Sticla concepută de Frank Gehry, aroma, şi reţeta originală a lui Hartwig Kantorowicz, sunt trei atribute care individualizează Wyborowa pe pia]ă. Acest brand a fost şi este încă un simbol pentru Polonia. Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să o cumpărăm, să o degustăm cum se cuvine sau să o folosim în cocktail-uri sofisticate servite într-un bar şic. Nu vă gândiţi la gradele de alcool din pahar, doar beţi ceva bun! Citeste continuarea

Cum bate un vânticel de vară, gân­durile mele, nebunele, o iau razna şi prind doruri de ducă, poftesc la locuri unde pot sta cu burta la soare şi e rost de sporturi acvatice. Iar dacă marea are culoarea sma­raldului, aşa, ca-n Sardinia, mă pierd de tot cu firea şi nu mai vreau altceva decât să ajung acolo. Citeste continuarea

In 1979, Romeo Vlădescu avea 46 de ani şi era diriginte de şantier la între­prinderea de Reţele Electrice din Ploieşti. Avea un salariu bun, o casă, o familie, doi copii, adică tot ce-i trebuia omului în acele vremuri ca să-i amorţească simţul unei realităţi crâncene pe care dictatura ceauşistă o pogorâse peste neam. Şi totuşi, Romeo Vlădescu era un supravieţuitor, mintea lui era limpede, vedea şi simţea toate atrocităţile acelui sistem. Dar şi gura îi era cam slobodă. Când se punea pe înfierat orânduirea socialistă, nimeni nu-l mai putea opri. Nici măcar temuta Securitate. Citeste continuarea

Auzim şi vedem tot mai des oameni politici, aleşi sau nealeşi, spilcuiţi şi hămesiţi, agramaţi şi neciopliţi, care ne povestesc nouă, cetăţenilor cuminţi, cât de binevoitoare era Securitatea, cât de patrioţi erau oamenii ei şi cât de ticăloşi sunt cei care astăzi privesc spre acel trecut şi inventează tot felul de bazaconii, punând pe seama acestei instituţii minunate tot felul de atrocităţi. Astăzi, acum, mă număr şi eu printre aceşti ticăloşi, dând frâu liber pixului meu şi povestind baza­coniile unor oameni care au simţit din plin mângâierea ocrotitoare a Securităţii. Citeste continuarea

Informatorii au fost aproape tot timpul blamaţi indiferent de mediul în care au trăit. De cele mai multe ori, numele lor a fost ţinut secret de câte un anchetator zelos. Cu toate acestea, există cazuri celebre în care şefi ai mafiei au acceptat ingrata poziţie de „ajutor” al anchetatorilor. De la exemple cunoscute precum cel al lui „don Tomaso Buscheta”, groparul mafioţilor sicilieni de la mijlocul anilor ’80, şi până la infractorii mai cunoscuţi din România nu este decât un pas. Citeste continuarea

Prospecţiile viitorului politic apropiat

Alianţa DA a murit Au spus-o şefi de partide, au damat-o comentatorii politia pe toate canalele media. Ce se va întâmpla mai departe? O bună ocazie pentru toţi românii de a lua o halcă zdravănă de scenarită. Este, oricum, boală de sezon. Acum, în prag de aprilie, încercăm să decodificăm cele mai proaspete scenarii. Cine cu cine se adună,în vălmăşagul politicii dâmboviţene? Prognosticul nostru nu vizează doar următoarele săptămâni, ci primele două luni după acest moment al rupturii. Iar întrebarea de bază e, totuşi: cu cine va dansa PNL? Citeste continuarea

Rotterdam. Cenuşiul zilelor scurte de ianuarie la cincizeci de grade latitudine a explodat într-o zi în toate culorile civilizaţiilor pământeşti. A 36-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam a umplut străzile metropolei de bannere împodobite cu un multi­color cap de tigru, simbol al competiţiei oficiale (Tger Awards) şi a făcut lumea să se grăbească spre sălile de cinema. 360.000 de specta­tori: o cifră impresionantă. Citeste continuarea

Acummai bine de 200 de ani, John Jameson, a pus bazele unei distilerii în care cuvantul de ordine era calitatea. S-a dus sfoara în ţară şi chiar dincolo de graniţele tarii despre whiskey-ul său bun care, în prezent, se vinde în peste două milioane de baxuri de câte nouă litri, în fiecare an. Oriunde ai merge pe glob, mai ales în barurile recomandate de Jameson pe site-ul său, vei întâlni oameni care au gustat din această băutură şi care îţi vor spune: I love it.

Distileria din Dublin a lui John Jmpson a fost înfiinţată în 1780. De atunci a început istoria acestui brand care, de-a lungul timpului, a însemnat, în primul rând, calitate. Motto-ul după care m ghidat întreaga viaţă John Jameson a fost Sine Metu, însemnând Fără frică, acesta apărând şi astăzi inscripţionat pe fiecare sticlă. El a ridicat standardele de distilare a whiskey-ului.

A investit în echipament modern pen­tru distilare, iar când a descoperit că anu­mite tipuri de orz produceau o băutură de calitate superioară, i-a convins pe fer­mierii din ţinutul în care locuia să cultive doar acel sortiment furnizându-le chiar şi seminţe în fiecare primăvară. în 1820, John Jameson & Sons era compania cu cea mai mare distilerie din Irlanda.

Vestea despre calitatea excelantă a whiskey-ului Iprodus aici s-a răspândit” repede atât în ţară, cât şi în afară, iar ce­rerea a fost pe măsură.

In 1858, podgoriile din Franţa au avut de suferit din cauza vremii capricioase, ceea ce a afectat producţia de cognac. In aceste condiţii, consumatorii tradiţionali au fost nevoiţi să-şi schimbe opţiunea şi au ales whiskey-ul irlandez, ceea ce a însemnat un boom în vânzările Jameson. în 1890, peste 90% din whiskey-ul com­ercializat în lumea întreagă era de origine irlandeză, iar Jameson deţinea 10% din piaţă.

Unde-i unul, nu-i putere, unde-s patru se păstrează tradiţia

După 100 de ani de dezvoltare, compa­nia avea să se con­frunte cu probleme serioase. Dacă înain­te de prohibiţia din SUA, acest brand a fost, am putea spune, un bestseller, după, vânzările s-au înjumătăţit. Până în 1922, Jameson a fost cel mai popular whiskey din întreg Imperiul Britanic, însă după declararea inde­pendenţei Irlandei, taxele impuse au dus la creşterea preţului şi asta l-a exclus din preferinţele băutorilor. Dacă nu ar fi fost exporturile care să le salveze, toate cele 400 de tipuri de whiskey irlandez nu ar mai fi existat. Viitorul nu se arăta prea lumi­nos pentru John Jameson & Sons. In doar patru distilerii mai rămă- seserăi^^S|l|lica Irlanda, iar John Jameson & Sons era una dintre ele. în dorinţa de a păstra spiritul şi calitatea whiskey-ului irlandez, acestei şi-au unit tafuţ£^formând Irish Dişilmies. Nouă ani mai târziu, această companie şi-a deschis o filială în Midleton Co. Cork. A fost prima dată în 200 de ani când Jameson era distrat în afara Dublinului. Astăzi, la aproape 230 de ani de la fon­darea distileriei de către John Jameson, Jameson Whiskey este una dintre cele mai cunoscute şi apreciate băuturi din întreaga lume.

Oamenii Jameson

Patru oameni reprezintă astăzi ceea ce am putea numi „creierul” Jameson: Billy Leighton, Master Blender, Dave Quinn, Master of Whiskey Science, Brendan Monks, Master of Maturation, şi Barry Crocket, Master Distiller. Fiecare vorbeşte despre munca sa, arată însemnătatea acestui brand pentru sine şi dă detalii despre acea parte a proce­sului de producţie de care este respon­sabil. Pe toţi patru îi puteţi întâlni pe site-ul Jameson, le puteţi asculta pă­rerile şi, chiar mai mult, puteţi ciocni un pahar cu ei, sigur, la modul virtual. Aş putea spune că Jameson whiskey are unul dintre cele mai interesante şi capti­vante site-uri din câte am văzut. Pe lângă întâlnirea cu oamenii Jameson, cei care vizitează pagina pot face o călătorie prin distilerie cu ajutorul animaţiei în 3D, pot găsi reţete de cocktail-uri, pot vedea care sunt barurile din întreaga lume reco­mandate de Jameson, pot participa la concursul de filme desfăşurat până la finele lunii aprilie sau pot cumpăra on line sticle cu această băutură. Veţi fi încântaţi să vizitaţi această pagină pe care o pot încadra în categoria „www pe cinste”.

Poftiţi de gustati!

JamesOn reprezintă însuşi spiritul irlandez, expresia profundă a stilului de viaţă şi a plăcerii de a trăi cu pasiune şi bucurie. După ce ai gustat din Jameson, o prietenie te leagă de această băutură catifelată şi plină de spirit. Jameson este unul dintre cele mai mixabile whiskey-uri datorită fineţii şi lipsei gustu­lui de afumat caracteristic scotch-ului, pentru că, la distilare, nu se foloseşte focul cu turbă, iar o parte din malt se usucă separat, în mod natural. Jameson 12 YO înglobează tot ce este mai bun din caracterul lui Jameson, dar cu un plus elocvent de maturitate şi profun­zime a aromelor şi un plus de savoare fructată, datorat învechirii timp de peste 12 ani în butoaie de sherry. Carac­teristicile sale sunt: culoare de miere aurie; aromă caldă; nuanţe subtile, lem­noase, provenite de la învechirea în butoaie de stejar folosite anterior la obţinerea sherry-ului de oloroso sau de bourbon; finish prelung, memorabil.

text Raluca Seinoiu

Doriti un cocktail?

Fie ca va aflaţi într-un pub sau într-un bar cu mult stil, un lucru este sigur: Jameson se potriveşte pentru orice ocazie. încercaţi-l cu gheaţa, cu un pic de apa sau cu suc de mere. Daca va doriţi mai mult, puteţi încerca unul dintre cocktail-urile pe care vi le recomandam. Cel mai important: Enjoy it!

Cocktail RiRA

Alegeţi un pahar înalt în care turnaţi 37,5 ml de Jameson, jumătate de lamâie tăiată în bucăţi, striviţi lamâia şi amestecaţi, adaugaţi o linguriţa de zahar vanilat, puneţi 12 ml de suc de vanilie, apoi adaugaţi o mâna de gheaţa pisata, turnaţi un pic de suc de portocale, umpleţi paharul cu gheaţa pisata şi, în final, ornaţi paharul cu o felie de lamâie.

Cocktail Spraoi

Alegeţi un pahar înalt, turnaţi 37,5 ml de Jameson, 12,5 ml de suc de lamâie, 25 ml de suc de mere, 12,5 ml de suc de kiwi, o linguriţa de zahar, un fruct de kiwi taiat bucaţele, apoi amestecaţi, puneţi o mâna de gheaţa pisata, amestecaţi din nou, dupa care umpleţi paharul cu gheaţa şi ornaţi-l cu o felie de kiwi.

Cocktail Macree

Alegeţi un pahar înalt în care turnaţi 37,5 ml de Jameson, 4 fructe de zmeura proaspete, 12,5 ml de suc de lamâie, 12,5 ml de liqueur de fructe, 12,5 ml de liqueur de fructe de padure, amestecaţi, apoi adaugaţi o mâna de gheaţa, amestecaţi din nou, iar, la final, ornaţi paharul cu un fruct de zmeura.

Sunt multe lucruri care-mi vin automat în minte când mă gândesc la Antalya. Centrul vechi, Kaleici, cu străduţele lui înguste şi casele turceşti de lemn cu coloane de piatră, bulevardul comercial modern cu şirul de palmieri de pe mijloc, luxoasele lanţuri hoteliere cu fantastice grădini şi fântâni arteziene, leandrii şi flo­rile lor demenţiale, ţărmul stâncos, înalt de vreo 30 de metri, de unde se văd iţindu-se în zare apele de cleştar ale Mediteranei, cascadele de la marginea oraşului şi… prima zi de şcoală. O primă zi de şcoală cum n-am mai văzut, în care elevii fiecărei şcoli erau îmbrăcaţi în uni­forme diferite şi colorate, cu fanfară şi majorete, cu defilare pe artera principală din centru şi cozi la tonetele de îngheţată. Citeste continuarea

Infiltrarea sindromului apocaliptic în…istoria zilelor noastre

Sindromul apocaliptic a fost „activat” în zilele noastre de două evenimente tragice care aveau în comun moartea neaşteptată a mai multor oameni şi moartea naturală a unui singur om: tragedia -aranjată sau nu de serviciile secrete americane – a prăbuşirii Gemenilor din New York, din 11 septembrie 2001, şi decesul Papei loan Paul al Il-lea. Citeste continuarea