Carnea, de la A la E

Din când în când îmi mai aduc aminte de bancul acela sinistru  cu Bulă  care e trimis la vecina de palier să împrumute osul pentru ciorbă… Îmi mai aduc aminte de anemicele pungi de plastic  cu… Frații Petreuș, îmi mai aduc aminte de cozile  uriașe, de multe ori fără șanse pentru toți… și mă mai străbate câte-un fior rece.  Apoi uit.

Cred  că primul  mare câștig al capitalismului în ’90 a fost pentru mine  o uriașă farfurie cu o ceafă de porc  și cartofi prăjiți  stinși cu telemea rasă. Pe vremea aceea nu aveam  cu toții rafinamente culinare. Unii n-au  nici acum  și nici nu știu  dacă greșesc sau  nu.

A trecut ceva vreme  de atunci  și rafturile sunt  pline de cărnuri. Cu toate  au etichete cu nume mari  și sonore și cu alte multe cuvinte tipărite cu litere mici, foarte mici, cât să nu le putem citi, dacă suntem obosiți după 12 ore de stat  cu ochii în computer sau  dacă suntem pensionari… Acolo scrie dacă acele produse arătoase chiar au și carne, și câtă, și dacă E-urile, de care ne speriam cu toții, sunt  predominante sau  nu…

De Paște alergăm după miel, de Crăciun se mai taie încă  porcul… Cât a rămas tradiție și cât e doar  moft?  Cât e gust fabricat și cât mai e natural? Unde sunt  crescătorii noștri de porci?  Au plecat cu toții la fermele din Danemarca așa cum căpșunarii au ales  Spania? De fapt ce mâncăm? Și de ce? Cam prea  multe întrebări. Și, ca de obicei, încercăm în paginile  următoare să găsim răspunsuri. Nu toate, dar  măcar o parte dintre ele…  Cât să ne bucurăm fără griji de o șuncă bună, de o duzină de mici cu muștar, de-un sandvici cu salam sau mai știu eu ce alt mizilic… Și iar mi-aduc aminte: Mai țineți minte  parizerul din anii ’70? Era înainte de penuria din ’80… Era oare mai bun decât cel de azi?

Gata cu speculațiile. Vă invităm  să gustați  din paginile  următoare!

Taguri: nr. 5 / mai 2012 Tweet

Monday, May 14th, 2012 at 4:29 pm, DOSAR, RSS feed