Minunile pe care le poate face o strategie de marketing inteligentă

Vă mai amintiţi de Blair Witch? Acel film produs cu foarte puţini bani, dar excelent promovat: o casetă găsită la marginea unei păduri, care, chipurile, conţinea ultimele ore din viaţa unor puştani care s-au încurcat cu forţele demonice. În cazul filmului Activitate paranormală lucrurile sunt similare. Doi tineri se filmează pe parcursul câtorva zile în propria casă. Casa este, bineînţeles, bântuită. Forţa filmului vine din realismul cu care cei doi îşi interpretează rolurile. Filmarea pare a fi făcută de un amator, aşa cum este orice tânăr care se filmează. Frica este indusă mai mult prin ceea ce auzim decât prin ceea ce vedem. Întunericul este folosit ca un puternic catalizator al imaginaţiei noastre. Suntem speriaţi cu mijloace care, din punct de vedere tehnic, sunt rudimentare. Şi ajungem, în sfârşit, la marketing. Filmul, o producţie independentă, a fost promovat pe reţelele de socializare şi pe youtube printr-o metodă ingenioasă: erau arătate filmuleţe cu reacţiile publicului de la vizionarea peliculei; cei ce vizionau păreau terifiaţi. De aici şi interesul pentru film. Dacă sunteţi măcar un pic superstiţiosi şi speriaţi de fantome, nu cred că ar trebui să mergeţi la acest film.

Regizor:

Oren Peli

Actori: Micah Sloat

Genul: Horror

Durata:

99 de minute

Recomandare: Dark Water, filmul lui Hideo Nakata. Regizorul celebrului Ringu (remake american The Ring) reuşeşte să facă un horror bun şi din Dark Water. Accentul este pus pe ceea ce văd personajele, de aici vine frica.

Probabil începutul unei serii de blockbustere de la Hollywood

După două eşecuri notabile, Naufragiaţii (în care juca soţia lui de atunci, Madonna) şi Revolver, Guy Ritchie s-a răzbunat mai apoi cu două filme O.K., RocknRolla şi filmul pe care îl vom prezenta astăzi, Sherlock Holmes. Cu ocazia acestuia din urmă, Ritchie reuşeşte să intre, cu succes, în liga filmelor comerciale. Ne face cadou un film de acţiune plin de umor şi ironie. El nu uită vechile trucuri din Jocuri, poturi şi focuri de armă şi Snatch. Tipul de naraţiune, răsturnările de situaţie, chiar dacă nu atât de imprevizibile, sunt şi aici. Filmul este făcut pentru a fi pe placul publicului. Iar umorul îl ajută să atingă acest obiectiv. Pe de altă parte, şi cei doi actori care-i întruchipează pe Holmes şi Watson, Robert Downey Jr. şi Jude Law, sunt excelenţi. Bizareria şi ironia pe care o aduce Downey Jr. personajului îi conferă acestuia un farmec aparte. Să nu uităm că el este actorul care reuşeşte să facă pelicule vizionabile din filme altfel mediocre, ca Iron man. Probabil cea mai mare nemul­ţumire faţă de noul Sherlock Holmes vine de la fanii lui Arthur Conan Doyle. Filmul nu le va satisface, cel mai probabil, dorinţele acestora. Partea de mister şi de investigaţie, căutare, deducţie este mult prea mică şi apare doar ca o tuşă plină de şarm, dar care se topeşte în restul compoziţiei. Pe scurt, este un film de acţiune simpluţ. Asta este şi ceea ce şi-a dorit britanicul. Dacă aveţi chef de ceva mai greu, puteţi trece peste acest film.

Regizor: Guy Ritchie

Actori: Robert Downey Jr.,

Jude Law

Genul: Acţiune

Durata: 128 de minute

Recomandare: Nu vă pot propune altceva decât tot un film de Guy Ritchie. Acesta este Jocuri, poturi şi focuri de armă, filmul de la care a început totul pentru Ritchie.

O poveste rusească într-o formă kusturiciană

Ca în mai toate filmele lui Radu Mihăileanu, tema identităţii este una foarte pregnantă. Pentru acest român-evreu plecat în anii ’80 în Israel şi apoi stabilit în Franţa, unde îşi face şi filmele, identitatea este o chestiune mai problematică decât în cazul altor oameni. Contururile identităţii tind să devină mai puţin rigide când treci prin mai multe spaţii ­cultu­rale. Un dirijor alungat dintr-o orchestră moscovită are şansa, printr-un şiretlic, să conducă o or­chestra faimoasă din Franţa. Anii, alcoolul şi se­cretele pe care le ascunde îi sunt obstacole. Bineînţeles, aceste obstacole sunt prezentate într-o manieră comică, atenuând segmentul tragic. Muzica, scenele comice, feţele, gesturile sunt îmbibate de multicultura­lism (plin de ironie si autoironie): evrei biş­niţari, ruşi fata­lişti, ţigani fermecători, francezi băţoşi. O lume pestriţă şi frumoasă. O lume mişcată de muzică. O lume cu defecte şi apoi cu calităţi. Un cazacioc pe muzică de Ceaicovschi. Îi mulţumim lui Radu Mihăileanu.

Regizor: Radu Mihăileanu

Actori: Aleksei Guskov, Melanie Laurent

Genul: Dramă, comedie

Durata: 119 minute

Recomandare: Brânză şi gem, filmul din 2003 al lui Branko Djuric. Filmul tratează relaţia plină de năbădăi între o slovenă şi un bosniac. O comedie romantică ce tratează diferenţele culturale.

Creatorii celor două filme Crank ne propun, de această dată, un film de acțiune mai convențional și mai puțin îndrăzneț. Parametrii acestei lumi distopice sunt legați de controlul populației prin intermediul cipurilor implantate și o virtualizare excesivă a vieții, din care omul devine un sclav. Un nou joc virtual face posibilă controlarea unor ființe umane reale, care sunt conduse spre moarte fără nici un fel de spasm moral. Povestea este convențională și destul de previzibilă, atacând teme prezente în alte filme mult mai bine construite, cum ar fi Matrix. Citeste continuarea

Există întotdeauna o greutate în a recrea un produs de calitate. De cele mai multe ori aceste tentative eșuează. În acest caz nu avem de-a face cu o excepție. Animația japoneză din 2000 care stă la baza acestei pelicule este net superioară. Exista o anumită atmosferă, o anumită compasiune față de monștri, un substrat etic care justifica acțiunea. Perioada în care se petrece acțiunea (războiul din Vietnam) este total neglijată în acest pseudo-remake. Această versiune a poveștii, alterată și ea, nu aduce nimic în plus, ba chiar strică. Cel mai important lucru la un film de acțiune îl reprezintă, pe lângă atmosferă, personajele interesante, calitatea secvențelor de luptă. Citeste continuarea

Subtitlul recenziei noastre este numele unei cărți interesante scrisă de istoricul Lucian Boia. Acesta ne arată cum, de-a lungul timpului, oamenii au crezut că o vor duce din ce în ce mai rău și, până la urmă un cataclism le va distruge viețile. Fie că e vorba despre un mare cutremur, o apocalipsă nucleară, un potop sau un meteorit, toate acestea au bântuit și chinuit mințile oamenilor. Pe baza acestei frici capitalizează un film ca 2012. Cel mai nou mit este cel legat de sfârșitul calendarului mayaș. Pe acest mit recent popularizat se bazează pelicula de față. Prin intermediul celor mai ingenioase efecte speciale posibile oamenii sunt măcelăriți, ba chiar și neantizați. Citeste continuarea

Muzică rusească – piese clasice, dar şi Vitas. Lăzi aruncate una peste alta.

O tarabă improvizată pe care sunt puse la vânzare o matrioşka, o sticlă de vodkă şi obiecte vechi. Griul scenei este accidentat cu afişul Crucişătorului Potemkin. Citeste continuarea

„Trei cetăţeni moldoveni au fost salvaţi de la moarte după ce au fost extraşi dintr-un container marţea trecută, într-un port belgian. Procuratura belgiană a stabilit că ei au fost încarceraţi în această cutie metalică în Italia, pentru a ajunge în Irlanda. Cineva, într-o italiană defectă, a declarat că moare într-un container, după care linia s-a închis, au declarat salvatorii pentru presa belgiană.“ (Ziarul de gardă, 28 iulie 2005) Citeste continuarea

Comedia romantică tipic hollywoodiană

Dragostea învinge până la urmă tot, nu-i aşa? Cu asta am fost îndopaţi atâta vreme. Până la urmă, dragostea învinge numai parţial. Legătura dintre tânărul de 25 de ani şi femeia de vârsta a doua recent divorţată (Catherine Zeta-Jones) este doar în parte credibilă. Citeste continuarea

Sau cum să încerci să faci Aliens şi să nu-ţi iasă

Pământul este distrus, iar ultima speranţă a omenirii este o navă spaţială care zboară spre Tanis, o planetă capabilă să susţină viaţa. Doar că lucrurile nu merg conform planului. O premisă clişeu naşte un film clişeistic şi mediocru. Avem de-a face cu un film SF forjat cu elemente de horror şi thriller psihologic, numai că nici una dintre aceste părţi nu reuşeşte să convingă. Răsturnările de situaţie sunt previzibile, iar momentele tensionate se termină, de obicei, printr-o sperietură ieftină. Citeste continuarea