Sarah Chang, unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii, va susţine un concert la Ateneu, pe 14 februarie, în cadrul proiectului Cruciada Culturii, demers prin care Agenţia de Vise îşi pro­pune să  lupte pentru reînvierea frumosului, cu cea mai puternică armă: cultura, fie că este vorba despre muzică clasică, pictură sau teatru. Alături de pianistul Andrew von Oeyen, Sarah Chang va interpreta lucrări de Franck, Theofanidis şi Brahms.

La numai 8 ani, violonista de origine coreeană Sarah Chang deja cânta cu Filarmonica din New York. O carieră fulminantă o aduce în primele locuri ale ­topului Billboard din America, cu albumul Vivaldi Four Seasons, lansat în 2007, poziţie pe care o deţine şi azi. Newsweek o plasează în topul primelor 20 de femei în poziţii de leadership. În primăvara lui 2009, Forumul Economic Mondial i-a acordat titlul de Young Global Leader for 2008 ca recunoaştere a realizărilor sale profesionale şi a impactului pozitiv pe care acţiunile ei le-au avut la nivel mondial. În iunie 2004, Sarah Chang a purtat torţa olimpică, reprezentând oraşul New York. În acelaşi timp a devenit cea mai tânără persoană din istorie căreia i-a fost decernat premiul Hollywood Bowl’s Hall of Fame. (C.A.)

Începutul primăverii aduce la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ Parisul boem al cabaretului şi cafenelelor, respirând şi iubind alături de micii săi vagabonzi, de artiştii şi de frumoasele sale curtezane, într-un spectacol eveniment, semnat de Răzvan Ioan Dincă.

Paris – Mon Amour ne invită într-o cafenea de pe o stradă pariziană, la un pahar de şampanie, unde vom asculta cele mai frumoase şansonete franţuzeşti, martori ai poveştilor de iubire ce stă ascunsă sub felina­re şi în pahare de absint, în timp ce patima luceşte în ochi şi în foşnetul mă­tăsurilor. Spectacolul Paris – Mon Amour continuă seria de spectacole-co­laj a Teatrului de Operetă, după Broadway – Bucureşti, o călătorie muzicală pe continentul american, cu cele mai cunoscute musicaluri ale sale. (C.A.)

Duminică, 14 februarie, de Valentine’s Day, începând cu orele 19.30, Direcţia 5 invită toţi îndrăgostiţii la Sala Palatului pentru un concert vibrant. Trupa majoră a muzicii româneşti va interpreta cele mai romantice cântece compuse pe parcursul carierei, într-o emoţionantă atmosferă special creată pentru această ocazie. Evenimentul coincide cu lansarea albumului „Declaraţie de dragoste“ ce conţine hit-urile formaţiei. În timpul concertului, 60 de perechi norocoase vor avea ocazia  de a simţi fiecare sunet direct de pe scenă, unde vor urca, alături de membrii trupei.  (C.A.)

Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” şi tânărul regizor Marcel Ţop propun o întâlnire extraordinară cu muzica lui Mozart, cu textul piesei de teatru Ama­deus de Peter Schäffer şi cu scrisorile compozitorului, în spectacolul Amadeus programat pe 16 februarie, în Foaierul Galben al Operei Naţionale Bucureşti. Actorii Marius Bodochi şi Răzvan Oprea vor interpreta rolurile lui Salieri, respectiv Mozart, iar partiturile muzicale vor fi susţinute de Simonida Luţescu, Mihaela Işpan, Lucian Corchiş, Liviu Indricău, Vasile Chişiu şi Marius Boloş, acompaniaţi de pianista Lidia Butnariu, şi cu participarea cvartetului de coarde „Resonance” al ONB.  O abordare inedită care construieşte, din muzică şi rostire, atmosfera întâlnirii celor două mari destine. (C.A.)

Veți spune că sunt cârcotaș și chițibușar și lipsit de respect și nu vreau să apreciez munca unor oameni! Probabil că sunt, pentru că nu m-am dus la filmul Avatar pentru a trăi o experiență cromatică 3D, ci am vrut să văd un film SF. Citeste continuarea

Aflăm din surse lipsite de încredere că sâmbăta trecută (n.r. – 23 ianuarie) un grup de cetățeni cu afinități scriitoricești au avut o întâlnire de taină la etajul 1 al mall-ului AFI Palace Cotroceni. Citeste continuarea

2009 nu a fost numai Anul Crizei. Mondială, economică, financia­ră, politică, socială. S-au mai întâmplat, slavă Domnului, şi lucruri bune. Unele chiar senzaţionale. În teritoriul culturii, săraca. Orga cea mai mare din România şi una dintre cele mai mari din Europa, cu 7.300 de tuburi, a fost desfăcută bucată cu bucată şi trimisă peste graniţă la reparat, cu tiruri de mare tonaj. Citeste continuarea

În 1990, retrăgându-se din poziţia politică în cea de guru, Silviu Brucan – fost ideolog al PCR – scandaliza naţiunea afirmând că în România sunt mulţi „stupid people“ şi că ne vor trebui 20 de ani ca să învăţăm regulile democraţiei. Probabil că alesese generic cifra, aşa cum – tot el, după cum s-a spus – aruncase cifra de 60.000 de morţi în revoluţie, menită să justifice încadrarea de genocid. Iată, se împlinesc 20 de ani. Vă lăsăm pe dv. să apreciaţi dacă a avut sau nu dreptate. Citeste continuarea

– Ce anume vă motivează în viaţă? Care este combustibilul care vă pune în mişcare?

– Mă motivează copilul meu şi cred că orice mamă v-ar putea spune acelaşi lucru, cu aceeaşi convingere. Mă motivează giumbuşlucurile şi bucuria celor doi frăţiori când încing podeaua de atâta joacă, dragostea pe care o port familiei mele, dar şi oamenii care sunt familia mea extinsă, care mă ajută să înţeleg lumea aşa cum e ea, nu cum e creionată în paginile mondene sau de zvonistică, ci lumea reală, cu durerile şi bucuriile ei. Mă motivează munca mea şi răsplata din privirile celor cu care leg relaţii pentru o viaţă, pentru că trecem împreună, mână în mână, de un mare impas, uneori la graniţa dintre viaţă şi moarte. Citeste continuarea

Creatorii celor două filme Crank ne propun, de această dată, un film de acțiune mai convențional și mai puțin îndrăzneț. Parametrii acestei lumi distopice sunt legați de controlul populației prin intermediul cipurilor implantate și o virtualizare excesivă a vieții, din care omul devine un sclav. Un nou joc virtual face posibilă controlarea unor ființe umane reale, care sunt conduse spre moarte fără nici un fel de spasm moral. Povestea este convențională și destul de previzibilă, atacând teme prezente în alte filme mult mai bine construite, cum ar fi Matrix. Citeste continuarea