Un  studiu   recent   al  „Result   Development“  arată   calităţile, limitările şi aspiraţiile românului.  Spiritul  de  familie,  independenţa  şi inteligenţa sunt  umbrite de dorinţa  de putere şi de laudă, de tendinţa spre bârfe  şi trădare. Dar ne dorim  un comportament civilizat  şi   simţ   civic,  valori   morale  puternice  şi   standarde personale înalte. Citeste continuarea

Vă  mai  amintiţi  de  ciocolata   „Kandia“,  batonul   „ROM“ sau prăjiturica  „Măgura“ din copilărie? Dulciurile  anilor  ‘70-’80? Românilor le plăceau aceste bunătăţi atunci,  dar ele par să se afle şi  astăzi în topul  50 al  aşa-numitelor  „lovemarks“. Am mers la „Kandia Dulce“ pentru a afla povestea din spatele acestor branduri atât  de iubite de români. Citeste continuarea

Avem şi noi, ca ţară,  un brand protejat în Uniunea  Europeană. Unul singur. Din 8 aprilie  2011, „Magiunul de prune Topoloveni“ are Indicaţie Geografică Protejată (IGP). Şi  ce  facem noi,  ca  ţară, cu  asta? Păi,   conform tradiţiei,  mai  nimic,  în cel  mai  fericit caz. De obicei, mai punem nişte beţe în roate.  Şi,  când   e  cadru  festiv,   ne agăţăm tricolorul – şi frunza  – de borcanele premiate, în draci, la Bruxelles. Citeste continuarea

La o simplă căutare pe Google, Gerovitalul generează aproximativ 230.000  de rezultate şi ocupă locul 4 în „Topul celor  mai puternice 50 de branduri româneşti“, ediţia 2012, un studiu  realizat de „Unlock Market Research“ pentru revista „Biz“. Citeste continuarea

Chestiunea  asta  cu mărcile româneşti  nu m-a frământat decât în ultimii ani, atunci când cu toţii am început să simţim că ar trebui să ne agăţăm de ceva tradiţional,  reprezentativ şi, mai ales, teribil de vandabil. Au reapărut amintirile vechi  şi  mai  noi;  au  apărut aşteptările şi speranţele. Citeste continuarea

Pe etichetele cămăşilor sau cataramele genţilor, pe radiatoarele maşinilor, pe cutii de carton,  pe sticle şi pe ziare  înfloresc zeci  de mărci. Nu suntem conştienţi atunci când alegem un produs  în funcţie  de notorietatea lui sau determinaţi de o campanie persuasivă de publicitate.  Citeste continuarea

Nu-l cunosc pe Dragoş. Decât din email-ul primit ieri de la prietena mea Roxana, prietenă la rândul ei cu sora lui. Am început să citesc despre el, pe facebook, pe un blog… valuri de imagini şi cuvinte, suferinţă şi speranţă, credinţă şi solidaritate, o lume pe care, instinctiv (din păcate), am vrea să o ştim cât mai departe de noi. Aşa mi-am dat seama, ruşinată, de câte ori am întors ochii în partea cealalată, ca să nu văd, să nu mă încarce disperarea cuiva pe care oricum, gândeam eu, nu-l pot ajuta. Povestea lui Dragoş m-a scuturat puţin. Aşa şi acum a fost să fie să vreau să văd. Şi să ajut. Atât cât pot şi ştiu, ca om de comunicare.  Mai mult de atât ar fi indecent să spun: să insist că e o chestiune de viaţă şi de moarte? Că putem face enorm de mult cu toţii, făcând infim de puţin fiecare? O ştiţi bine.

Restul, mai jos, sunt detalii. Esenţiale.

Dragoş Pârlog, în vârstă de 32 ani, fost sportiv de performanţă (poloist), trebuie reoperat de urgenţă în Turcia, la clinica Anadol, pentru a opri efectele unei tumori cerebrale. Este a treia operaţie pe creier, a mai fost operat în 2009 în Germania.

Costul operaţiei este de 21.000 de euro, bani de care profesoara de pian Alina Florişteanu, sora lui, nu dispune în acest moment, având în vedere că şi starea de sanatate a mamei este precară datorită chimioterapiei pe care o face în prezent.

Îl putem ajuta facând o donaţie la:  

 ING BANK SUCURSALA BANEASA BUCURESTI

 TITULAR CONT: ALINA FLORISTEANU

 CONT LEI: RO60INGB0000999902845714

 CONT EURO: RO54INGB0000999902845725

Povestea lui Dragoş o puteţi afla şi aici:

http://dansantimbreanu.wordpress.com/dragos-parlog-povestea-lui/

http://www.facebook.com/PentruDragos

Persoana de contact care îţi poate oferi informaţii suplimentare despre Dragoş este Alina Florişteanu – 0727095160.

Noul Cod Civil al României a început de anul acesta să pună limite camerelor foto şi video strecurate pe geam  în casele vedetelor. Pe scurt, jurnaliştii, deci şi paparazzi, trebuie să se gândească de două ori  înainte   de  a  difuza  informaţii   despre viaţa  privată a persoanelor publice. Citeste continuarea

Succesul unui paparazzo: ponturi din interior, răbdare şi inventivitate. Pozezi sub fustele doamnelor şi primeşti şi bani pentru treaba asta. Partea proastă e că toţi te urăsc, şi au tot dreptul să o facă, pentru că dai buzna  în viaţa lor privată, spui tuturor ce fac în timpul liber, cu cine ies, cât au băut în club, cu cine au dansat ori şi-au făcut de cap într-o  anumită noapte. Citeste continuarea

– Am fost primul care am făcut genul  ăsta de fotografie. La VIP, prima revistă  mondenă românească, am  lucrat   10  ani  şi  am  fost  o perioadă  singurul  fotoreporter. Vara,   eram detaşat cam  două luni  jumătate la  mare,  că atunci  cam toate  vedetele îşi făceau  concediul la Românica, să fie văzute cu Dom Perignon-ul pe  plajă.  Citeste continuarea