Dacă pentru marea majoritate a românilor, ca şi pentru majoritatea medicilor de la noi, apa sărăcită în deu­teriu este deocamdată o simplă curiozi­tate ce poate ar merita încercată, cu totul altceva se întâmplă în lumea prag­matică a economiei de piaţă de tip occi­dental. Astfel, în ultimii ani a apărut o cerere neaşteptat de mare dinspre Japonia. Asiaticele din pătura avută descopereau o nouă desfătare: îm­băierea în apă sărăcită în deuteriu. Plăcerea japonezelor amintind întrucât­va de obiceiurile Cleopatrei, combinând apa cumpărată de la Râmnicu Vâlcea cu diverse ierburi şi remedii naturale avea rolul de a opri îmbătrânirea epi­dermei. Că efectele au fost evidente stă dovadă cererea din ce în ce mai mare venită dinspre această piaţă. Astfel, Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice Râmnicu Vâlcea (Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea), unul dintre puţinii producători din lume, ajunsese deja de anul trecut la un export de 50 de tone de apă cu con­centraţia de 25 ppm deuteriu, o dată la trei luni. Această cerere se află în creştere, în pofida faptului că preţul unei astfel de băi variază între 1.000 şi 2.000 de dolari. Citeste continuarea

Vedete, antren, premii. George Arion, antrenorul de îngeri, face echipa: Hagi, căpitan. Alături, jucători din toate câmpurile artei, ştiinţei, manage­mentului. Până şi poza de grup are arhitectura ei. Filmul de prezentare al FLĂCĂRII,petrecere cu toată lumea. Pentru FLACĂRA, începutul numărătorii inverse: 5, 4, 3, 2, 1, Centenar. Pentru istorie, echipa anului 2005. Unele nominalizări rămân în cărţi şi pentru anul următor, aşa că nimeni nu trebuie să se supere. Citeste continuarea

Am cunoscut; în anul 1990, un om aflat în ultimele zile ale existenţei. Un can­cer galopant; asemenea unui vierme nemilos şi neadormit, rodea neobosit zi şi noapte, pentru a-i curma fragilul fir al vieţii. De fapt, el nu mai era de mult un om în adevăratul sens al cuvântului, ci un morman grotesc de came putrezind de vie. Boala îl dezumanizase complet, morfina nu-şi mai făcea efectul. Privindu-I, nu vedeam decât un perisabil monument al durerii. Din când în când reuşea să-şi adune bruma de viaţă care mai palpita în el şi, cu un efort suprem, urla lung, animalic, implorând moartea să vină mai repede. Atunci m-am întrebat pen­tru prima oară de ce – dacă unul dintre principiile fundamentale ale democraţiei spune că e dreptul fiecăruia să decidă ce face cu viaţa lui, atâta timp cât nu afectează altă persoană – omului aceluia nu-i poate grăbi nimeni încetarea unor chinuri cumplite? Pentru că, fără îndoială, moartea ar fi fost pentru el o adevărată izbăvire. Citeste continuarea

Am intrat cu sfială în casa Danei Marinescu, pentru că era un adevărat sanctuar de obiecte de ar tă, o casă obişnuită transformată într-un muzeu. „Ideea de libertate şi ideea de metamorfoză pot aduce pentru mine diferite întrebuinţări ale obiectelor. Ele îmi sugerează ce drum să le găsesc. De pildă, din trei sifoane, am făcut familia regală. Citeste continuarea

S-a născut pe 30 august 1965 în Oradea. Primul contact cu muzica l-a avut la 10 ani, atunci când, bolnav de encefalită fiind, a avut o viziune intere­santă legată de destinul său muzical – motiv pentru care mama sa i-a cumpărat prima chitară. Profesorul la care l-a dus i-a sesizat talentul şi l-a pregătit timp de trei ani. La 12 ani a avut debutul scenic, cu un recital de muzică clasică. La 13 ani a primit un disc cu Billy Cobham şi i-a schimbat preferinţele muzicale, de la Imn Maiden şi AC/DC, către B.B. King, Muddy Walters, Hendrix ş.a. în anii liceului (de mate-fizică) a făcut parte, ca orice ado­lescent îndrăgostit de muzică, din mai multe trupe rebele – Demonii, Piriton ş.a. Iar din ’86, de când şi-a luat ates­tatul, au rulat cântări alături de cei din Metropol, Podium ş.a., ca şi de alte nume sonore ale jazzului românesc N-au lipsit nici turneele prin ţară sau arhicunoscutele festivaluri de la Sibiu şi Cbstineşti. Citeste continuarea

„BRD controlează aproximativ 17-18% din piaţa românească, însă este greu de prog- nosticat ce cote de piaţă vor avea băncile la sfârşitul anului viitor. Noi nu gândim în ter­meni de total al activelor. Avem trei obiective prin­cipale: să fim per­cepuţi ca o bancă apropiată de aşteptările clienţilor prin furnizarea unor servicii de calitate; să deţinem cote de piaţă importante pe segmentele de piaţă care ne interesează în mod deosebit, cum sunt creditele de con­sum în lei sau creditele pentru întreprinderile din sectorul privat; să obţinem perfor­manţe financiare care să îi satisfacă pe acţionarii care au încredere în noi”, declară Patrick Gelin, preşedintele BRD – Groupe Societe Generale. Citeste continuarea

Producătorii au avut nevoie de multă imaginaţie şi de adevărate abilităţi de comerciant pentru a o produce şi a o introduce pe piaţă. Astăzi, fiecare brand se mândreşte cu procesul de producţie, cu puritatea apei şi cu ingredientele care dau o aromă aparte băuturii. Ce vedem noi, consumatorii, sunt sticlele frumos ambalate de pe rafturi, etichetele elegante şi reclamele îmbietoare. Tot ce ne mai rămâne de făcut este să cumpărăm vodcă, să o degustăm cum se cuvine sau să o folosim în cocktail-un sofisticate servite într-un bar şic. Nu vă gândiţi la gradele de alcool din pahar, doar beţi ceva bun! Şi apoi de la ruşi vine fata… Citeste continuarea

I se mai spune şi Republica Soarelui. Dar, proba­bil, acesta-i ultimul lucru pentru care este cunos­cută.

Havanele, romul şi mai ales, Fidel Castroau făcut-o cele­bră. Din cândîncând, au iubit-o câte un Hemingway, Marquezsau Maradona. Ce com­binaţie exo­tică! Plaje fărăde sfârşit, Marea Caraibelor, soare, cald şi bine, ceva istorie, ceva tradiţie… Asta-i Cuba: un adevărat Paradis turis­tic (desco­perit de puţină vreme şi de români). Citeste continuarea