Articole scrise de

Almudena Grandes: Vârstele lui Lulu

April 10th, 2007, com 2 comentarii

Un roman scris la tinereţe. La 27 de ani şi pu­blicat doar doi ani mai târziu. Almudena Grandes trage perdeluţa deoparte şi ne lasă să vedem în bucătăria ei literară de tinereţe. Acolo unde întâlnim o fată brunetă, cu părul ondulat, cu un profil masculin, lucrând în redacţia unei edituri. Şi care acolo începe să îşi scrie romanul ce îi va aduce consacrarea. Almudena Grandes a fost tradusă în ger­mană, în limba maghiară şi, acum, în română. A bântuit prin alte vreo zece limbi europene, a cucerit premii & deopotrivă persoane, şi aici am putea să ne referim doar la autorul Elogiului mamei vitrege, Mario Vargas Llosa, care a comentat-o elogios. Citeste continuarea

7,082 afisari

O „primăvară neagră” cu Henry Miller – Anais: Jurnal de foc

March 10th, 2007, com Un comentariu

Anais Nin – Henry Miller, unul dintre cuplu­rile de care literatura şi viaţa au nevoie, în egală măsură, ca să (re)afirme interdepen­denţa viaţă-literatură. Cum curge seva dintr-una într-alta, ca prin vase comuni­cante. Cum circulă emoţia prin carne. Volumele apărute recent la Editura HUMANI- TAS, INCEST şi FOC, confirmă acest lucru. Aceeaşi prestigioasă editură are „pe trăgaci” şi o ediţie din HENRY & JUNE. Citeste continuarea

10,642 afisari

Museu Picasso

January 10th, 2007, com 2 comentarii

Spui: mă duc la Museu Picasso ca şi cum ai spune mă duc la cârciumă, cabaret, bistro, bar, lupanar. Un lupanar de imagini, fireşte, unde singurul desfrâu îngăduit e al culorii şi, deopotrivă, al ideii. Dar cum arată un reportaj de aici? Asta am încercat să facem. Să vă arătăm Muzeul Picasso ca pe un loc foarte lumesc, în care poţi să te duci să mănânci şi să bei. Vamos? Încotro? Întreabă taximetristul. Cum, unde, birjar? La Museu Picasso. Unde personajele sunt tablouri. Unde dialogurile sunt nuanţe, tuşe. Unde nu se întâmplă mai nimic, decât arta. Dar dacă arta e singurul lucru care se întâmplă cu adevărat? În afară de pictură, nu e nimic demn de remarcat, lumea reală, precum şi cea ireală, există, ambele, doar ca să fie pictate. Citeste continuarea

5,184 afisari

Razboiul familiei Nastase

March 5th, 2006, com 2 comentarii

Cea mai mediatizată familie a neamului este, de departe, familia Năstase. Cel puţin pentru acest început de an. Ştim, ca într-o telenovelă, tot ceea ce se întâmplă acolo. Avem, deja, personaje. O cunoaştem pe Dana. Ştim unde a lucrat. Celălalt personaj, Bombonel, ştim o groază de anecdote despre el şi despre opţiunile lui, mai ales din Academia Caţavencu. în întreg, atmosfera seamănă puţin cu cea din Le Canard Enchaine. Se pot auzi, la rigoare, chiar frânturi de conversaţie. Citeste continuarea

3,002 afisari

Croaziere de lux pe Dunăre, cu turişti străini

January 20th, 2006, com 3 comentarii

Media de vârstă* 75 de ani. Au aerul unor pachiderme care se zbat fntr-o lume plclonii Aerul, la bătr âna|e» devine o peltea. Turiştii străini vin In România să fşi recu­pereze proprietatea imemorială a tinereţii lor. Vapoarele româneşti au un aer de epocă, dar fac bani buni din croazierele pe care le oferă europenilor cu dare de mână* Ii şi vazi: aproape nonagenari, incapabili să se tină mult timp pe nicinare. un fal de ala» fanţi cu fildeşul uitalfnaltă|ară. Sunt turiştii străini, germani, austrieci sau unguri, care fsi plimbă spleanuLfn croaziere pe Dunăre» cu vasele de lux româneşti. Aici e o lume exclusivistă: nu intră românii. Din cauza preţurilor. Dar şi din a subfnchiriatorilor. In total, o afacere da1trai milioane da auro pa an» nu fnfntragimefn mâinile românilor» Citeste continuarea

11,714 afisari

Piata de publicitate (II)

January 10th, 2006, com 2 comentarii

Stă prost presa cu publicitatea? Păi, aflaţi că, în 2000-2004, piaţa de publicitate deversată, în România, în presa scrisă, a fost doar la jumătatea celei din televiziuni. Am intrat în posesia mult-aşteptatei scanări de media market. Ce concluzii se desprind din analiza acesteia? Mai întâi că, oarecum neaşteptat, consumul de publici­tate pe TV (calculat la rate card nominal, în milioane euro) a atins, în 2004, două vârfuri, în luni atipice: primul în iunie, al doilea în octombrie (aproape la egalitate cu noiembrie). Spun surprinzătoare deoarece, în orizontul de aşteptare, tot decembrie rămâne luna fruntaşă, însă, iată, nu întotdeauna lucrurile stau aşa. Altceva: lipseşte piaţa de indoor. Sigur, ea e mai mică, poate, oricum, neglijabilă în raport cu celelalte, însă, la noi, ea începe să se dezvolte exponenţial. Pe ansamblu, estimarea pe 2004 a volumului net de advertising a crescut cu 19 pro­cente, faţă de 2003. Şi pe 2005, preview-ul era, totuşi, optimist, pentru că volumul net trebuia să expandeze cu peste 50 de milioane (cum exerciţiul bugetar pe 2005 nu e finalizat, nu putem avea cifra exactă la fir de păr. Care este, însă, ierarhia advertiserilor? Primii zece pe televiziune, în 2004, sunt, în ordine: Procter&Gamble, Coca-Cola, Unilever, Beiersdorf, Kraft, Danone, Brau, European Drinks, L’Oreal, Quadrant Amoq Beverages. Iar top 10 pe presă scrisă cuprinde Ringier, Prima TV, Cora, Porsche, Mobifon, Intact, Orange, Carrefour, Ziarul, SRTV. Faţă de 2003, a urcat o poziţie Coca-Cola (schimb de locuri cu Unilever), Beiersdorf (de pe 9 pe 4). Ce nu era în top şi a intrat direct pe locul trei: European Drinks, lucru de înţeles, se vede şi din interesul companiei pentru televiziune (Naţional TV) şi presă scrisă (Realitatea românească). A dispărut, din top ten, Wrigley’s. Acelaşi top al primelor zece poziţii (sursa, pretutindeni, este Alfa Cont & TNS-AGB,) la brand-uri, începe cu Nivea, Orange, şi continuă cu Connex, Elita, Danone, Coca-Cola, Zapp, Romtelecom, Pepsi, Jacobs. Faţă de anul precedent, dispar Flanco, Dove şi Orbit. Categoriile de produse prezente în 2004 sunt: bere, cosmetice, comunicaţii+telefoane mobile, electronice+domestice, produse destinate îngrijirii părului, ziare&reviste, băuturi nealcoolice, produse de igienă, cafea, lapte. La presă scrisă, scorul este de 57,2 la 42,8% în favoarea cotidianelor versus magazine. Cine e sectorul care consumă cel mai mult: zona de publicaţii/secţiuni adresate femeilor, urmată de cele financiare/business, ghiduri tv, divertisment/recreere, design interior, IT, pu­blicaţii masculine şi auto. Publicaţiile de interes general se situează abia pe locul 13, cu 0,9% din piaţă, după cele destinate adolescenţilor, satirei, mondenului. Zona de sănătate se află şi mai îndepărtată în top, după bucătărie şi ştiinţă. Clasamentul televiziunilor are în prim plan PROTV, pe audienţă urbană. Cele care au făcut rating serios au fost programele Vacanţa Mare, Teo, La Bloc. Pe locul doi, cu target profilat pe adulţi, zonă urbană, Antena 1. Aici, hiturile audienţei au fost făcute de Folclorul contraatacă, Ciao Darwin şi Duminica în familie (cu Mihaela Rădulescu) – continuând cu Divertis. TVR a fost a treia în areal urban, bazându-se pe Surprize, surprize, Iartă-mă. în cazul TVR, arealul rural joacă rolul unei valori adăugate celui urban. în 2004, TVR a reuşit să atragă bugete mai mari şi datorită Campionatului European de Fotbal şi Jocurilor Olimpice. E de aşteptat, pentru 2006, să se petreacă un fenomen similar cu Campionatul Mondial de Fotbal din Germania, în cazul în care TVR şi-ar adjudeca posibilitatea de a transmite meciurile. Aşa stau lucrurile la acest moment şi toată lumea se gândeşte la 2006 ca la un an care umple tolbele. Aşa va fi?


Dincolo de date – şi mecanica seacă a cifrelor – ceea ce se vede cu ochiul liber: televiziunile prind a se ma- neliza. într-o analogie cu sistemul financiar din România, aidoma băncilor populare, apar şi televiziunile ultra- populiste. Dacă ar fi să urmăm strict aviditatea lor de audienţă, atunci programul teve pe următoarele luni (sau, cine ştie, poate chiar ani) ar trebui să arate cam aşa: manele, două ore pe zi, un spectacol de două ore, de la ora 20, cu Adi de la Vâlcea pe post de MC (Dan Negru fiind, probabil, prea intelectual pentru vremurile care vor veni, va rămâne fără o pline de dus la gura copilaşilor săi), de la ora 23.00 un show cu femei gata despuiate – şi ce altceva mai face audienţă? Ştirile în pielea goală? Nu că aş fi vreun puritan, că nu îmi stă în fire, dar spec­tacolul grotesc al televiziunii s-a gregarizat la maximum. Nu mă deranjează cât de sexy/decoltată poate părea o emisiune, dar coeficientul de prostie e în extaz. Programele par special concepute pentru căminul de copii oligofreni. E un fel de a căuta, legat la ochi, într-o cuşcă în care, alături de cobai, stau şi vipere cu corn. Cotrobăiesc prin cutia luminată şi presupus magică a televizorului ca printr-un magazin de boarfe second hand, doar ca să mă aleg cu câte un pantof scâlciat. Televiziunile put. La propriu. Un producător în care aveam încredere s-a apucat să copieze producţiile de import ale unui negustor de sclipiciuri televizate. Când folclorul contraatacă – aşa cum mai contraatacă el acum! -, muzele sigur tac. Nu de alta, dar nu ar mai avea ce face, fiindcă nu vorbesc aceeaşi limbă. Dovadă că, în publicitate, numai ratingul importă. E ca în viaţă. Numai mărimea contează. Spune-mi cât o ai, ca să-ţi spun dacă mă interesezi. Clientul român de publicitate, ca şi agenţia, a uitat de arta asocierilor. Poţi să te pui lângă cel mai jegos lucru, dacă are vizibilitate maximă e îndeajuns. Şi, totuşi, parcă un brand se construia altfel. în primul rând, prin asocieri atente – şi auspicioase. Ce transfer de imagine obţii de la Guţă? O fi unul, dar mie îmi scapă. Iar ratingu’ de tipu’ ăsta mi se pare vecin cu o ratare. Unsuros. Să fie vorba de reclamă la ulei?

4,461 afisari