of them is fully satisfied with this service. Buy Tramadol online and you wouldn't have to go to your local pharmacy again! tramadol 50 mg The reason for why individuals try to buy tramadol from a dependable website is owing to the fact that they are purchasing a medicine from an online pharmacy store. An authentic online store supplies the medicines to the customers which are absolutely reliable. They also ensure that the medication is provided to those persons who are having a prescription obtained from the physician. This is vital since it would be possible for them to know that they person concerned is under the treatment of a doctor who is guiding about the intake of the medication thereby preventing any sorts of mishaps from happening.

Today Tramadol is one of the well-liked medicines for its effective and unique procedure of treating its users. This medicine is mainly available in two different doses of 50mg and 100 mg. In most cases, doctors prescribe a 50mg dose to their patients. After taking a 50mg capsule with water and an empty stomach, the user feels a comfort in his painful areas and at the same time goes to sleep for few hours. This special way of treating changes the excessive level of pain into a moderate one. Tramadol can be used for both moderate pains to excessive pain feeling patients. The proper follow up of using this medicine can bring a positive response to its user, but chewing or swallowing the capsule without water bring an opposite reaction to the patient that even cause death. buy tramadol online Despite the advantages of this medication, there are high chances of it becoming addictive. Thus it is essential to keep away from children and also others. It has become very easy to buy tramadol online these days because of the way too many online pharmacies.

NSAIDS like paracetamol and diclofenac are the most basic forms of pain treatment. Short lived pains can be effectively relieved by these drugs but serious side effects and complications, especially relating to the gastro intestinal system result from their regular usage. Tramadol has arrived on the scene like a savior in this scenario.To buy tramadol, has become the first reaction of many people on noticing the first signs of a persistent recurring pain. As compared to the benefits to which it provides, the side effects of tramadol are limited and tolerable in most cases. buy tramadol online cod Before you even think of taking tramadol, there are numerous factors to be considered. The first and the foremost thing to do is to tell your doctor just about every small and big detail regarding your current and past medical health. It is on the basis of this information that the doctor will be able to prescribe the right medication to treat your pain along with the right dosage, that's why buy tramadol only from reliable drugstore.

In case your pet is already on some medication, it is very important to let your doctor know about this. Make sure that you review the medications or any other supplements that your pet has been taking. It is important that this drug be used very cautiously along with other drugs which can depress respiratory or central nervous system. tramadol images Finally, you can sufficiently economize on purchases made on the Internet. All prices are much lower than at the common drugstores. Nevertheless, their quality is actually the same. So, why paying more?

ZOOM

Voluntar In Maroc

June 20th, 2007, com 37 comentarii

Cred cu tărie în faptul că, dacă vrei să cunoşti cu adevărat o ţară, nu trebuie să foloseşti niciodată serviciile oferite de o agenţie de turism. In afară de un tur al muzeelor şi al principalelor mo­numente, o cină „tradiţională” şi nişte dansuri populare, nu ai cum să trăieşti nici o experienţă nota­bilă. Poţi afla la fel de multe lucruri despre ţara respectivă folosind internetul. După o expe­rienţă în Tunisia în care am fost purtat din oraş în oraş în goana autocarului, m-am decis să văd o altă ţară magrebiană pe cont propriu. Maroc

Aşa m-am înscris ca voluntar într-o asociaţie de voluntariat marocano- olandeză. Am tastat pe google work in morroco şi, din link în link, am dat peste un forum unde se vorbea despre ASTSV, asociaţia care orga­niza un work-camp în Errachidia. Nume care îmi suna extrem de exotic şi plin de promisiuni când încă eram în România, dar pe care am ajuns să-i pronunţ Erra-shit-ia. Cel mai ieftin bilet de avion pe care l-am găsit până în Casablanca a costat enorm (peste 500 de euro) pentru că nu aveam la dispoziţie decât o lună până la plecare. Am mai adăugat taxa de 150 de euro pentru cazare şi masă şi am început să rea­lizez că voluntariatul este o îndeletnicire extrem de scumpă. Mai ales pentru mine, care eram proaspăt free-lancer. Nu-i de mirare că, între cei aproape patruzeci de voluntari, erau doar trei estici. După ce ne-am cunoscut mai bine, am făcut un sondaj printre ei, interesându-mă de motivul exact al venirii lor în Maroc. Mă aşteptam să aud patetisme gen „eu sunt aici ca să-i ajut pe copiii săraci”, dar marea majoritate au recunoscut componenta turistică a exeperientei. „Come on, 150 de euro şi să stai trei săptămâni? Unde mai găseşti aşa ceva?”. în plus, din Olanda, Franfa sau Spania, avionul costă sub 100 de euro.

Mai târziu, uitându-mă pe site-uri gen www.vo- lunteerabroad.com, am descoperit că, în anii 2000, voluntariatul s-a transformat într-un turism mascat. Dacă vrei să faci bine, trebuie să plăteşti. Un pic de muncă şi ceva mai mulţi bani (dar mult mai puţini decât dacă ai merge printr-o agenţie de voiaj), însă ai parte de un con­cediu plin de experienţe inedite. Toată lumea câştigă: voluntarul care are de făcut ceva util pentru semeni, cunoscând mai puţin superfi­cial cultura autohtonă, organizatorii care fac un ban şi devin eroi locali pentru că aduc muncitori străini, cât şi beneficiarii direcţi ai muncii voluntarilor: copii care învaţă limbi străine, săteni cărora li se reconstruiesc case, animale cărora li se protejează habitatul ori însuşi mediul.

Intr-o dimineaţă călduroasă de iulie, în curtea unei şcoli dintr-un mic orăşel arab, în acelaşi timp şi garnizoană, un tânăr purtând o pereche de pantaloni scurţi, foarte decolo­raţi, la bustul gol, cu o bidinea în mână, sta pe treapta a treia a unei scări de lemn, strâmbă, prost îmbinată, acoperind cu stra­turi de vopsea, neîndemânatic, pereţii unei şcoli. Nu este un fragment dintr-un manu­scris inedit al lui Camus, ci descrierea începutului unei zile obişnuite în Errachidia.

Tânărul cu pricina eram eu, după cum v-aţi dat uşor seama. Ceva mai încolo, în tri­cou alb cu dungi negre, roşii, galbene, Duncan, student la arte vizuale în Derby. Missy nu e la bustul gol, din păcate. Poartă pantaloni scurţi, dintr-un material ca de cos­tum, şi un tricou alb, mânjit de vopsea. De câte ori îndrept camera spre ea, se strâmbă şi dă din mâini ca o nebună. E din Detroit şi-1 detestă pe Bush. Sarah desenează personaje din Flinstones peste zugrăveala noastră din zilele trecute. La venire, am călătorit în acelaşi avion. Am descoperit asta în aero­port, când ne-am strâns în dreptul pancartei pe care scria ASTSV. Deşi e din acelaşi oraş ca Duncan, înţeleg mai puţin de 30 la sută din tot ce spune. Vandel pictează un peisaj luxuriant deasupra chiuvetei, un râu, verdeaţă, bărci, stânci, forme de relief. Nu se grăbeşte. Probabil că îl va termina exact în ultima zi. Vendel vorbeşte mult. Foarte mult. Peggy face un desen pe genul UNICEF. Un glob pământesc peste care stăm noi, lorzii bidinelelor şi maeştrii penelurilor, ţinân- du-ne de mână. Eu simt în capăt şi în mâna liberă ţin camera de filmat. E frumuşică Peggy, dar n-am schimbat niciodată mai mult de câteva replici. Are doar 17 ani. Cam ăştia suntem grupul de pictori. După ce s-a terminat perioada de voluntariat, am părăsit Errachidia, alături de un englez şi o bel- giancă, fericiţi că avem ocazia să explorăm adevăratul Maroc. Ajuns în Fes, oraş de care m-am îndrăgostit imediat, am scris următorul mail prietenilor:

Voluntarii au fost împărţiţi pe trei cate­gorii: profesorii, cei care predau engleză şi franceză copiilor, entertainerii, care organizează diferite jocuri pentru puştanii marocani în sălile de clasă şi în curtea şcolii, şi zugravii, care readuc culoarea pe zidurile şi pereţii unei şcoli vechi, aflate la marginea oraşului. Ne trezim la 8 dimineaţa, mâncăm pâine cu brânză topită (de trei săptămâni) şi pornim pe jos spre locul de muncă. La 12 suntem înapoi acoperiţi de vopseaua roz-cărămizie care dă identitate oraşului. Ne spălăm în wc-ul turcesc unde a fost montat un cap de duş, după care cădem laţi pe saltelele din sala de clasă care ţine loc de dormitor. La ora două se serveşte masa. 7agi ne şi cus cusîn fiecare zi. Seara se iese în oraşul pe care Loney Planeta numeşte most bor- ing in Morroco.

Allah să fie lăudat. Savurez fiecare moment de când am părăsit Erra-shit-tia. M-am trezit la 6 dimineaţa, după două ore de somn. Petrecerea de adio a fost simpatică şi destul de tristă. Printre cântecele puse de DJ (da, am avut DJ) a fost şi Dragostea din tei. Am sărit în sus de fericire că aud cuvinte româneşti, fie şi imbecile. Am băut două beri, pe blat bineînţeles, pentru că e interzis alcoolul în clădiri publice, şi mi-am petrecut seara sporovăind cu cei cu care m-am împri­etenit de-a lungul celor trei săptămâni. Merel se machiase şi arăta tulburător. Am stat până dimineaţa de vorbă. La sfârşit, ne-am pupat pe gură şi ne-am promis că ne vom revedea în Fes.

Autobuzul de ora 9 era arhiplin şi nu am mai găsit locuri aşa că l-am luat pe următorul, cel de ora 11. Nouă ore mai târ­ziu, intrăm în Fes, după o călătorie cu peripeţii. La un moment dat, roata auto­buzului a explodat la câţiva kilometri după ce ieşisem din serpentinele munţilor Atlas, unde nu există parapeti. Dacă am fi avut viteză mai mare, aţi fi primit acest newsletter doar dacă aţi fi făcut spiritism.

Aproape că am leşinat de indignare când, într-un orăşel pe lângă care Caracal e metropolă, am zărit pe zidul unei prăvălii jegoase inimioara Maggi. încă mi se pare incredibil.

Fes e superb. Mi-am petrecut dimineaţa hoinărind prin medina, un loc fascinant, mis­terios şi obositor. Am început să mă amuz negociind. Sunt mulţi europeni, dar destul de puţini români ajung aici pe cont propriu. Hotelul e jegos, dar costă doar 5 euro pe noapte. Nu vreţi să ştiţi cum arată duşul. Azi-noapte, de cum am sosit, la insis­tenţa celorlalţi, am mâncat la McDonalds. A fost pentru prima oară de când simt în Maroc când am avut dureri de stomac. La ora 3 noaptea, din cele 350 de moschei ale medinei a răsunat chemarea la rugăciune a celor 350 de muezini. De pe terasa hotelului li s-a răspuns cu înjurături în engleză, română, olandeză, franceză, exprimate cu voci de oameni treziţi din somn.

In timpul zilei, am vizitat cartierul evre­iesc, numit moullah, adică ghetou. Nu mai e locuit de mult de evrei, dar casele au rămas şi arată complet diferit de arhitectura gene­rală a oraşului, care e, cu excepţia medinei, french oriented. Acoperişurile sunt verzi, mer- cedesurile (grand taxi-urile) simt albe iar le petit, roşii. Seara am ieşit la plimbare îmbrăcat în djelabul primit cadou de la prie­tenul meu Mourad şi, ca prin minune, nimeni nu rn-a mai hărţuit, încercând să-mi vândă ceva. Plimbându-mă prin oraşul nou, am dat peste reprezentanţa Dacia, plină cu Logan-uri. Se pare că le merge bine pe aici. Oricum, Marocul e plin de Renaidt-urile după care a fost copiată Dacia.

Mi-ar plăcea să trăiesc în Fes. Nu mi-e deloc dor de ambuteiajele din Bucureşti şi de frigul din iarna care pentru mine va începe de cum voi pune piciorul în aeroport.

text de Jean-Lorin Sterian

Taguri:

Comentarii

  1. WG Suche says:

    OH HAI…

    I am really impressed with your writing skills and also with the layout on your weblog. Is this a paid theme or did you customize it yourself? Anyway keep up the nice quality writing, it’s rare to see a great blog like this one nowadays…..

  2. Taking Notice…

    I am really inspired with your writing talents as neatly as with the structure to your blog. Is this a paid subject or did you customize it yourself? Either way keep up the nice quality writing, it is uncommon to see a nice blog like this one these day…

  3. Yosho says:

    OH HAI…

    Wonderful work! This is the type of info that should be shared around the net. Shame on Google for not positioning this post higher! Come on over and visit my web site . Thanks =)…

  4. http://www.eRealEstateSanDiego.com...

    Pacific Real Estate Broker serving all of your San Diego county real estate needs. Search Ca homes for sale using our MLS search. Receive email updates of Realtor listings with prices and blog. Whether single-family houses, townhomes, luxury homes, bea…

  5. 2011…

    Great line up. We will be linking to this great article on our site. Keep up the good writing….

  6. real estate says:

    tankless water heaters…

    […] connecting sites that are worthwile to others and providing quality information for[…]…

  7. […] Tânărul cu pricina eram eu, după cum v-aţi dat uşor seama. Ceva mai încolo, în tri­cou alb cu dungi negre, roşii, galbene, Duncan, student la arte vizuale în Derby. Missy nu e la bustul gol, din păcate. Poartă pantaloni scurţi, dintr-un material ca de cos­tum, şi un tricou alb, mânjit de vopsea. De câte ori îndrept camera spre ea, se strâmbă şi dă din mâini ca o nebună. E din Detroit şi-1 detestă pe Bush. Sarah desenează personaje din Flinstones peste zugrăveala noastră din zilele trecute. La venire, am călătorit în acelaşi avion. Am descoperit asta în aero­port, când ne-am strâns în dreptul pancartei pe care scria ASTSV. Deşi e din acelaşi oraş ca Duncan, înţeleg mai puţin de 30 la sută din tot ce spune. Vandel pictează un peisaj luxuriant deasupra chiuvetei, un râu, verdeaţă, bărci, stânci, forme de relief. Nu se grăbeşte. Probabil că îl va termina exact în ultima zi. Vendel vorbeşte mult. Foarte mult. Peggy face un desen pe genul UNICEF. Un glob pământesc peste care stăm noi, lorzii bidinelelor şi maeştrii penelurilor, ţinân- du-ne de mână. Eu simt în capăt şi în mâna liberă ţin camera de filmat. E frumuşică Peggy, dar n-am schimbat niciodată mai mult de câteva replici. Are doar 17 ani. Cam ăştia suntem grupul de pictori. După ce s-a terminat perioada de voluntariat, am părăsit Errachidia, alături de un englez şi o bel- giancă, fericiţi că avem ocazia să explorăm adevăratul Maroc. Ajuns în Fes, oraş de care m-am îndrăgostit imediat, am scris următorul mail prietenilor: […]

Comenteaza