„Am construit o civilizaţie care se bazează fundamental pe ştiinţă şi tehnologie. În acelaşi timp, am făcut totul ca înţelegerea ştiinţei şi tehnologiei să nu ajungă la publicul larg. Aceasta este reţeta dezastrului”. (Carl Sagan)

Cristian Român este pasionat de ştiinţă. Si de tehnică. Şi de revista „Ştiinţă & Tehnică”, la care lucrează de ani buni. Realizează săptămânal emisiunea „Cronica scepticului”, difuzată de TvRM, dar se consideră prudent, nu sceptic.

Anul 2012 şi scenariile sale catastrofice -au inundat căsuţele de mail, televizoa- ele, paginile de ziare şi reviste. Încet-în- creează o adevărată psihoză colec­tivă, ea însăşi generatoare de dezastre la nivel de individ. Avem motive de panică?

• Se apropie anul 2012, înfloresc teoriile catastrofelor şi câteodată chiar mă întreb dacă nu cumva avem o genă a catastrofelor undeva în noi, având în vedere că planeta aceasta s-a confruntat de câteva ori cu acel risc fatal, ca viaţa să dispară de pe Pământ. Au fost mai multe extincţii, minimum cinci, de-a lungul istoriei planetei, dintre care mai semnificative sunt două. Prima, acum 250 de milioane de ani, când mai mult de 90% dintre vieţuitoarele de pe Terra au dispărut, în urma unui eveni­ment de neimaginat pentru noi, azi. Un super- vulcan a erupt în Siberia, într-o eră în care pe Pământ se afla un singur mare continent, numit Pangaea, erupţie care a durat un milion de ani şi care a produs, prin solidificarea lavei, o crustă care a acoperit practic toată Terra. Pe atunci existau vietăţi evoluate, de tip proto- dinosaurieni, care au supravieţuit miraculos şi, ulterior, s-au dezvoltat, luând în stăpânire pla­neta. Am mai avut un eveniment semnificativ pentru noi, pentru că a lăsat cale liberă dezvol­tării mamiferelor: extincţia de acum 65 de milioane de ani, când un imens asteroid a lovit Pământul în zona actualului Golf Mexic. Ca să vă daţi seama ce-a însemnat acel asteroid: în timp ce lovea Pământul, coada lui se afla încă în stratosferă. Deci avea un diametru mediu de 11 km. Şocul, efectele pe termen lung au dus la dispariţia dinozaurilor, lăsând mamiferele să poată evolua nestingherite. Pe atunci, speciile de mamifere erau la nivelul unor şobolani, dimensiunea fiind forma lor de apărare. Aş putea spune că strămoşul nostru nu a fost o maimuţă, ci un şoricel. Sau putem specula, până la o banană! Dar, să revenim… Oamenii, la rândul lor, s-au confruntat cu o extincţie masivă, acum aproximativ 70.000 de ani, când Homo Sapiens începea deja să ia în stăpânire planeta. A erupt vulcanul Toba, situat în Sumatra, mai puţin violent decât cel din Siberia, dar care a dus la o reducere semnifica­tivă a populaţiei umanoide. Aşadar, chiar şi în memoria genetică a lui Homo Sapiens există amintirea si spaima unui astfel de eveniment.

I Chiar dacă aceste cataclisme planetare se petrec la intervale de timp geologice?

• Chiar dacă. Se presupune că acum 70.000 de ani Homo Sapiens dezvoltase deja limbajul, având în vedere că ne-au rămas de la el bijute­rii, unelte – care aveau şi calităţi estetice – deci se dezvoltase bine gândirea abstractă. Probabil că de-acolo ni s-a transmis, până azi, în ances­tralul nostru, gena despre care vorbeam, care ne face să ne placă spaima. Poate fi un exemplu semnificativ plăcerea jocului de-a Bau-Bau la copiii foarte mici, mult sub vârstele cunoaşterii, a înţelegerii vorbirii.

I Potopul biblic unde este situat în istoria cataclismelor?

• Sunt studii recente, destul de bine funda­mentate, care îl plasează undeva în zona Mării Negre. Dar sunt încă în faza de studii. În urmă cu 9.000 de ani, pe când Marea Neagră era complet separată de Mediterana (nu comuni­cau deloc), s-a produs o rupere a zonei lor de legătură, iar locuitorii de pe ţărmurile Mării Negre au cunoscut un adevărat potop. În Turcia s-au găsit urme ale unei civilizaţii care pare să fi fost distrusă tocmai de acest potop, intrat ulterior în legenda biblică.

  Citeste urmatoarea pagina: 1 2 3

  Taguri: nr. 4 / aprilie 2011
  Tweet

  Monday, April 11th, 2011 at 7:39 pm, DOSAR, RSS feed