Afişând o istorie multimilenară şi ferindu-ne privirii pantalonii cei tociţi în fund, ne place nouă românilor să-i privim uneori cu o superioritate condescendentă pe fraţii şi aliaţii noştri strategici americani, cugetând cam aşa: degeaba au ajuns ei pe Lună şi domină planeta, dacă nu pot etala o poveste naţională mai mare de trei sute de ani. În plus, chiar dacă noi nu prea ştim numele statelor americane, fiecare aproape cât România de mare, americanii stau şi mai prost la cunoştinţe de geografie mondială, confundând Roma cu Parisul şi Bucureştiul cu Budapesta. Cu toate acestea, făcând abstracţie de povara prejudecăţilor, vom constata că avem multe de învăţat de la Unchiul Sam exact în domeniile în care noi ne credem cei mai tari. Citeste continuarea

Nu-mi imaginam că încă de la prima mea descălecare în Lumea Nouă voi ajunge să vizitez un muzeu al spionilor din specia lui James Bond. La fel ca mulţi alţii, fie ei americani sau nu, habar nu aveam că există aşa ceva, adică un loc în care „uneltele” folosite de-a lungul timpului de spionii americani să fie expuse şi explicate pentru toată lumea. Muzeul Naţional de Criptologie din statul Maryland de pe coasta de est a Statelor Unite nu este nici pe departe o mostră de tupeu american, ci, dimpotrivă, el se încadrează firesc în peisajul atât de pestriţ al libertăţii şi transparenţei din Lumea Nouă. Citeste continuarea

Simon Bolivar este eroul suprem latino-american, cel care a reuşit în prima jumătate a secolului XIX să elibereze continentul de sub dominaţia spaniolă şi să emancipeze naţiunile continentului. Columbianul Gabriel Garcia Marquez i-a dedicat în 1989 un roman biografic – Generalul în labirintul său –, iar bucureştenii i-au ridicat o statuie pe Calea Dorobanţilor, vizavi de clădirea Televiziunii. Hugo Chavez, actualul preşedinte al Venezuelei, vrea să fie Simon Bolivar-ul secolului XXI. Citeste continuarea

Ceea ce astăzi numim „Teoria conspiraţiei” a apărut, în mod paradoxal, nu în întunecatul şi misteriosul Ev Mediu, ci în timpurile Reformei; s-a amplificat în „Secolul luminilor”, pentru a deveni materie primă mediatică în industrializatul secol XIX şi un bun de larg consum cu folosinţe multiple în sofisticatul secol XX. Funcţie de moda epocii, de evenimentele curente şi de interesele unora continuăm să fim serviţi implacabil cu un meniu diversificat de teorii conspiraţioniste, asortat pe gustul tuturor. Citeste continuarea

Ce-a fost, ce este şi ce vrea Alianţa Nord-Atlantică

Chiar dacă pentru mulţi români sună ca un nume, precum Ion sau Maria, NATO reprezintă acronimul în engleză al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, cea mai mare organizaţie politico-militară a tuturor timpurilor. Citeste continuarea

Până la începutul anilor ’90, atunci când trupele române au început să fie angajate în misiuni ONU prin Somalia sau Angola, cel mai îndepărtat loc în care fuseseră trimişi oştenii noştri de-a lungul istoriei era Caucazul: în 1473 voievodul Radu cel Frumos participase la campania sultanului Mehmed al ll-lea împotriva hanului Uzun Hasan (printre aliaţii căruia se afla şi Ştefan cel Mare), iar în 1942 armatele române luptaseră alături de aliatul (fără tratat) german împotriva Armatei Roşii a bolşevicilor. Citeste continuarea

Dacă ar deţine cineva reţeta unei propagande de succes, el ar deveni şi mai bogat, dar mai ales mult mai puternic decât Bill Gates sau decât George W. Bush. Respectivul, practic, ar putea conduce lumea, sau măcar o bună parte din ea. O minte lucidă, susţinută de un spirit cinic, ar putea spune că o astfel de perspectivă este – din fericire – imposibilă. Cu toate acestea, istoria mai veche sau mai recentă semnalează existenţa câtorva lideri care au crezut, preţ de o clipă, că deţin reţeta controlului perfect asupra sufletelor şi minţilor oamenilor. Dacă ar fi fost adevărat, atunci Dumnezeu ar fi devenit şomer. Citeste continuarea

Acolo unde americanii nu au reuşit cu perfecţionatele lor tehnici Psyops de cucerire a minţii şi sufletelor, au reuşit – ce-i drept, fără intenţie – românii, de fapt, rromii, cu ale lor manele. Una dintre cele mai solicitate melodii la posturile de radio şi televiziune din Kabul este Cine e inima mea?, interpretată de Maria Vass şi Copilu de Aur. Deşi acasă nu agreez deloc acest gen muzical, când am urmărit videoclipul la televiziunea privată afgană Tolo, acolo la mii de kilometri depărtare de casă, chiar mi-a plăcut. Citeste continuarea