FILM: Melancholia; Casa de vis; Loverboy

Melancholia

Sfârşitul lumii văzut de un necredincios

Pe scurt, un disaster-movie făcut  de Lars von Trier. Primul strat al interpretării  ar fi următorul: dramele personale în faţa sfârşitului iminent al lumii. Relaţiile umane rămân la fel de problematice şi în momentul în care toţi urmează să dispară. Din acest punct de vedere nu se schimbă multe. Primele imagini ale filmului, redate în slow-motion, spre deosebire de  filmatul  din  mână   specific  filmelor  lui Trier, sunt  de  mare  efect:  calul   preferat, nepoţelul pe care îl iubeşte, ea  în  rochia de mireasă. O contemplare a  lucrurilor care ţin de universul intim al personajului principal. Pe  lângă  frustrările  legate  de  incapacitatea oamenilor de a relaţiona în mod real, chiar în faţa tragediei, mai există ceva care face acest film foarte  special. Cum  am  spus  mai  sus, Lars von Trier dă dovadă de compasiune faţă de personajele lui, dar, în acelaşi timp, le distruge complet. Ca şi cum nu ar exista. De aici şi subtitlul. Există un cert umanism în viziunea regizorului, dar este lipsit de  orice substrat religios. Nu există  nimic  sfânt, în afară de câteva lucruri intime  şi  profunde care ne definesc.   Lucruri   ce   nu   au   nevoie   de Dumnezeu  pentru a exista. Aş mai vrea să menţionez  sunetul de la începutul filmului, atât de puternic încât îţi dă o stare de disconfort  fizic, care te transpune „acolo“.  În  plus, personajul principal, femeia care renunţă la a se căsători cu puţin înainte de trecerea meteoritului, e aproape nebună,  ca-n piesele de teatru. Cel care nu se poate integra va intui cel mai bine sfârşitul lumii şi-l va îmbrăţişa.

Regizor: Lars von Trier

Actori: Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg

Durata: 136 de minute, Zentropa, Danemarca

Recomandare: „Medea“, filmul din 1988 al lui Lars von Trier. Acesta este poate la fel de producător de angoase ca şi „Melancholia“.

 

Casa de vis

Un banal spook-story

Will Atenton este un editor de carte care îşi lasă  slujba din New York pentru a se muta împreună cu familia sa, soţia şi cele două fetiţe, într-un orăşel izolat din New England. Dar nici nu apucă să se instaleze bine când descoperă îngroziţi  că noul lor cămin a fost scena crimei pentru o mamă şi copiii ei. Întregul oraş e convins că  vinovat e soţul care le-a supravieţuit. Câteodată, mai  rar  ce-i drept, premisa  unui film, deși  poate părea banală,  dă  naștere unei povești de calitate. Mai ales dacă este însoţită de niște  actori de calibru și un regizor competent. În cazul de faţă avem de-a face cu toate aceste atribute, dar, din păcate,  rezultatul nu este prea reuşit. Mulţi, poate, se vor entuziasma la  auzul  unor  nume  ca  Rachel  Weisz  (The Fountain) sau Naomi Watts (Mulholland Drive). Cei pasionaţi de filme de acţiune vor fi încântaţi de prezenţa unui Daniel Craig (James Bond-ul din prezent). Prezenţa celor trei nu reprezintă nici  o garanţie  a calităţii  peliculei. Un  banal thriller, bazat pe o casă  bântuită, un  subiect arhi-cunoscut  şi folosit.

Regizor: Jim Sheridan

Actori: Daniel Craig, Naomi Watts, Rachel Weisz

Durata: 92 de minute, Morgen Creek Productions, SUA

Recomandare: Naomi Watts a jucat în „The Ring“, un remake după un film horror japonez. Acesta este cu mult peste „Casa de vis“.

 

Loverboy

Romanţe de periferie

Filosofia filmului se poate rezuma simplu: în  rău  există  şi bine, iar în bine există  şi rău (citat aproximativ din film). Un tânăr racolează fete   pentru  a  le  trimite  la  prostituţie în străinătate. Pe parcurs se şi  îndrăgosteşte  de unele dintre ele, apoi le  constrânge să  plece. Interesant este cum le constrânge: le minte, victimizându-se, înscenându-şi accidente. O constrângere  afectiv-emoţională,  deci, pe  care  o regăseşti în orice relaţie. De asta nici nu-l poţi judeca prea aspru pe loverboy, pentru că îl poţi înţelege. Dacă noi nu mergem până acolo, este poate pentru că nu trăim într-un mediu defavorizat. El face asta pentru a trăi,  ceea  ce nu înseamnă că este un simplu sociopat. Ce mi-a plăcut  la filmul lui  Cătălin  Mitulescu este că redă  atât  de  bine  intimitatea. Deşi joacă  tot George Piştereanu şi Ada Condeescu, să nu vă aşteptaţi la un nou Eu când vreau să fluier, fluier. Doar faptul că sunt aşezaţi tot la periferia societăţii, acesta fiind singurul lucru în comun.

Regizor: Cătălin Mitulescu

Actori: George Piştereanu, Ada Condeescu, Coca Bloos

Durata: 94 de minute, Strada Film, România

 

Recomandare: „Periferic“, filmul lui Bogdan George Apetri. Poate fi vizionat şi on-line.

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2011 Tweet

Friday, November 4th, 2011 at 9:13 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed