În literatură, tot  ce  e  tendenţios devine  fals  şi hilar.  Dorinţa impură de  a  „demonstra” ceva  (că  ai  o cultură întinsă, că eşti devotat  unui regim  politic etc.) scoate textul  din regimul de gratuitate  care  i-ar  fi dat nobleţe. Citeste continuarea

Scriitorii fără talent îi fac pe cititori să râdă când vor să-i facă  să plângă şi îi fac să plângă când vor să-i facă  să râdă.  Ei pierd controlul  asupra producerii emoţiilor, iar agitaţia  lor inutilă devine un spectacol hilar. Citeste continuarea

Cei  mai  mulţi  autori  de  proză   fantasy  compun  ficţiuni  interminabile fără nici o consistenţă literară, ca şi cum ar sufla într-un pai din care  ies noi şi noi baloane de săpun… Citeste continuarea

A trecut  vremea  când înfrumuseţarea realităţii era  o obligaţie  a scriitorilor, dictată de regimul comunist. Şi totuşi, există încă autori care  cred  că în literatură realitatea nu poate  să apară decât fardată. Citeste continuarea

Visul scriitorilor este să creeze opere  literare care să reziste în timp. Din nefericire, foarte puţini şi-au  împlinit acest  vis. Cei mai mulţi compun texte  epigonice, friabile,  destinate de la început trecutului,  nu viitorului. Citeste continuarea

Eminescu era dezgustat de ceea  ce numea „cuvinte goale”. După moartea sa,  cuvintele goale  au  proliferat în  literatura română, atingând apogeul în timpul comunismului și luând  din nou avânt în prezent. Citeste continuarea

„…comunistul  trebuie   să fie  frumos,   inteligent, responsabil, clarvăzător, curajos  şi incoruptibil,  dar  să şi  şchiopăteze  puţin, eventual din cauza  unei pietricele pe care  un capitalist i-a băgat-o în pantof.” Citeste continuarea

Nu există un „scris frumos“ în sine. Importantă  în literatură este adecvarea. Cine nu găsește cuvântul potrivit  iese  în afara  literaturii.  Nu poți să filosofezi  în limbajul  străzii, așa cum  nu poți să compui  declarații de dragoste în stilul  discursurilor oficiale. Citeste continuarea

Limba de lemn este incompatibilă cu literatura. Nu contează dacă această limbă de lemn derivă din limbajul administrativ sau din cel propagandistic. Citeste continuarea

Cărţile  pe  care  le  prezint,  în fiecare   lună,   aici,  constituie  un carnaval  al  prostiei   omeneşti, al  prostiei   care   stă  ascunsă  în fiecare  om, prost sau inteligent, şi aşteaptă să se manifeste cu exuberanţă. Citeste continuarea