Mircea Eliade,  Nichifor Crainic, Petre  Ţuţea, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu, Nae  Ionesco,  Vintilă  Horia. Ce au în comun aceste nume de prim rang ale culturii româneşti? Sunt,  fireşte, filosofi,  oameni  de ştiinţă şi scriitori excepţionali – dar în afară de valoare  îi mai leagă faptul că au avut simpatii legionare. Citeste continuarea

Toamna se numără… turiştii. Dacă  ai.

 „Dacă la ei e aşa de rău şi la noi aşa de bine, cum naiba la ei e atât de bine şi la noi atât de rău!?“ – suna o întrebare  retorică de dinainte de decembrie 1989. După  mai mulţi ani de experienţe personale, aici şi acolo,  ne-am gândit  să punem lucrurile cap la cap, măcar în ceea ce priveşte turismul. Că tot se apropie Târgul  de Turism  al României.  Unde, sincer, nu prea  ştim  ce-o  să vindem.  Ca destinaţie turistică, şi nu numai,  nu contăm nici în Balcani,  darmite în Europa  sau  în lume! Citeste continuarea

Sunt mari şi grei.  Zeci sau  sute  de tone  o singură piesă. Unele dintre ele  nu pot fi ridicate cu macaralele zilelor  noastre, dar  au fost prelucrate, transportate şi aşezate, inclusiv unele peste altele, în urmă cu sute sau  mii de ani. Citeste continuarea

Dicţionarele  nu  par  să ia  treaba   în  serios.  „DEX Online“ menţionează doar două  înţelesuri ale  verbului  a (se)  teleporta, unul figurativ şi rar folosit – „a se deplasa foarte repede; a apărea pe  neaşteptate”, celălalt argotic – „a transfera un  funcţionar de stat, pe căi oculte,  dintr-o slujbă într-alta”. Citeste continuarea

În 22 de ani şi jumătate, 277 români s-au perindat în funcţii  de  miniştri.  Unii şi de  trei,  patru sau  chiar cinci ori. Dacă adăugăm şi secretarii de stat, cărora din  slugărnicie li  se spune   tot  „doamnă/domnule ministru“,  numărul se multiplică de  cel  puţin trei ori. Citeste continuarea

Luni, 19 martie,  2012, ora 8.02, Toulouse,  Franța: în  fața   unei   școli   evreiești,  „Ozar  Hatorah“, oprește un tânăr  aflat pe un scuter. În mână  are o armă. Deschide focul  asupra  celor  care  așteptau în stația autobuzului școlar. Străduța din fața școlii e plină  de mașini ale părinților. Citeste continuarea

La 9 Mai 1877, după  cinci secole de luptă  cu otomanii și de rezistență opusă  celorlalte imperii  care   tânjeau  după   teritoriile noastre,  se proclama  independența României,  Mihail Kogălniceanu declarând  în Parlament că suntem „dezlegați de legăturile cu Înalta Poartă și prin urmare (…) suntem națiune de sine stătătoare“. Citeste continuarea

Iarna cruntă şi schimbarea Guvernului au lăsat repede în umbră un eveniment naţional şi istoric de mari proporţii: depopularea ţării. Mai exact, conform recensământului din 2011, în 10 ani România a pierdut 12% dintre locuitori. Nu, n-au murit, Doamne fereşte, deşi nici la raportul natalitate mortalitate nu stăm bine (1% faţă de 1,2%). Doar au plecat spre alte zări, de soare pline. Implicaţiile sunt mult mai complexe decât ar părea la prima vedere. Citeste continuarea

Am intrat în 2012. La mulţi ani! Dacă o fi posibil… Sunteţi bine, sănătoşi? Ştiţi ce an este acesta, da? De data asta nu mai e vorba despre calcule cabalistice, în care se înmulţeşte numărul trompetelor cu cel al cailor de foc şi se scade numărul psalmilor din Apocalipsă, eventual repetitiv, până iese 1000 sau 2000, că, ştiţi, din două-trei numere se poate obţine orice. De data asta avem profeţii la punct fix. Citeste continuarea

Ani de zile, întrebarea „Cine-a tras în noi după 22?” a rămas fără  răspuns. Era   vorba   despre   ziua    în   care Ceaușescu a fugit și dictatura a căzut. Dacă până atunci era explicabil  că au existat morți și răniți, pentru că,  nu-i așa?, regimul se lupta să nu fie răsturnat, după 22 decembrie cine și mai ales de ce ar fi tras în civili, generând o baie de sânge? Citeste continuarea