La mijlocul anilor ’90 am făcut un interviu cu ministrul de atunci al învăţământului. Mesajul său final [i sincer emoţionat a fost: „Când voi pleca din acest post am să plec cu conştiinţa faptului că las în urma mea o reformă care va putea fi comparată cu cea a lui Spiru Haret!” Citeste continuarea

Au trecut 552 de ani de la prima atestare a oraşului Bucureşti, într-un act emis de către domnitorul Vlad Ţepeş. Citeste continuarea

În spatele palatului Comisiunii Europene a Dunării se vede printre crengile copacilor un far. Cam în mijlocul oraşului. Parcă ar fi fost mutat. E cam ora prânzului şi arşita ne face să căutăm un adăpost. Un muzeu. Pentru că Farul Vechi al Sulinei este acum muzeu. Citeste continuarea

E dimineaţă. Si e foarte răcoare în Sulina, chiar dacă ceaţa s-a ridicat. Am băut o cafea cu Tibi şi ne pregătim să mergem spre Farul Vechi sau spre cimitir. Dar parcă e cam devreme. Citeste continuarea

Rugină. Multă rugină. Pe bărci, macarale, nave, poduri, clădiri. Într-un anume fel, chiar şi în oameni. Când îşi plâng oraşul şi viata de altădată. Asta a fost prima mea impresie despre Sulina. Si chiar dacă mi-am dorit să nu conteze, conform zicalei, a rămas de bază. Răstignită între Dunăre şi Marea Neagră, în vremuri şi mai negre, una dintre porţile României e ruginită şi stă să cadă. Citeste continuarea

Deltă. Delta Dunării. Rezervaţie. Canal navigabil. Faruri. Vechi şi nou. Istorie. Cimitir. Piraţi. Pescari. Plachie. Pădurea Letea. Am tot auzit lucruri diferite, bune şi rele despre Deltă şi despre Sulina. Am văzut poze alb-negru din 1972, atunci când părinţii mei au colindat cu un grup ONT (oare mai ştiţi ce înseamnă aceste iniţiale…?), am auzit poveştile unor pescari, altele ale unor navigatori, tristeţile unor împătimiţi ecologişti, indignările naţionaliste ale unor disponibilizaţi… Părea că toţi au dreptatea lor. Citeste continuarea