Cu  ocazia  aniversării noastre, am  primit din  partea Majestății Sale un  mesaj  emoționant, care ne îmbărbătează în demersul jurnalistic. Citeste continuarea

Încă din 1911, de la primele sale numere, revista Flacăra a reflectat  activitatea Casei Regale a României. În repetate rânduri, pe prima copertă au fost prezente fotografii înfățișându-i pe Regele Carol I – Întemeietorul, pe Regele Ferdinand – Întregitorul, pe Regina Maria. Articole datorate unor  semnături de prestigiu le-au explicat  acțiunile în diverse situații complicate prin care a trecut  țara în vremurile tulburi ale începutului de secol XX. Citeste continuarea

Nu    ştiu când  a  început  relaţia  mea  cu Flacăra. Probabil prin anii ‘70  când o găseam pe măsuţa de cafea de lângă televizor. Era  o dihanie alb-negru ce se numea Rubin şi cred că era cam sovietic. Citeste continuarea

În ziua de 22 octombrie 1911 se distribuie primul număr al revistei Flacăra    –  literară,  artistică,  socială    – tipărită  în   atelierele   Socec,   având redacţia şi administraţia în  Bucureşti,  pe str. Parfumului nr. 3. Publicaţia este săptămânală,  având  ziua  de  apariţie sâmbăta.   Director  fondator    este Constantin Banu. Citeste continuarea

În 1921 revista reapare dar existenţa ei în perioada interbelică este uşor neclară. Nu mărul 35 anul VII din 1 septembrie 1922 lansează un cupon ce cuprinde un bon de comandă pentru noua constituţie a României. Co laborator nou Felix Aderca. Reclamă bogată. Citeste continuarea

Un titlu de revistă precum Flacăra nu avea cum să fie ignorat de către autorităţile comuniste instalate la guvernare cu sprijinul tancurilor sovietice. Mai ales că… se dorea (nu se spunea niciodată cine dorea, dar era mai mult decât evident!) o revistă având drept model Ogoniok (Focule]ul în limba rusă), faimoasa publicaţie ilustrată a vecinului de la Răsărit. Citeste continuarea

Primul  număr în libertate apare pe 24 decembrie ’89, purtând subtitlul „Revistă de opinie cetăţenească. Ediţie specială“. Dar  în 28  decembrie, titlul este îmbogăţit, în spiritul epocii, Flacăra libertăţii, salută înfiinţarea primului partid politic al democraţiei: PNŢ. Se   închide  o  buclă istorică… Citeste continuarea

În 1974, când m-am angajat la Flacăra, am scris un text intitulat  Plecarea  dintre  cărţi.  Acel articol   publicat  în România literară a consemnat alegerea de către mine a unui alt drum în viaţă. Citeste continuarea

Nea Ion e de-o seamă cu „Flacăra”. S-au şi întâlnit, cumva, mai în tinereţe. Când avea abonament la toate  ziarele şi revistele vremii. Acum, cu 100 de ani în spinare, nu mai citeşte  nimic. Şi  vorbeşte  din  ce  în  ce  mai puţin. De-abia se mai mişcă prin curte, sprijinit  în cârje.  Se  vede,  de  la  o  poştă, că  a  obosit. „Adevărul e că m-am plictisit de atâta  viaţă“, îmi   şopteşte,   zâmbind,  oarecum   vinovat. Citeste continuarea

Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani! Citeste continuarea