soma boudi ke choda soma online aura soma center sylvia elsener

xanax partydrug xanax pills what is better xanax or prozac

can ambien cause frequent urination buy ambien online zolpidem er generic ambien cr

how many xanax bars to get high xanax 1mg half life xanax .25 mg

tramadol make you loopy tramadol buy tramadol causing sweating

whats in tramadol medication buy tramadol online no prescription buy cheap tramadol online cod

tramadol mixed with coke tramadol 50mg order tramadol no prescription cheap

tramadol and herbal interactions buy tramadol online tramadol and diclofenac side effects

how often can i take 1mg ativan ativan no prescription ativan and claustrophobia

buy real somatropin soma drug soma dos termos da pa gauss

ZOOM

Vrancea, pământ în mişcare

July 20th, 2008, com 32 comentarii

Undeva în adâncul pământului, sub dealurile cu viţă-de-vie din Vrancea, doarme un balaur cu şapte capete. Are coadă lungă, solzi, gheare şi dinţi de oţel. Când tresare, Vrancea se clatină uşor, când se întoarce de pe o parte pe alta se simte până la Dunăre, iar când se ridică şi se răsuceşte, tremură toată România, din Carpaţi, până la Marea Neagră.

Cutremurele vrâncene fac parte din categoria seismelor subcrustale, care au focarul localizat între 70 şi 300 de kilometri adâncime în scoarţa terestră. Durata acestor seisme este de ordinul zecilor de secunde până spre maxim două minute (acesta este intervalul de timp mediu în care energia acumulată în focar se descarcă) şi au o oarecare periodicitate. Focare similare celor din Vrancea, identificate şi studiate, mai sunt în Mexic, în Munţii Hindukush – Asia şi în Bucaramanga – Columbia. Zona seismică a Vrancei este unică în Europa.

În Vrancea se intersectează trei plăci tectonice: placa est-europeană (mai exact colţul de sud-vest al marii plăci est-europene care ocupă nord-estul României, până sub Carpaţii Orientali), subplaca intraalpină (Podişul Transilvaniei, parte a plăcii vest-europene) şi subplaca Moesiana, în sud, parte frontală a microplăcii Mării Negre. Mişcarea în direcţii diferite a acestor microplăci produce la 60-200 de kilometri adâncime presiuni cu energie potenţială foarte mare. În momentul în care una dintre zonele de contact cedează, se produce ceea ce se numeşte o fractură şi se degajă energiile manifestate la suprafaţă prin cutremur.

Energia eliberată în timpul unui seism de gradul cinci, pe scara Richter, este echivalentul exploziei unei bombe atomice de nivel mediu, ca aceea de la Hiroshima, respectiv o degajare de energie de ordinul a 10, urmat de 14 zerouri Jouli, sau a exploziei a 32 kilotone de exploziv convenţional. Nu încercaţi să vă imginaţi ordinul de mărime, pentru că nu se poate!

Până în prezent, oamenii de ştiinţă nu au putut găsi formula, mecanismul sau sistemul prin care producerea unui seism să poată fi prevăzută. Pentru aceasta ar fi necesar să ştim trei detalii: locul, ora şi intensitatea seismului. Nu ştim decât locul – Vrancea. În aceste condiţii datele ştiinţifice despre dinamica tectonică a acestui loc, vorbind doar din punct de vedere al probabilităţilor, vin din studiul geologic al zonei şi din datele geo-fizice rezultate din analiza seismelor anterioare. Foarte important de spus este faptul că înregistrări, analize şi studii despre mişcările telurice din Vrancea se fac doar din anul 1900. În aceste condiţii există practic date certe doar despre patru cutremure majore.


Studiile izvoarelor istorice au arătat că au mai avut loc mişcări ale scoarţei din cauza balaurului vrâncean, în 1471, la 29 august, cu intensitatea de 7,5 grade, în 1620 la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică, cu intensitatea de 7,3, în 1738, în 11 iunie, cu intensitatea de 7,7 grade. În 26 octombrie 1802, de ziua Sfântului Dumitru, ora 10.55. La 130 kilometri adâncime se produce o fractură în scoarţă, care se manifestă ca un seism a cărui intensitate a fost apreciată (recent) ca fiind de 7,5 pe scara Richter. În memoria colectivă a rămas ca fiind Marele Cutremur. Au urmat mişcări importante în 1838, pe 23 ianuarie, cu intensitatea de 7,5, după unii, şi de 6,9 după alţii, care a dus la formarea Lacului Roşu, lac produs prin alunecarea unor stânci şi a unui val de pământ, ceea ce a dus la blocarea naturală a cursului râului Bicaz, urmare a seismului. Apa acumulată în spatele barajului natural a înghiţit o pădure de brad.

Alţi 30 de ani mai târziu, în 1868, la 13 noiembrie, s-a produs un alt seism, cu intensitatea de 6,7 şi, două zile mai târziu, un altul cu intensitatea de 6,5. A urmat o altă tresărire în 1908, în 6 octombrie, cu intensitatea de 7,1, dar precedată, pe parcursul aceluiaşi an, de alte trei seisme sub patru grade intensitate.

Anul 1940 este un moment aparte din viaţa balaurului din Vrancea. Caracteristic acestei mişcări telurice a fost faptul că în anii 1938, 1939 au avut loc o serie de seisme precursoare. În cursul anului 1940, până la momentul seismului maxim au avut loc 16 mişcări tectonice resimţite la Bucureşti, dintre care două de aproape şase grade Richter. Înainte de mişcarea majoră, din 10 noiembrie, cu intensitate de 7,4 grade pe Richter, cu mai puţin de 24 de ore înainte s-a produs un seism de 5,6, al doilea din acel an de această intensitate. S-a înregistrat o situaţie atipică, deoarece după un seism puternic s-a produs unul major. Nimeni nu a fost însă capabil să descifreze aceste mesaje de avertizare.


Vineri, patru martie. Ora nouă seara. Nouă şi 21 de minute. Şi încă 54 de secunde. Acesta a fost momentul zero al seismului, produs în segmentul 100-120 kilometri adâncime în dealurile Vrancei, locul fracturii fiind reflectat la suprafaţă prin coordonatele 45,77 latitudine şi 26,76 longitudine.

Dacă mişcarea din 1940 şi-a transmis vestitori, pe care însă nu i-a auzit nimeni, cel din 1977 a fost mut. Înaintea descărcării de intensitate 7,4 grade pe Richter, ultima mişcare peste trei grade s-a produs în 15 octombrie 1976, după care, în Vrancea, s-a aşezat o linişte suspectă vreme de aproape cinci luni. Nici un cutremur peste trei grade!

Seismul a fost o descărcare de energie, în urma mişcării tectonice evaluată la magnitudinea de 7,4 pe scara Richter care a durat 55 de secunde, cu mişcare pe verticală, transversală şi ulterior pe orizontală. În adânc, la 109 kilometri, ruptura din scoarţa terestră, în urma presiunilor la care a fost supusă, s-a produs în zig-zag pe direcţia sud-vest, s-a întors spre sud-est, apoi din nou s-a dus către sud-vest. De aici cele trei planuri ale mişcării, de aici dezastrul din Bucureşti şi Zimnicea. Unda de şoc s-a simţit în toată Peninsula Balcanică.

Au murit, oficial, 1.578 de oameni, dintre care 1.424 numai în Bucureşti. În total au fost 11.400 de răniţi, oficial (nu uitaţi că tragedia s-a produs în plin regim ceauşisto-comunist, când secretomania era politică de stat). În Bucureşti au căzut 33 de clădiri, câteva mii fiind avariate, iar 400 dintre acestea, considerate instabile, au fost consolidate în 1977-1980. Raportat la energia şocului principal, prin comparaţii cu seismul din 1940, seismologii români, dar nu numai ei au observat că „lipseşte ceva“. Replicile cutremurului din 4 martie 1977 au durat doar două luni – ceea ce nu este normal, pentru că replicile unei mişcări de peste şapte grade durează peste cinci luni. Ceea ce lipsea era intensitatea acestora, mult mai mică raportat la valoarea şocului iniţial. Ceea ce lipsea s-a întâmplat în 30 august 1986. Seismul produs la 133 de kilometri adâncime a avut o intensitate de 7,2 pe scara Richter. Produs la mai puţin de 10 ani de la cutremurul din martie ‘77, acesta a fost considerat de unii seismologi ca fiind o ultimă replică. Alţii sunt de părere că a fost vorba despre o mişcare în sine. Replicile acestui cutremur au atins un maxim de 4,3 pe Richter şi s-au potolit în mai puţin de o lună şi jumătate. A urmat cutremurul din 30 mai 1990, care a avut o intensitate de 6,7 pe Richter.


În perioada 2004 -2007, cinci cutremure, produse în Vrancea, s-au resimţit la Bucureşti. Cel mai puternic a avut şase grade pe scara Richter şi s-a produs la 27 octombrie 2004. Evenimentul s-a consumat seara, la opt şi jumătate, şi a produs panică în Bucureşti. Poate că ar trebui menţionat că în seara respectivă Luna era în faza de lună plină. În plus, la câteva ore după cutremur a avut loc o eclipsă totală de Lună.

În 14 mai 2005, în jurul orei nouă dimineaţa, s-a simţit la Bucureşti un seism de 5,2 grade pe Richter. Au urmat alte două cutremure, de 4,1 şi 4,2 grade pe Richter, în 16 februarie 2006 şi respectiv 17 ianuarie 2007, percepute la Bucureşti doar de cei ce se aflau la etajele superioare ale clădirilor.

Trebuie spus că toate aceste mişcări telurice au avut epicentrul în segmentul 90-110 kilometri adâncime, adică la nivelul unde s-au produs toate cutremurele majore din Vrancea. În februarie 2007, în zilele de 14 şi 15, s-au produs două seisme, unul de 4,3, altul de 4,2, la mai puţin de 24 de ore distanţă. Oficiali din Institutul de Fizică a Pământului susţineau că nu a fost nimic anormal, evenimentele înscriindu-se în activitatea obişnuită din Vrancea.


Curiozitatea despre viitor, raportat la Vrancea şi balaurii din adâncuri este mai mult decât firească. Însă, din păcate, nu poate fi satisfăcută.

Traian Moldoveanu ne-a detaliat: „Ca să faci o predicţie trebuie să ştii unde este epicentrul, când se produce seismul şi care este intensitatea lui. Evident, acesta este lucrul cel mai important. Noi ştim care este locul epicentrului, dar când şi cât de mare este intensitatea seismului, nu! Există metode de monitorizare, şi aici au contribuit – şi cu bani şi cu tehnică – şi japonezii şi nemţii, banii fiind de ordinul milioanelor de euro. În schimbul investiţiei beneficiază de informaţiile despre seismicitatea din Vrancea. Sunt instalate microfoane pentru a înregistra microfisurile din rocă, urmare a creşterii tensiunilor interstiţiale. Este, însă, o metodă aflată la început. Vrancea este plină de astfel de microfoane. Despre predicţie efectivă nu poate fi vorba. Rămâne intervalul de la producerea fracturii în adânc în scoarţă şi până la momentul în care unda ajunge în oraşe, în Bucureşti, la Iaşi… dar este vorba despre maxim câteva zeci de secunde.” Şi totuşi, statistic au loc în Vrancea, în medie, trei seisme pe zi. De exemplu, în 21 nu a fost nici unul. În 22 iunie au fost două, în 23 patru… În 24 iunie au fost cinci, cu maxim de intensitate de 2,5 pe Richter. Concluzia ar fi că, ne place sau nu, suntem la mâna balaurului din adâncurile dealurilor Vrancei. Acum doarme…


De vorbă cu un seismolog pasionat

Traian Moldoveanu este şeful Departamentului de Geofizică şi Seismologie Inginerească din cadrul Institutului de Studii Geotehnice şi Geofizice. Este unul dintre reputaţii specialişti în seismologie. Fascinat de acest domeniu, Traian Moldoveanu studiază de peste 40 de ani activitatea din Vrancea. L-am întrebat dacă se teme de ceea ce ne rezervă viitorul şi mi-a răspuns foarte calm: „Stau la etajul IX, şi nu am de gând să-mi schimb apartamentul. Nu îmi este frică, dacă m-ar prinde în casă. Nu vreau ca un cutremur să mă prindă pe stradă, mă gândesc că aş putea păţi ceva din cauza cioburilor de la geamurile sparte, sau din cauza altor corpuri care ar cădea. În ’77 nu mi-a fost frică. Şocul şi spaima au avut alte cauze, şi le-am simţit în plin după…“

Care sunt şansele producerii unui cutremur mare în Vrancea?

– Un cutremur cu intensitatea de până la şapte grade Richter poate avea loc oricând. Este chiar aşteptat. În ceea ce priveşte un seism cu intensitatea mai mare de şapte, probabilitatea este mică, cel puţin în următorii 7-10 ani.

– Şi un cutremur de şapte grade este puţin?

– Un seism de şapte grade înseamnă o mişcare cum a fost cea din 30 august 1986. Nu s-a întâmplat nimic rău, nici în Bucureşti, nici în ţară. Un cutremur de şapte grade ar fi trebuit să aibă deja loc. Practic, Vrancea a rămas în urmă cu această mişcare de şapte grade. Pe de altă parte, dacă este să vorbim strict din punct de vedere statistic, seismul din 30 august ’86 nu trebuia să aibă loc. A fost o mişcare care a dat peste cap toate statisticile despre Vrancea.

– Cutremure de o anumită intensitate ar trebui să se repete la anumite intervale de timp?

– Da. Un seism de cinci grade se produce o dată la 14 luni, unul de şase grade, la opt-zece ani, unul în intervalul şase – şapte grade, la 15-20 de ani. La intensităţi de peste şapte intervalul este de 40-50 de ani.

– Unii seismologi susţin că mişcările de mică intensitate descarcă tensiunile în falia din Vrancea. Este adevărat?

– Nu. Nu este adevărat. Este vorba despre etaje diferite, unde structurile geologice sunt diferite. Ceva care se petrece la 10 sau 30 de kilometri adâncime nu are relevanţă pentru etajul 100-120 unde se produc seismele de peste şapte. Mişcările mici la etajul 100-120 nu înseamnă nimic. În Vrancea au loc mai multe seisme, în fiecare zi, la diferite adâncimi!

– Atunci, ce mai rămâne adevărat din ideea, vehiculată, mai ales în ultima perioadă, după cutremurele majore din Pakistan şi China, că acestea au detensionat falia vrânceană…

– După cutremurul din ‘77, în următoarele 24 de ore s-au înregistrat seisme la Bicaz, pe Argeş, şi ulterior la Sinaia. Un seism de mare intensitate produce o serie de unde lente care nu sunt percepute, care se deplasează, prin scoarţă, cu viteză mică, dar care pot activa diferite zone cu potenţial seismic. În ’77, după cutremurul din 4 martie, am descoperit la Sinaia – unde a şi avut loc, un cutremur de aproape şase grade – o falie despre care nu se ştia că este activă. Cutremurul din ’77 a fost precedat de o serie de mişcări în Iran, Turcia şi Grecia… Un seism de mare intensitate produce o descărcare masivă de energie în scoarţă, care se disipează lent, dar care poate stimula zone seismice. Asta ar fi opinia unui mare specialist rus. Există şi alte păreri, dar este greu de crezut că un cutremur de suprafaţă, cum a fost cel din China, care a avut epicentrul la 19 kilometri, poate detensiona presiunile de la 100-120 kilometri adâncime din Vrancea. Unda seismică însă poate face probleme… Aşa că…

– Care poate fi intensitatea maximă a cutremurelor vrâncene?

– 7,7–7,8 este potenţialul maxim în epicentru, la adâncimea de 60-100 kilometri, din Vrancea. Mai mult de atât nu sunt condiţii. Iar această informaţie este una de certitudine. Nu este puţin… este o intensitate mare. Sunt cutremure puternice, dar cum se produc la adâncime, sunt resimţite la nivel de 7,4-7,5. Şi prin aşa ceva am mai trecut. Deci, este bine că avem experienţă. Depinde, însă, cum ştim să o folosim.

– Afirmaţiile dumneavoastră îl contrazic, în punctele esenţiale, pe Gheorghe Mărmureanu.

– Nu ţin să-l contrazic pe Mărmureanu, pur şi simplu am alte opinii faţă de cele ale lui. Mărmureanu este un foarte bun manager, este devotat pentru ceea ce face, dar nu este seismolog! Uneori afirmaţiile lui sună foarte prost în urechile specialiştilor. Cel mai bun seismolog român este un neamţ! A fost alături de noi după cutremurul din martie ’77, am colaborat excepţional cu el. Este vorba despre Klaus Bonjer. S-a dezvoltat un adevărat parteneriat cu institutul din Karlsruhe.

– Este adevărat faptul că Luna, în fazele de lună plină, poate favoriza producerea unui seism?

– Se fac tot felul de speculaţii pe marginea unei astfel de asocieri. Au fost mai multe evenimente în Vrancea care s-au produs când Luna era în creştere sau în faze maxime… (Are unele reţineri în a conti?nua cu răspunsul, aşa că insist – n.a.)

– Cutremurul din ’77, cel de şase grade din 27 octombrie 2004… era lună plină!

– Un ofiţer de marină a calculat pentru Institut, imediat după seismul din ’77 că marea terestră a fost maximă în Vrancea în seara zilei de 4 martie. Uneori poate că se potriveşte, alteori nu! (Mareea terestră este fenomenul la care este supusă scoarţa terestră sub acţiunea gravitaţiei solare şi a Lunii, similară mareei acvatice. Fenomenul se repetă la fiecare 24 de ore, variază în intensitate în funcţie de poziţia Soarelui şi a Lunii. Are valori de maxim şi minim. Poate ajunge la o valoare maximă, pe verticală, de 39 de centimetri, în funcţie de distanţa Lunii faţă de Pământ şi de faza Lunii–n.a)

– Există instituţii – gen SRI, Preşedinţie şi aşa mai departe care vă solicită informaţii, prognoze?

– Înainte de 1989, da. Securitatea se interesa foarte atent de datele de la Fizica Pământului. Acum, nu! Am o bună comunicare cu cei de la Situaţii de Urgenţă, şi aici mă refer la colonelul Nemeş.

– Vă mulţumesc!


Taguri:

Comentarii

  1. Great website…

    Cool post, I really enjoyed reading it. I will check out your site for some more content on this subject….

  2. Extra Reading…

    […]we like to honor other sites on the web, even if they aren’t related to us, by linking to them. Below are some sites worth checking out[…]…

Comenteaza