Părăsirea României se anunţă cât se poate de fericită, căci m-am săturat. Dovada: la Otopeni totul este ca în Ţara lui Papură Vodă şi poliţiştii îmi spun că nu am voie în bagajul de mână cu sticlele de vin pe care le duc cadou. Trebuie să mă întorc ast­fel la check-in la Lufthansa şi să le trimit la cală. „Or să se spargă, probabil”, îmi spune angajata firmei germane, româncă proaspăt intrată în Europa. Sunt cât pe ce să fac scandal, dar îmi văd de drum. Peste cincisprezece ore, ajung pe aero­portul internaţional de lângă Tokyo, NaHa, şi, la ieşirea din avion, zăresc o pan­cartă mare pe care scrie „Mrs. Claudia Golea” lângă care aşteaptă două angajate japoneze ale arifine-ului. întâmpinarea mea cu oarecare (mică) pompă mă face să mă gândesc la lucruri cât se poate de grave. Citeste continuarea

Poate un cuplu politic PNL-PSD să conducă România în următorii cinci ani? Citeste continuarea

„Beţi un pahar de vin zilnic!”, este îndemnul cardiologilor la simpozionul Vinul şi sănătatea desfăşurat în Aula Academiei Române şi organizat de Academia de Ştiinţe Medicale şi Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vin. Da, Zeul Bachus are dreptate când spune că un pahar de vin nu face rău. Urmaşii lui Hipocrate au confirmat prin studii aprofundate aceasta. Medicul german Paracelsus afirma încă din secolul al XVI-lea că: Dacă vinul este un aliment, un medicament sau o otravă e problemă numai de dozaj, iar celebrul biolog francez Louis Pasteur a spus pe bună dreptate că vinul este cea mai sănătoasă şi mai igienică băutură. Citeste continuarea

Reţetele şi reflexele atitudinale şi comportamentale care funcţionează cvasi-automat la New York, Londra, Paris, Berlin sau Bruxelles nu sunt valabile nici in Kabul, nici in Bagdad şi nici chiar in Priştina sau Sarajevo. Oricât de banală, prin forţa evidenţei, pare această afirmaţie, ea pare a fi ignorată cu o înduioşătoare nonşalanţă de majoritatea conducătorilor politici şi militari ai marilor armate euro-atlantice. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum putem să le pretindem aceloraşi atotputernici lideri să sesizeze tul­burătorul fapt că tot ceea ce se petrece acum în Orient din punct de vedere al recru­descenţei teroriste este un sângeros şi digitalizat remake al istoriei Balcanilor. Citeste continuarea

„Cei ce au bani mănâncă mai mulţi caltaboşi – şi-atât”, s-ar putea spune, parafrazând un celebru vers al lui Mircea Dinescu. Nu, nu traficând voturi. Nu, nu traficând speranţe. Nu, nu traficând droguri, arme albe (sau negre), ci traficând… palincă. Şi caltaboşi. Citeste continuarea

Revista noastră publica, acum mai bine de un an, un articol despre frumuseţile naturale si atracţiile turistice ale Burmei, în care aminteam insă că această ţară si în general zona respectivă din Asia de Sud-Est este un butoi cu pulbere. Era mai mult vorba de fler decât de informaţii foarte concrete. Septembrie 2007. Mă aflu la Tokyo si, înainte de a pleca din Bucureşti, revista mi-a cerut materiale noi despre Asia. O ştire din ziarul Asahi îmi atrage atenţia. Câţiva călugări budişti au fost omorâţi în Myanmar. Japonezii nu-şi fac încă probleme, dar, cum eu am trăit ceva timp în Asia de Sud-Est, cunosc importanţa religiei si modul în care popoarele din această parte a lumii îşi respectă cu fervoare călugării. Sunt aşadar convinsă că o să iasa nici mai mult nici mai puţin decât o baie de sânge. Citeste continuarea

„în ţara asta, dacă vrei să faci un lucru bun, te aşteaptă o armată de mori de vânt. Asta e concluzia tristă a sufletului meu. Spitalul creştin Chrstiana, pentru care am muncit pe brânci, împreună cu soţul meu, ani în şir, a fost ajutat de autorităţi să dispară. Era un spital pentru săraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam şi asistenţă spirituală, lucrau şi măicuţe alături de personalul medical. La noi s-a tratat, printre alţii, şi Petre Ţuţea. Dar nu s-au lăsat până nu ne-au închis!” Citeste continuarea

Trei cazuri într-o singură poveste: un material special despre trei emigranţi români care şi au dorit să scrie literatura prin străinătăţuri: în Italia, în română sau în italiană (ori chiar în ambele. Trei destine diferite, trei oglinzi în care spiritul se priveşte: un eutanasiator, un asistent social şi un muncitor în fabrică. Flacăra este cea care vi-i prezintă aici, la noi. (M.G.)

Citeste continuarea

Cât de departe poate ajunge un om? Cât de limitaţi suntem, de fapt, de trupul în care ne petrecem existenţa terestră? Ce este durerea dincolo de un semnal de alarmă în compli­catul sistem de apărare al organismului uman? Sunt două moduri în care poţi răspunde la întrebările astea: fie te scufunzi adânc în bi­blioteca de filosofie, cu nişte tratate de medicină la îndemână, fie te arunci în ceea ce este, probabil, cel mai dur sport din lume – triatlonul IRONMAN. încearcă mai întâi să înoţi 3,8 km, apoi să par­curgi 180 km pe bicicletă şi, la sfârşit, de revenire, să alergi maratonul! Numai 42 km! Care îţi mai sunt limitele acum? Citeste continuarea

Asia de sud-est: junglă luxuriantă, temple budiste şi climă tropicală. Ar putea fi un paradis dacă extremele comportamentului uman n-ar fi împins această zonă a lumii pe calea unor regimuri totalitare, prea puţin propice pentru omenie. Vietnamul, Birmania, Laosul, Thailanda, Cambodgia se află în mica noastră zonă de interes. Vietnamul şi Laosul sunt ţări comuniste, amândouă foste colonii franceze. Birmania este o dictatură şi la putere se află junta militară; este ţara cele­brei Aung San Suu Kyi. Thailanda, o monarhie constituţională, este în prezent cea mai democratică ţară din regiune, o oază a libertăţilor de tot felul, către care se scurg azilanţii politici. Şi, în sfârşit, Cambodgia, actualmente o democraţie, în care procesul khmerilor roşii nu s-a încheiat încă, din care ei nu au dispărut şi unde, de la o zi la alta, se poate întâmpla orice. Un adevărat butoi cu pulbere, în ciuda aparent paşnicei capitale Phnom Penh, a templelor budiste ale ţării, printre care faimosul Angkor Vat ale cărui pietre străpung vertical verdele junglei. Destinaţie: versiunea contemporană a vechiului regat khmer, cu sângeroasa sa istorie a se­colului al XX-lea şi totodată farmecul său. Citeste continuarea