Ce temă fertilă! Cu unele reverberaţii şi în literatura română, dacă ne gândim la Don Juan de Breban… Şi cum să ratez tocmai eu să scriu despre ea? Scrisese şi Gabriel Liiceanu, mai înainte, despre seducţie. Şi, hotărât lucru, seducţia e, invariabil, la origine un fapt spiritual; expresia seducţie carnală e cel puţin „neverosimilă“. Căci nu poţi seduce carnea decât aşa, ca o metaforă: mai întâi, trebuie să cucereşti spiritual. Cartea, care ar fi putut fi o capodoperă – deşi nu este – reînvie tradiţia trubadură & „caballeră“: aduce un aer medieval, în lumea noastră supraetajată tehnologic – şi vorbeşte despre ceea ce francezii (sau, mă rog, provensalii…) numeau l’amour courtois. Don Juan e un fel de… „zburător“, da’ aşa, unul mai occidentalizat.
Citeste continuarea

A fost unul dintre modelele mele la Paris: cum aş putea fi fără părtinire (am avut cumva aceiaşi profesori ca şi cei de la ENS – École Normale Supérieure, el fiind elevul acestei şcoli). Atunci, făcea vogă una dintre cele mai bune cărţi ale sale: Călugărul şi filosoful, convorbiri cu fiul său, dus „la monastire“. Lucru care te trimite cu gândul la Constantin Noica şi Părintele Rafail. Este vorba despre Jean François Revel, care trece drept un filosof şi un gânditor marcant, iar cartea apărută, recent, la Editura HUMANITAS, Cunoaşterea inutilă, are un început fulminant: „Cea dintâi dintre forţele care conduc lumea este minciuna“. Peste numai câteva rânduri, Revel afirmă: „Puţine sunt ţările în care amândouă, democraţia şi liberul acces la informaţie, să se fi bucurat de o evoluţie fără sincope, fără presiuni şi ingerinţe de-a lungul generaţiilor“. Poate aşa se şi explică de ce Franţa, dincolo de cultură, de-a lungul generaţiilor, se bucură şi de un destin pe măsură. Citeste continuarea

Ca orice film în care s-a implicat compania de acum celebrului regizor, scenarist şi producător Luc Besson, nici Teroare în Paris nu scapă de anumite excese caracteristice acestuia: o acţiune dusă până la limitele incredibilului, violenţă propulsată la extrem, şocuri sonore sau vizuale câte se pot cuprinde etc. etc.! Citeste continuarea

Cu mulţi, cu foarte mulţi ani în urmă – mai exact: în acei, primii, ai tinereţii mele! – în cascada acumulărilor morale provenite din lectură, m-am izbit de bizareria unei profesii anume: aceea de… AVOCAT!? Cum adică: să-i aperi pe vinovaţi (hoţi, bandiţi, criminali ş.a)…. ba chiar să fii şi plătit pentru asta?!… Citeste continuarea

Statuete cu muze şi nimfe, care se oglindesc în mercurul altei epoci. Doar oglinzile, da, oglinzile par neatinse. Senine ca un ochi de bătrân, prin care lumea se vede altfel. Vaze elegante, cu nervuri şerpuitoare. Un alt look, demodat, amintind de la belle époque. Acum doi ani, să închiriezi întreg trenul regal şi să hoinăreşti prin ţară costa 7.500 de euro. Estimp, trenul îşi trăieşte agonia bătrânelor sale încheieturi şi se îmbată, lent, cu otrava morţii personale. Citeste continuarea

A fost pe rând redactor-şef şi redactor-şef adjunct la Cotidianul, editor coordonator la Evenimentul zilei, iar acum este senior editor la acelaşi ziar. După plecarea lui Răzvan Ionescu a fost unul dintre numele vehiculate în presă ca posibil înlocuitor al acestuia în postul de redactor-şef. Nu a fost aşa, iar Ioana Lupea spune că nici nu şi-a dorit postul, mai ales că, în general, nu mai este interesată de o funcţie de conducere. Flacăra vă prezintă în cele ce urmează un scurt interviu cu Ioana Lupea despre viziunea sa asupra presei româneşti şi despre campania electorală actuală. Citeste continuarea

Un om de o nobleţe rară, atât o personalitate, cât şi o prezenţă şarmantă, scriitorul distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, în 2006, Orhan Pamuk, şi-a fascinat numeroasa audienţă de la Ateneul Român, prilejul venirii sale la Bucureşti fiind decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, la invitaţia scriitorului român Norman Manea. Citeste continuarea

„Sala Oglinzilor“ de la Uniunea Scriitorilor a fost neîncăpătoare miercuri, 21 mai, când Editura Gramar şi Jurnalul Naţional au organizat o întâlnire cu scriitorul Petru Popescu, autorul faimoaselor romane Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei. Numeroşi literaţi şi admiratori ai scrisului său au ţinut să-l vadă şi să-l asculte pe cel care, în 1974, deşi cunoscuse un succes fulminant în România, a ales să se împlinească în SUA. Citeste continuarea

Subiectul filmului: Un preşedinte al SUA, Ashton, participă la un summit internaţional hotărâtor asupra războiului global împotriva terorismului, organizat la Plaza Mayor din Salamanca, Spania… şi este împuşcat! Citeste continuarea

După ce a „dat lovitura“ la public prin Cum să pierzi un tip în 10 zile – în care s-a născut simpaticul cuplu al actorilor Kate Hudson şi Matthew McConaughey – regizorul şi scenaristul Andy Tennant revine, cu acelaşi cuplu, de data asta într-un film de aventuri: cei doi (în film, abia divorţaţi) găsesc un mijloc de împăcare fiind angrenaţi, împreună, într-o spectaculoasă acţiune de „căutare a unei comori străvechi“…! Citeste continuarea