Pielea în care trăiesc

Un pic de Kubrick, un pic de Hitchcock, un pic de Tarantino. Astfel aş descrie, pe scurt, cel mai recent film al lui Pedro Almodóvar. Dintre cei trei regizori, probabil cea mai mare influenţă asupra acestei pelicule o are Alfred Hitchcock cu al lui Rear Window (plus Vertigo). Tema voyeurismului este puternic exploatată. Mai ales că tu, privitor, ajungi să te percepi ca un voyeur, ce pătrunde, neinvitat, în universul intim al personajelor. Filmul poate fi văzut şi ca un thriller, sau ca o comedie neagră, dar este mai mult de atât. Nu o să dezvălui nimic despre poveste, pentru că ar strica din plăcerea de a urmări acest film. Vă spun doar că pare a fi un scenariu de categorie B sau chiar C, luat parcă din filme din care se inspiră Tarantino. Doar că un mare regizor, indiferent de subiect, nu ne oferă niciodată un film slab, din contră. Este o peliculă incitantă, pe care o umăreşti cu sufletul la gură, filmată minuţios şi cu atenţie pe detalii. În plus, este extrem de curat, aproape ca într-un laborator. Despre influenţa lui Kubrick nu pot spune prea multe, pentru că există riscul de a devoala secretul. Cel mai bine ar fi să mergeţi la film şi să-l savuraţi cu plăcere.

Frankenstein reinventat

Regizor: Pedro Almodóvar

Actori: Antonio Banderas, Elena Anaya Durata:

120 de minute Buena Vista International, Spania

Recomandare: „Îmbrăţişări frânte”, filmul care marchează pentru Almodóvar influenţa lui Hitchcock.

 

Doamne… ce măcel!

Ultimul film al lui Roman Polanski este deosebit, chiar dacă acţiunea se desfăşoară 90% din timp într-un apartament de bloc. Două cupluri căsătorite se întâlnesc pentru a discuta despre bătaia dintre băieţii lor, soldată cu doi dinţi scoşi. Două familii diferite, una mai hippie, uşor ipocrită, cealaltă, unde avem doi soţi ocupaţi, angrenaţi în profesiile lor şi uşor cinici. Cele două cupluri negociază o pedeapsă pentru băieţi. Evident, discuţiile nu au parcurs liniştit şi nu e mult până se ajunge la insulte şi ironii – situaţii care pun sub semnul întrebării modul în care îşi duc relaţia şi îşi cresc copiii. În plus, aparenţele sunt extrem de înşelătoare. O contribuţie importantă la reuşita filmului o reprezintă distribuţia: patru actori de primă clasă: Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz şi John C. Reily. Dinamica intrigii este fabuloasă, dintre protagonişti evidenţiindu-se Christoph Waltz, pe care s-ar putea să-l recunoaşteţi din Ticăloşi fără glorie. Era ofiţerul nazist tacticos şi eficient, cunoscător de limbi străine şi iubitor de lapte. Este o plăcere să-l umăreşti. Dacă mergeţi doar pentru el la acest film, şi tot ieşiţi în câştig. Mi-aş dori să-l văd în mai multe filme pe acest actor austriac excepţional.

O comedie tonifiantă

Regizor: Roman Polanski Actori:

Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz

Durata: 79 de minute Constantin Film Produktion, Germania, Franţa, Polonia

Recomandare: „Fantastic Mr. Fox“, filmul din 2009 al lui Wes Anderson.

 

Ziua trădătorilor

O dramă despre cinism în politică, jucată în patru: candidatul democrat cu şanse, consultantul tânăr şi naiv, consultantul tăbăcit şi consultantul părţii adverse. Pe lângă aceştia mai intervin şi ziarista băgăcioasă şi stagiara drăguţă. Probabil, cei mai mulţi dintre cinefili vor dori să-i vadă pe actorii din distribuţie, dar există şi alte motive pentru care aş putea recomanda acest film. Măcar pentru cât de bine ne devoalează sistemul politic american. Un sistem care este capabil să dea atâta speranţă (şi mă gândesc la alegerea lui Obama în fotoliul prezidenţial), dar care nu face decât să pună noi feţe unor practici foarte vechi. Aparent avem un candidat care chiar îşi doreşte să schimbe ceva: de la abandonarea războaielor pentru resurse, la promovarea de noi tehnologii care vor înlocui combustibilii fosili. Un tânăr consultant crede în promisiunile preşedintelui şi face tot ce-i stă în putinţă pentru a-l proteja. Doar că realitatea dură îl aşază acolo unde ar fi trebuit să fie încă de la bun început, făcând din el un cinic fără idealuri. Pentru că şi politica în interesul oamenilor se bazează pe minciuni şi adevăruri trunchiate. De asta avem servicii secrete, agenţi acoperiţi ş.a.m.d.

Machiaverlâcuri pre-electorale

Regizor: George Clooney

Actori: Paul Giamatti, Philip Seymour Hoffman Durata:

98 de minute Sony Pictures, SUA

Recomandare: „Drive“, un film bun de anul trecut, cu Ryan Gösling.

 

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie - februarie 2012 Tweet

Tuesday, February 7th, 2012 at 10:06 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed