maya bake ambient occlusion vertex color ambien 10mg ambien cr 12.5 mg canada

difference between tranxene xanax buy xanax can you buy xanax in mexico

diazepam buy Oregon buy valium valium voor vliegangst

test système soma stand de xtrememac buy soma soma devlet hastanesi kan tahlil sonuçları

can you sprinkle xanax on a blunt xanax price what are the different types of xanax

take xanax with valium valium online difference between klonopin xanax valium

a soma de dois vetores perpendiculares entre si tem módulo 20 buy soma online compare flexeril to soma

vias de administra§£o do valium buy diazepam online positive drug test for valium

soma nakliyeciler kooperatifi ilkokulu buy soma online company makes soma muscle relaxer

methadone tramadol drug interaction tramadol 50 mg tramadol to kick opiates

100 de ani, DOSAR

EXCLUSIV! – Impresii din văzduh

July 25th, 2010, com 132 comentarii

Vlaicu jurnalist? Poate că da, a avut talent. Acesta este un text scris de Aurel Vlaicu şi publicat în Flacăra, Anul I – No. 2 – 29 octombrie 1911.

Mi se cere să scriu un articol. Nu pot să refuz. Cu toate acestea, rog să nu se uite că meşteşugul meu nu e să scriu. Eu ştiu să zbor. Din pana, ce cu sila mi se pune azi în mână, eu am făcut aripă de-nălţare. Să smulg acum din aripă o pană ca să fabric proză? După cât ştiu eu, o singură aripă poate produce pene de scris bune: aripa de gâscă. Vedeţi la ce păcăleli se expune omul nedeprins cu stilul.

„Lumea e curioasă să-ţi cunoască impresiile“ – mi s-a spus. Sunt foarte recunoscător lumii de curiozitatea cu care mă onorează. Mărturisesc însă că aş fi preferat ca lumea să se intereseze mai mult de zborurile mele decât de proza mea, care, desigur, trebuie să fie foarte plicticoasă. Dar, să nu acuz pe ni­meni. Şi, mai ales să nu uităm că trăim într-o vreme când publicului îi place să petreacă văzând câini care vorbesc, oameni care latră şi aviatori care scriu. Prin urmare, să scriu.

Ce să spun? Cyrano de Bergerac, care n-a zburat niciodată, descrie admirabil zborul său între Lună şi Pământ. Înţelegeţi, prin urmare, de ce mi-e frică mie că nu voi izbuti să interesez defel cu impresiile mele pe cititorii Flacărei. Trebuie să fi avut norocul de a nu fi zburat niciodată ca să poţi descrie frumos un zbor!…

J’arrive, – excuse-moi – par la dernière trombe./ Je suis un peu couvert d’éther. J’ai voyagé!/ J’ai les yeux tout remplis de poudre d’astres. J’ai/ Aux éperons, encore, quelques poils de planète!/ Tenez, sur mon pourpoint un cheveu de comète!…

Aşa pretinde Cyrano de Bergerac că s-a întors din fantastica sa călătorie în Lună. Eu, deşi am izbutit să mă ridic chiar până la o mie de metri cu aparatul meu, mărturisesc că niciodată n-am coborât acoperit de eter, cu ochii plini de praf de stele, pe ghete cu puf de planetă sau pe haine cu păr de cometă. Şi nici Calea Lactee nu mi-a stropit niciodată bluza cu laptele care-o… pavează.

În schimb, au încercat de-atâtea ori să mă stropească alţii cu noroiul pământean al răutăţii lor. Dar, să nu vorbim de necazuri. Datoria noastră este să planăm deasupra micimilor omeneşti. Şi-această datorie trebuie să şi-o îndeplinească cu atât mai mult aviatorii. Menirea lor nu e să planeze?

Impresia cea mai puternică am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Binţinţi, în Ardeal. Blériot încă nu trecuse Canalul Mânecii. Primul meu aparat era tot de lemn şi nu avea motor. Am legat trei cai de el, trei flăcăi au prins a pocni din bice, şi aparatul s-a ridicat la vreo 15 metri înălţime, după ce a alergat câţiva kilometri pe pământ. De atunci, de câte ori mă sui în aparat, zbârnâiala motorului mi-aduce aminte de aeroplanul fără motor, şi dinaintea ochilor, fascinaţi de nemărginirea văzduhului, îmi răsar cei trei flăcăi chiuind şi pocnind cu foc din bice.

Bucuria cea mai mare însă am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care-mi consacra maşina. Zburasem: şi asta era principalul. Mă menţinusem sigur în aer, făcusem evoluţii neşovăielnice. Publicul care era de faţă m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, după ce am coborât, eram ca şi beat de bucuria fără margini a izbânzii. Începusem să mă dau peste cap pe câmp de fericire. Cei din jurul meu ziceau c-am înnebunit. Şi eram, într-adevăr, nebun de entuziasm şi mul­ţumire.

De altfel, este într-adevăr de mirat cum omul nu înnebuneşte când zboară. Mă ridic. Şi un gol parcă se face deodată în toată fiinţa, – ca şi cum m-aş ridica foarte repede cu un ascensor. Casele, drumurile, plantaţiile prind să alerge nebuneşte în urma mea, să se depărteze din ce în ce, să se micşoreze, să devină tot mai puţin clare. Până la o sută de metri, am impresia că zbor cu un tren fulger, pe un drum fără şine, peste lucruri şi oameni. E înălţimea favorită la care-mi place să zbor. La o sută de metri nemărginirea văzduhului nu mă nelinişteşte, alergarea nebună a lucrurilor de sub mine îmi dă continuu senzaţia ameţitoare a vitezei cu care zbor… De la Cotroceni, când sunt la o sută de metri înălţime, se vede departe în zare… Văd Argeşul cum scânteiază ca o panglică de fildeş… Văd drumurile, clădirile oraşelor, pădurile cum se rânduiesc, sub înrâurirea vitezei cu care alerg, în linii paralele… Toate contururile se văd paralele de sus.

Când trec de cinci sute de metri începe să-mi fie urât. Pământul nu se mai vede decât ca o imensă movilă de cenuşă sură cu pete albe, munţii şi văile se nivelează… Confraţii zburători (ciorile şi ceilalţi… aviatori de această categorie) au dispărut cu de­săvârşire… Mă simt singur şi începe să-mi fie frică… Nu mi-e frică de căderi sau accidente. Mă cuprinde teama de misterul nemărginirii. Niciodată omul nu poate să aibă mai precisă impresia neantului decât când zboară mai sus de cinci sute de metri. Jos haos, sus haos. Iar zbârnâitul de bondar uriaş al motorului parcă dă un formidabil glas acestui haos.

Am trecut de 800 de metri. Alerg cu o viteză foarte mare. Şi totuşi parcă stau pe loc. În raport cu imensitatea văzduhului, viteza motorului meu dispare. Aş vrea să alerg mai repede. Încetineala asta mă enervează. Toate sforţările sunt zadarnice, însă. M-am ridicat dincolo de limita putinţelor omeneşti. Am intrat în sfera unde omul nu mai însemnează nimic faţă de infinitul atotputernic.

Să mă cobor, deci. Coborârea e mult mai plăcută decât suirea. Până la 50 de metri deasupra pământului mă cobor fără nici o teamă, cu mâinile strânse pe cârmă, cu ochii aţintiţi asupra motorului. De la 50 de metri începe să mă cuprindă frica de a nu ateriza destul de uşor. În aviaţie, spre deosebire de viaţa de toate zilele, e mai greu de coborât decât de urcat. Cât ar câştiga aviaţia dacă predispoziţia firească a omului de a se coborî şi de-a coborî totul s-ar putea aplica exclusiv în folosul ate­rizării!

Şi mai ales e greu de aterizat în timp de furtună. De altfel, când aerul e agitat, aviatorii evită să zboare. Eu totuşi am zburat la Braşov pe un timp foarte puţin favorabil. Bătea un vânt puternic. Aerul era neliniştit ca valurile unei mări înfuriate. Aparatul era când ridicat la înăl­ţimi de sute de metri, când coborât până aproape de pământ. Parcă eram o minge vie cu care o mână uriaşă se juca cu o plăcere sălbatică între cer şi pământ. Când bate vântul tare, am impresia că niciodată nu vom putea stăpâni aerul.

De aceea, cred că aviaţia nu va izbuti decât să devină un foarte plăcut sport pentru vreme frumoasă. Ea nu va putea niciodată să ia dezvoltarea pe care au luat-o automobilele sau vapoarele. Şi e foarte firesc să fie aşa. Ca să zboare, omul trebuie să cucerească regiuni ce nu-i sunt destinate, cu mijloace ce nu-i aparţin.

Mai multe interviuri gasiti in categoria 100 de ani

Taguri:

Comentarii

  1. Hatala Gyongyi says:

    Calatorie nebuna spre infinit

  2. Valentina says:

    “Printre nori”
    “Mi aproape de Ingeri”
    “Atinge cerul cu mana!”

  3. Ioana-Cristina Teodorescu says:

    “Cu dragoste, dintre nori“ – Confesiunile românului care a învins limitele

  4. Ioana-Cristina Teodorescu says:

    „De-aici în sus nu-i nicio bornă” – e doar suflet

  5. bogdan says:

    Între bornele mele.

  6. oscar says:

    Aici, sus, viata capata un nou sens.

  7. Cristina Bornac says:

    Titluri posibile:

    Plutind in univers

    Calator printre nori

    Pe aripi de inger..

    Imagini prin oglinda sensibilitatii

  8. Condurache Ana Loredana says:

    Raspuns : “Zborul unui inger ratacit” sau “Alaturi de ingeri sa zbor”

  9. Ioana says:

    “Pe aripile scrisului”

  10. Ioana Stoian says:

    “Sa zburam printre randuri”

  11. Mioara-Roxana Stoian says:

    “Randuri in vazduh”

  12. krossfire says:

    ”Pana de gâscă” 😛

  13. Irina Gabriela Negreanu says:

    “Pe culmile… norilor”

  14. Ruxandra Mihailescu says:

    “DEASUPRA MEA E CERUL, SUB MINE SUNTETI VOI”

  15. dya_so says:

    ” ARIPA DE-NALTARE”

  16. Cel mai bun titlu: “Cerul este limita”.

  17. Valeriu Coman says:

    Visul.. din aer!

  18. Elena says:

    Propunere de titlu: “În aviaţie e mai greu de coborât decât de urcat”

  19. Alex says:

    La o sută de metri altitudine, nemărginirea văzduhului nu mă nelinişteşte

  20. “Din Bintiti s-a ridicat primul inger roman”

  21. Miha says:

    “Praf de stele si condei”

  22. irina says:

    Imi creasc aripi pana la nori

  23. Nastase Andrada says:

    De parca un scriitor ar zbura

  24. Carmen Larisa says:

    Foarte bun articolul, m-a impresionat placut. Aurel Vlaicu a stiut sa zboare bine, dar si sa descrie foarte real senzatiile din zbor. Cuvintele sale au un efect puternic vizual, incat am simtit ca imi iau zborul in acelasi timp ce citeam. Bravo pentru ca l-a scris asa de emtionant, un roman de care sa fim mandri!
    Propunere de titlu: De ce iubesc zborul? sau Zborul-libertatea nemarginirii

  25. S Ecaterina says:

    In viteza, dintr-un haos in altul

  26. Madalina Radulescu says:

    Zborul in viziunea unui aviator

  27. Butman Doina Ana says:

    Din haosul pamantean, un om in zbor spre infinit

  28. Paul Gheorghiu says:

    De la dorinta fierbinte de zbor la eternitate