„Cea mai ciudată zi de muncă? A fost mare distracţie când în încăpăţânarea mea infinită am venit la serviciu, la Pro TV, cu piciorul în ghips, în cârje. M-au plimbat colegii cu scaunele cu rotile de prin redacţie, s-au bătut cu cârjele, mi-a alunecat o cârjă pe parchetul din studio şi am căzut înainte să intru… Chinul de pe lume, dar până la urmă distractiv.“ Citeste continuarea

Pianist, clavecinist şi organist, Nicolae Licareţ a împlinit 40 de ani de carieră în Filarmonica „George Enescu“. Şi aproape o viaţă de când Ateneul Român îi este o a doua casă. Aici, în biroul de director artistic al Filarmonicii, sub teancuri de acte, se află şi un pian, la care maestrul îşi reface, din când în când, conexiunea cu esenţa sufletului său: muzica cea de toate zilele. Am avut privilegiul să fim primiţi în acest spaţiu exclusiv şi să îl ascultăm pe maestru. Vorbind şi cântând… Citeste continuarea

„Argerich se defineşte prin calităţi rar întâlnite laolaltă, într-o singură persoană: o pianistă cu tehnică spectaculoasă, aproape imposibil de descifrat sau de învăţat, o femeie charismatică şi enigmatică în acelaşi timp, un artist dezinvolt, a cărui limbă maternă este muzica. Această ultimă calitate o face unică. Mulţi pianişti pot acoperi octave duble, mulţi pianişti citesc corect partiturile. Dar puţini au acea naturaleţe absolută de a «fraza», care îi face mai degrabă să se identifice cu muzica decât să o interpreteze pur şi simplu.“ Sunt cuvintele lui Alex Ross, criticul muzical de la prestigiosul The New Yorker, despre Martha Argerich, una dintre cele mai mari pianiste ale lumii, care va concerta în septembrie la Bucureşti, alături de Royal Philharmonic Orchestra, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu. Citeste continuarea

Excelentul thriller al lui Luis Miguel Rocha, Ultimul Papă, apărut de curând la Editura Tritonic, este o altă tentativă de a dezvălui una dintre cumplitele taine legate de Vatican. Intriga naraţiunii sale se ţese în jurul sfârşitului neaşteptat al Papei Ioan Paul I, după numai 33 de zile de la urcarea sa în scaunul pontifical. Versiunea oficială – „Papa cel zâmbitor“ a căzut răpus de un atac de cord. Dar opinia publică a rămas cu impresia că a fost vorba despre altceva, un eveniment tenebros pe care Vaticanul a încercat să-l ascundă. Citeste continuarea

Silviu Lupescu este coordonatorul a două dintre cele mai importante edituri româneşti: Polirom şi Cartea Românească. Are şi experienţă jurnalistică, este un editor „vânat“ de autori, scrie în publicaţiile culturale, este un om care se mişcă. Am încercat să-i administrăm un set cât mai complet de întrebări, la care să obţinem răspunsuri cât mai imprevizibile. Citeste continuarea

Mai demult, un cunoscut interpret cânta Ice Ice baby şi melodia a făcut furori. Este bine să ştiţi ce efect extraordinar are gheaţa, ice în engleză, atunci când este folosită ca ingredient pentru cocktail-uri. Ingredientul lor principal: gheaţa. Am putea-o numi „acel ceva” care face ca băuturile de vară să fie mai bune şi mai gustoase. Asta este valabil chiar şi atunci când servim vodcă şi termometrul arată peste 30 de grade. Citeste continuarea

După ce în trecut i s-a reproşat design-ul avangardist, anul acesta i se reproşează formele mult prea cuminţi. Adevărul este că a treia variantă de Mégane arată mult mai bine în realitate decât în poze, iar Flacăra l-a testat pentru a vedea dacă se ridică la nivelul aşteptărilor. Iar aşteptările sunt mari. Maşina aceasta era în 2007 liderul clasei în România şi pe locul doi la importuri după fratele mai mic Clio. Tot atunci, se vindea în aproape 12.000 de unităţi. În 2008, la final de carieră cifrele s-au redus la aproximativ 6.000, dar Mégane s-a menţinut în top 10 (conform statisticilor APIA). Citeste continuarea

Tezaurul de la Pietroasa este lichid

Fiecare cloşcă are puii de aur. Dar, hei, Pietroasa are mai multe cloşti. Are, cel puţin, încă una, vreau să zic. Şi mă refer, de această dată, la minunatele vinuri de la Pietroasa, pe care am avut ocazia de şansă ca să le degust. Şi, fireşte, aş fi vrut să fiu io vizigotul rege Athanaric al (numai) acestui tezaur. De sticle. Sau butoaie. Că, dacă butoaiele sunt cloşca, atunci, cu siguranţă, sticlele sunt puii de aur. Dar, viu, înlăuntru, este doar vinul. Vinul sacru. Şi etern. Mai etern decât fascinanta Românie. Citeste continuarea

Chiar în locul unde Ulysse s-a îndrăgostit de Calypso, te vor ispiti străduţele romantice ale oraşului tăcut, apele turcoaz şi templele pline cu poveşti. Vara asta, în Malta e rost de distracţie, chiar în plină stradă! Citeste continuarea

Căldură mare, zgomot mult, aglomeraţie. Unde să te adăposteşti într-o zi toridă de iulie? O idee ar fi să te refugiezi în centrul vechi. Mă rog, în ceea ce a mai rămas din oraşul vechi – Bucureşti. În zona Lipscani sunt o serie de restaurante şi terase care mai de care mai îmbietoare pentru trecătorul obosit. Da, este momentul să comutaţi pe vechiul Bucureşti, comutaţi pe restaurantul Switch. Un local cu parfum de secolul XIX –  început de secol XX, la interior tapetat cu poze în sepia din Bucureştiul interbelic. La exterior, cu o terasă cochetă, cu multe umbreluţe şi sistem de pulverizare a aburilor reci. Merită o încercare. Switch on Old Bucharest! Citeste continuarea