- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Vremea de-a-ndoaselea

Am căutat şi eu ca tot omul pe Google cum e cu încălzirea globală, cu transformarea anotimpurilor. Şi care credeţi  că au fost primele   link-uri  deschise? Nu  cine  ştie   ce  referate  ştiinţifice, câtuşi de puţin; dimpotrivă, strigătele disperate ale unor  bloggeri îngheţaţi de frig prin ianuarie şi februarie anul acesta, când zăpada era  cât casa şi ne plângeam toţi de presiunea gazelor. Aşadar:

Cine  s-a gândit la modificări climatice

La  sfârşitul  secolului XIX încep  primele măsurători ale  CO2   emis  în  atmosferă. Este descoperit  efectul   de  seră.  Omul   de  ştiinţă Svante   Arrhenius, preluând  rezultatele cercetărilor de până  atunci,  ajunge la concluzia că dublarea emisiei de dioxid de carbon  datorată activităţilor umane ar duce la o încălzire atmosferică, la reducerea cantităţilor de zăpadă şi la topirea parţială a calotei  glaciare,  conducând spre  o  planetă mai  întunecată şi  mai  caldă. Aceste efecte ar fi calculate pentru o încălzire a suprafeţei terestre cu  5-6 grade Celsius.  Dar pornind de  la cantitatea redusă de  emisie  de CO2 din 1896, Arrhenius consideră că vor trece mii de ani până  la apariţia acestui fenomen, de care  nici nu  era  sigur  că nu  e benefic  pentru umanitate.

Şi cum stăm  cu etimologia?

Probabil că  termenul  încălzire globală   a fost  folosit  pentru prima dată  în accepţiunea modernă la 8 august 1975, într-o lucrare ştiinţifică semnată de Wallz Broecker şi publicată în revista  Science. Până  la acea  dată  oamenii de ştiinţă  foloseau termenul modificarea accidentală a climei, neştiind în ce direcţie se îndreaptă aceste transformări.

Termenul devine extrem de popular după 1988, atunci  când  climatologul de  la  NASA, James Hansen, foloseşte această expresie într-o audiere în Congresul SUA. El declară:  Încălzirea globală a atins un astfel de nivel, încât putem atribui, cu un  grad ridicat de încredere, o relaţie cauză-efect între efectul de seră şi încălzirea observată. Mărturia sa a fost citată în lumea  întreagă şi astfel  expresia intră  în limbajul  obişnuit al presei  şi în discursul public.  (după Wikipedia)

Speciile arctice sunt ameninţate de topirea accelerată a calotei glaciare.

 

Un pic de istorie a meteorologiei

– Anul probabil 364 î.Hr – Prima lucrare de „specialitate”: Meteorologica  (sau   Meteorologicele) lui Aristotel;

–  1643  –  Fizicianul italian  Evangelista Torricelli inventează barometrul.  Toricelli observă  că  presiunea  aerului  se schimbă  în concordanţă cu modificările vremii.

– 1644 – Este inventat higrometrul;

– 1714 – Fizicianul german Daniel Fahrenheit dezvoltă  termometrul cu mercur  făcând posibilă  măsurarea cu exactitate  a temperaturii

– 1765 – Se începe măsurarea zilnică a presiunii atmosferice,  a  umidităţii,  a  vitezei  şi direcţiei vântului. Omul de ştiinţă francez Laurent  Lavoisier declară:  Cu toate   aceste informaţii, este aproape posibil să prognozăm vremea cu una sau două zile în avans, având o acurateţe rezonabilă.

– 1854 – O navă franceză de război şi 38 de vase comerciale se scufundă într-o furtună teribilă în portul Balaklava din Crimeea. Ancheta desfăşurată dezvăluie,  folosind  înregistrările meteorologice, că furtuna se formase cu două zile în urmă  şi traversase Europa spre sud-est. Dacă  un  sistem  de  supraveghere ar  fi fost funcţional printr-o reţea de staţii şi posturi meteo, navele ar fi putut fi avertizate din vreme şi probabil salvate.

– 1856  – Urmare  a  acestei  anchete,   în Franţa  este  înfiinţat un  serviciu naţional  de avertizare împotriva furtunilor. Acest moment este considerat startul pentru meteorologia modernă.

– În a doua jumătate a secolului XIX apariţia telegrafului inventat de Samuel Morse permite transmiterea rapidă a informaţiilor meteo şi, deci, face posibilă  realizarea primelor hărţi meteorologice.

– 1887 – Se înfiinţează Organizaţia Meteorologică  Internaţională (O.M.I.),  care  în 1951 devine O.M.M. (după www.essortment.com)

– 1960 – Este trimis în spaţiu primul satelit meteo, TIROS 1, echipat cu o cameră TV.

 

Definiţii şi explicaţii

Încălzirea globală este fenomenul de creştere continuă a temperaturilor atmosferice medii înregistrate  în  imediata apropiere  a  solului, precum şi a apei  oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele trei, patru decenii.  Fenomene de  încălzire globală au existat  dintotdeauna în istoria  Pământului, ele fiind asociate  cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea  alternând cu mici glaciaţiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar. Temperatura medie  a aerului măsurată deasupra a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.

Dacă fenomenul de încălzire este cvasiunanim acceptat de oamenii de ştiinţă şi de factorii decizionali, există diferite explicaţii posibile  asupra  cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se datorează activităţii umane, în special  prin  eliberarea de dioxid de carbon  în atmosferă prin  arderea combustibililor fosili.

Grupul interguvernamental  de experţi în evoluţia climei (Intergovernmental Panel on Climate Change) consideră:  „Cea   mai   mare   parte   a ridicării temperaturii medii  în a doua jumătate a secolului al XX-lea se datorează probabil creşterii  concentraţiei gazelor cu efect de seră, de provenienţă antropică. Ei consideră că fenomenele  naturale ca activitatea solară  precum şi erupţiile  vulcanice au  avut   un  mic  efect  de încălzire până  în anii  1950, dar  după acest an efectul a fost de uşoară răcire.

Teoria încălzirii globale  antropice este contestată de unii politicieni, precum şi de oameni de ştiinţă,  cum ar fi Claude Allègre, în volumul L’Imposture climatique, din 2010 sau Václav Klaus.  Există  teoreticieni ai  conspiraţiei care cred  că  totul  este  doar  un  pretext al  elitelor mondiale financiare de a inventa noi taxe împotriva poluării.

Încălzirea globală   are  efecte  profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină sau va determina ridicarea nivelului mării,  va genera fenomene climatice extreme, topirea gheţarilor, extincţia a  numeroase specii.  Singurele zone unde nu   se  constată  –  nu   sunt   sau   nu   se măsoară – emisii gaze de seră sunt Groenlanda, Coasta    de   Fildeş,   Guyana   Franceză  şi… Somalia. No comment.

Împotriva  efectelor   încălzirii  globale   se duce  o luptă concertată, având ca ţel principal ratificarea de către toate guvernele lumii a Protocolului  de  la  Kyoto  privind reducerea emisiei   factorilor poluanţi  care  influenţează viteza   încălzirii. (după  Wikipedia:  Hegerl, Gabriele C.;  et  al. (2007).  Understanding  and Attributing Climate Change şi Ammann, Caspar (2007). Solar influence on climate during the past millennium:  Results  from  ransient  simulations with the NCAR  Climate Simulation Mode)

 

Ne  chinuim  să fim  eco. Şi  bio. Restricţii  la fumat  în  incinte  închise şi  în  curând  şi  afară. Gunoiul sortat pe tipuri de materiale. Maşini hibrid şi electrice. Avize şi taxe. Amenzi. Legi noi. Un pic de educaţie. S-ar zice că încet-încet devenim un pic mai responsabili. Să sperăm…