Fathi Taher este cetățean iordanian de origine palestiniană, venit în România, ca să facă afaceri, în 1970, pe când avea în jur de 20-22 de ani. În toamna lui 1988, Taher pleacă acasă, și se întoarce în România, la începutul lui 1991. Afacerile intermediate de Taher, ca reprezentant al Kuwaitului în România, se derulau prin intermediul Departamentului de Comerț Exterior. Citeste continuarea

Iată-mă, din nou, după mai bine de un deceniu, în Londra. S-a schimbat mult oraşul de cum îl ştiam eu, atmosfera este deconcertantă, dar britanicii îşi văd de ale lor în stilul caracteristic, idolatrizând ca întotdeauna familia regală, chiar după moartea mult-iubitei Prinţese de Wales. Întoarcerea Prinţului Harry de pe front este astfel pin-up-ul zilei („punct de afişaj“, „simbol“, „punct cheie“), alături de ştirile din S.U.A. privind lupta Obama-Hillary Clinton. Citeste continuarea

Avea origini sociale bune, o situaţie financiară de invidiat, frumuseţe şi faimă ca topmodel, dar şi ca interpretă şi compozitoare de muzică pop şi folk. A avut întotdeauna succes în ceea ce priveşte bărbaţii. În lista celor pe care i-a cucerit se numără: actorul francez Vincent Perez, starurile rock Mick Jagger şi Eric Clapton, faimosul Donald Trump, filosoful francez Raphaël Enthoven căruia i-a dăruit un fiu – Aurélien. Ce-i mai lipsea? O ţară. Un preşedinte. A obţinut ambele: preşedintele se numeşte Nicolas Sarkozy, ţara – Franţa, căsătoria s-a încheiat, iar pe ea o cheamă acum Carla Bruni Sarkozy. Citeste continuarea

Ce-a fost, ce este şi ce vrea Alianţa Nord-Atlantică

Chiar dacă pentru mulţi români sună ca un nume, precum Ion sau Maria, NATO reprezintă acronimul în engleză al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, cea mai mare organizaţie politico-militară a tuturor timpurilor. Citeste continuarea

În teorie, procurorul este persoana care veghează la respectarea legii, intervine în apărarea legii şi pledează pentru respectarea legii. De cele mai multe ori, teoria se confundă cu realitatea. Bineînţeles, mai puţin în România! În România, procurorul este altceva, o entitate greu de definit, ocultă, o persoană cu demnitate publică şi care îşi poate folosi funcţia, influenţa şi statutul social în propriul interes, cu mult înaintea interesului general pe care s-a angajat să-l apere. Citeste continuarea

În toamna anului trecut, tocmai întors din Egipt, un prieten m-a convocat la „o senzaţională“: „În Sinai, mai exact pe lângă Mânăstirea Sf. Ecaterina, trăieşte un trib de beduini de origine română!“ Hai, că s-a ţăcănit şi ăsta, mi-am zis, de vreme ce a început să vadă beduini, eschimoşi, mâine-poimâine canibali de prin jungla amazoniană, toţi, evident, de origine română. „Şi cum ţi-ai dat seama de asta? Aveau arborat tricolorul pe cămile?“, am dat-o pe glumă. El nu şi nu, că e treabă serioasă: „Geabelii ăştia, că aşa se numesc, sunt diferiţi de celelalte triburi de beduini. Spun că strămoşii lor au venit de la Dunăre, înţeleg multe cuvinte din limba noastră, deşi n-o vorbesc, evident, sunt arabizaţi complet. Călugării mi-au spus că în arhiva mânăstirii există şi documente despre povestea asta“. Da, începe să pară interesant. Aşa că, iată-mă în Sinai, spre a mă întâlni cu fraţii noştri, beduinii! Citeste continuarea

In cazul în care Moscova şi Belgradul îşi vor menţine poziţia de blocare a negocierilor privind stabilirea statutului provinciei Kosovo, albanezii kosovariîşi vor declara unilateral independenţa. Occidentul va trebui să meargă pe acest drum inevitabil şi plin de riscuri. Citeste continuarea

Până la începutul anilor ’90, atunci când trupele române au început să fie angajate în misiuni ONU prin Somalia sau Angola, cel mai îndepărtat loc în care fuseseră trimişi oştenii noştri de-a lungul istoriei era Caucazul: în 1473 voievodul Radu cel Frumos participase la campania sultanului Mehmed al ll-lea împotriva hanului Uzun Hasan (printre aliaţii căruia se afla şi Ştefan cel Mare), iar în 1942 armatele române luptaseră alături de aliatul (fără tratat) german împotriva Armatei Roşii a bolşevicilor. Citeste continuarea

La sfârşitul lui august, în urma vânzării a 75% din acţiunile Rompetrol, Dinu Patriciu a devenit cel mai bogat român. Cel mai bogat român din toată istoria. De la Traian şi Decebal încoace. Dintr-un foc, în contul său au intrat 2,7 miliarde dolari. Doar în ziua în care vânzarea de acţiuni a fost făcută publică, din specu­laţiile bursiere şi jocul cifrelor, Patriciu a câştigat 40 de milioane de dolari. Atâta amar de bani fac din Dinu Patriciu un personaj extrem de interesant. Şi de con­troversat. în ciuda averii astronomice pe care o deţine, Patriciu are regrete, se consideră neîmplinit… în acest context, o biografie neromanţată, seacă, ar putea răspunde la întrebări nepuse încă… Citeste continuarea

„Gardienii de la închisoarea Guantanamo, din Cuba, ne ameninţau mereu că, dacă nu colaborăm şi nu le dăm informaţiile cerute, ne vor transfera în alte închisori, secrete, departe de ochii lumii şi unde se practică tor­tură adevărată. La început, am crezut că vor doar să ne sperie. Apoi am văzut că asta se şi întâmpla. într-o noapte ne-au luat şi ne-au urcat într-un avion. Eram 25 de deţinuţi. Cu ochelari negri la ochi, cu dopuri în urechi, cu nişte saci traşi pe cap şi legaţi cu cătuşe la mâini şi picioare. înainte de decolare, ne-au dat nişte pastile şi ne-au făcut injecţii, probabil pentru somn, deşi eu nu am adormit. Cred că am zburat câteva ore, nu ştiu exact. Presupun că am aterizat într-o bază mili­tară, pentru că ne-au preluat nişte soldaţi americani, după cât îi auzeam vorbind. Au asmuţit câinii pe noi şi i-au lăsat să ne muşte până la os. Sigur eram într-o altă ţară, poate undeva în Europa, pentru că era mult mai frig. Dar n-aş putea să vă spun unde anume, nu vedeam nimic şi auzeam foarte slab”. Citeste continuarea