Archive for August, 2009
August 25th, 2009, Corina Anghel 2 comentarii
Leonard Cohen este un gânditor care scrie poeme, un poet care compune muzică, un cântăreţ care se dăruieşte publicului, în timp ce se caută pe sine. O căutare nevrotică, dureroasă, pentru care a fost numit „poetul laureat al pesimismului“, „prinţul decepţiei“, „naşul melancoliei“, „negustorul disperării“. Paradoxal, tristeţea lui aduce, de peste 50 de ani, bucurie milioanelor de oameni care îi citesc versurile şi proza şi, mai ales, îl ascultă cântând. Cohen şi vo-cea sa unică au construit un mit, pe cât de seducător, pe atât de enigmatic. Citeste continuarea
11,052 afisari
August 20th, 2009, Mihail Galatanu 37 comentarii
Am făcut, data trecută, o trecere în revistă amplă a celor care ar putea juca un rol în cursa prezidenţială. De astă dată purcedem la o listă restrânsă, cu doar câteva nume, dar ceva mai grele. Cu alte cuvinte, restrângem cercul suspecţilor, cu ajutorul datelor valabile la ora actuală. Vom proceda la fel şi pe viitor, atunci când ne vom găsi în faţa unei finale care se va purta în trei şi, mai apoi, în doi. Văd în aceste alegeri prezidenţiale mai întâi un show de urmărit, dincolo de remuşcări, antipatii şi hardfilingsuri. Citeste continuarea
18,702 afisari
August 20th, 2009, Silvana Patrascanu 34 comentarii
De când există Ministerul Tineretului şi Sportului, instituţia nu a stabilit atĂtea recorduri, într-un interval de timp atĂt de scurt, ca în timpul ministeriatului Monicăi Iacob Ridzi. Nici măcar pe planul competiţiilor sportive, pe care teoretic ar trebui să le susţină şi să le încurajeze. Monica Iacob Ridzi este ministrul cel mai tânăr care a ocupat funcţia, este ministrul care a avut cel mai scurt mandat, mai puţin de şapte luni (din 23 decembrie 2008 – la 14 iulie 2009), şi totodată ministrul care şi-a încheiat vremelnicul mandat cu un scandal imens. Citeste continuarea
48,058 afisari
August 20th, 2009, Alice-Claudia Gherman 19 comentarii
Ferma didactică Moara Domnească pregăteşte specialiştii români de mâine în agricultură
Ne-am învăţat după ’89 să cumpărăm fructele cele mai mari din piaţă. Să alegem legumele cele mai frumoase, fiindcă, nu-i aşa, ne fac insistent cu ochiul. Ne lăsăm seduşi adesea de fructele şi legumele care, poate, nu au văzut în viaţa lor solul adevărat şi nu au extras niciodată substanţele nutritive din acesta, ci dintr-o eprubetă. Câţi dintre noi ştiu că de fapt aceste „minunăţii din piaţă”, de altfel fără nici un gust, vin direct din laboratoarele turceşti, olandeze etc.? Şi câţi dintre noi ştiu că soiurile de cereale, legume sau de pomi fructiferi pot fi ameliorate în laborator, dar lăsate să se dezvolte apoi în mediul natural, prin mijloace naturale, cu bune rezultate şi fără să ne afecteze sănătatea? La ferma didactică Moara Domnească a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti se pregătesc viitorii specialişti în horticultură, agricultură, zootehnie, medicină veterinară etc. Ei nu numai că învaţă tainele acestor discipline, dar ferma chiar produce cereale, fructe, legume proaspete mult mai gustoase şi mai sănătoase de o mie de ori decât ceea ce ne vine din import. Citeste continuarea
38,540 afisari
August 20th, 2009, Alice-Claudia Gherman 5 comentarii
400 de kilometri de coastă, plaje cu nisip negru, îmbrăţişate de apele jucăuşe ale Oceanului Atlantic. Soarele aruncă reflexe roşiatic-violacee pe stâncile vulcanice ale munţilor înalţi de peste 3.000 m care veghează insula înconjuraţi de un nimb gros de nori. Palmieri pe ţărmul oceanului, pini canarieni pe înălţimi, păduri de dafini, balene şi delfini puşi pe şotii în apă, numeroşi papagali prin păduri şi mai ales 365 de zile de primăvară pe an. Bun venit în arhipelagul Canare! Bun venit în Tenerife, cea mai mare şi mai spectaculoasă dintre insulele Canare! Citeste continuarea
14,618 afisari
August 20th, 2009, Calin Hentea 35 comentarii
Între clişeul mediatic comercializat zilnic în filme, cărţi sau reportaje şi realitatea prozaică din spatele uşilor capitonate şi bine închise ale lumii serviciilor secrete şi speciale se întinde prăpastia imaginaţiei noastre, hrănită cu inevitabilele produse de larg consum. Citeste continuarea
25,495 afisari
August 20th, 2009, Vasile Andru 66 comentarii
Toamna trecută, la trei ani şi trei luni după exorcizarea tragică de la Tanacu, am poposit pe acele locuri. Am ajuns la mânăstire la ora 14, pe un drum de ţară, peste câmpuri. Am intrat în curtea pustie, maicile erau undeva prin chilii sau la trapeză. Absenţa lor îmi lăsa senzaţia că nu vor să-şi arate faţa, că stau retrase, că poate se roagă pentru Irina Cornici… Mânăstirea era albă, văruită curat. Totul e nou, fără patina istoriei. Am deschis portiţa spre o îngrăditură, erau acolo două morminte proaspete cu cruci de lemn, şi au sărit doi dulăi suri, graşi, au început să latre, parcă păzeau mormintele… Citeste continuarea
42,859 afisari
August 20th, 2009, Nicolae Predeşel 3 comentarii
Un „Robocop“ cu forţa în creier
Dacă vrei să arăţi unui prieten ce înseamnă o „forţă a naturii“, cvadruplul campion mondial şi european la skandenberg, Ion „Iron“ Oncescu, poate fi oricând un exemplu: 31 de ani, 185 cm, 96 kg, perimetru biceps – 45 cm, perimetru antebraţ – 43 cm. Cu o tenacitate de-a dreptul enervantă, dată poate de zodia „Taurului“, „Iron“ Oncescu a transformat skandenberg-ul, un sport aproape cvasinecunoscut până la el în România, într-un show de televiziune. Secretul său la masă: îşi învinge psihic adversarii! Surprinzător prin tot ceea ce face, burlacul Oncescu îşi găseşte timp să vâneze brunete focoase, să fie manager, să facă alpinism, să studieze istoria sau să fie jurnalist. Chiar dacă, în iunie, la Las Vegas, a pierdut categoric în faţa campionului american Michael Todd, Oncescu se gândeşte deja la revanşa de la Bucureşti. Până atunci, visul unei nopţi de vară pentru „Iron“ Oncescu este să învingă legenda John Brzenk la braţul drept şi să devină campion mondial la categoria 110 kg. Citeste continuarea
19,435 afisari
August 20th, 2009, Claudia Golea Gumiya 5 comentarii
Bora-Bora, Fidji, Guam, Maui, Tahiti sunt visurile oricărui muritor din vechiul continent, unde iernile sunt de obicei sumbre, iar marea e prezentă la modul minimal. Din fragedă pruncie, mă zgâiam la pânzele lui Gauguin și făceam: „Haaa!… Mișto Paradis!” Știam de pe atunci însă că nu trebuia să mori ca să ajungi acolo, ci, din contră, să fii plin de viață și de spirit aventurier. Nu am ajuns nici până acum în Pacificul de Sud, însă zona din Vest îmi este familiară. Aici se află vechiul regat Ryukyu, adică insulele Okinawa. Poarta Paradisului Pacific este acum o prefectură japoneză, dar, de la Tokyo până aici e cale lungă, atât la propriu, cât și la figurat. După două ore de zbor, sosesc la Naha și această capitală a insulei mi se pare neînchipuit de solară și oceanică, departe de Japonia și de lumea așa cum am cunoscut-o până acum. Drumul de la aeroport în centrul orașului mă face să intru în mod natural în însuși spiritul vacanței mele fantastice. Citeste continuarea
11,112 afisari
August 20th, 2009, Liliana Petrus 2 comentarii
Scena era chiar cerul. Un cub de văzduh cu latura de un kilometru. „Agăţat“ deasupra plajei din Mamaia. Şi în interiorul căruia s-au dezlănţuit cei mai mari artişti ai zborului: piloţii acrobaţi. Şapte magnifici din elita lumii. Sfidând gravitaţia, aerodinamica, logica, limitele. Până la imposibil. Pe care, culmea, chiar l-am văzut. În iulie 2009, la FAI Mamaia World Elite Aerobatic Formula, by Honda. Primul concurs de acrobaţie aeriană organizat vreodată în România sub egida Federaţiei Aeronautice Internaţionale (FAI). Citeste continuarea
6,220 afisari