Azi, revista FLACARA implineste 101 ani

În ziua de 22 octombrie 1911 se distribuie primul număr al revistei Flacăra    –  literară,  artistică,  socială    – tipărită  în   atelierele   Socec,   având redacţia şi administraţia în  Bucureşti,  pe str. Parfumului nr. 3. Publicaţia este săptămânală,  având  ziua  de  apariţie sâmbăta.   Director  fondator    este Constantin Banu.

Cele  două articole-crez din  primul număr, Un vis…, de I.  G.  Duca  şi Un cuvînt… care putea să lipsească, al directorului  Constantin   Banu,  anunţau  o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele  sufletului  omenesc”,  să tindă spre un ,,ideal mai  curat  şi mai înalt” (I.G. Duca), să aprindă ,,o flacără pentru  luminarea şi încălzirea marii mulţimi”, printr-o  ,,artă   democratică”, flacără pe care să o poată ţină ,,vie deasupra  patimilor oarbe şi a intereselor trecătoare” (C. Banu).

Texte    semnate  de  Coşbuc,   Radu Rosetti, Şt.O.  Iosif, P  Locusteanu,  M. Sadoveanu,  D.  Anghel…   Desene   de Iser şi Şt. Popescu. Total  83 de nume!

8  pagini + copertă pe hârtie bleu (coperta 1 cu foto, coperta 2 – reclame: „Steaua    Română”,  „Exploatare       de păşuni     şi    ferăstraie   cu    vapor”, „Bodega     Mircea”  şi  „Banca   Ilfov”, coperta   3     –   colaboratorii   revistei, rubricile  „Ecouri”, „Note  bibliografice”, „Poşta   redacţiei”, coperta  4     – reclame: „Librăria Naţională”,  „Banca Pieţei  Bucureşti”,  „Ocularium”,  „Emil Costinescu    –  fabrică  de   cherestea, fabrică  de  var   hidraulic  şi  ciment român, fabrică de sârmă, de cuie de tot felul  şi de  nituri  de  toate  dimensiunile”)

Coperta 1 are portretul fotografic al lui Delavrancea. Revista costa 10 bani. 20 pentru străinătate. Mai  ţineţi minte monedele cu gaură în mijloc. Aşa erau banii  pe  vremea  aceea. Iar  leii  erau de… aur!

 

„Un vis”, de I. G. Duca

La noi apariţia unei reviste literare şi artistice este un act politic în cel mai înalt înţeles al cuvântului. Această credinţă nu-mi izvoreşte  din plăcerea morbidă de a formula un nou paradox, ci din convingerea adâncă pe care o am că menirea neamului nostru este o menire culturală. (…)

În al doilea număr apare (mă întreb cum a putut fi convins!)  singurul articol semnat de aviatorul Aurel Vlaicu.

Impresii din văzduh

Mi se cere să  scriu un articol. Nu pot să  refuz.  Cu  toate acestea rog să  nu se uite că meşteşugul meu nu e să scriu.  Eu ştiu să  zbor.  Din pana, ce cu silă mi se pune azi în mână,  eu am făcut aripă de înălţare. Să smulg acum din aripă o pană ca să fabric proză? După  câte  ştiu  eu, o singură  aripă  poate produce pene de scris bune: pana de gâscă. Vedeţi la ce păcăleli se expune omul nedeprins cu stilul.

Lumea e curioasă să-ţi cunoască impresiile – mi s-a spus. Sunt foarte recunoscător lumei de curiozitatea cu care mă onorează.   Mărturisesc  însă  că  aş  fi preferat ca lumea să  se intereseze mai mult de zborurile mele decât de proza mea, care, desigur, trebuie să  fie foarte plicticoasă. Dar, să nu acuz pe nimeni. Şi, mai ales să nu uităm că trăim într-o lume când publicului îi place să petreacă văzând câini care vorbesc, oameni care latră şi aviatori care scriu.  Prin urmare să scriu.  (…)

http://revistaflacara.ro/anul-1/ fragment din articolul  dedicat centenarului revistei, in editia de noiembrie 2011 a revistei Flacara 

 

Tweet

Monday, October 22nd, 2012 at 7:19 pm, ZOOM, RSS feed