- Revista Flacara - https://revistaflacara.ro -

Florin Chilian „Lasă, băi, Tănase, le-arătăm noi case. • •”

Recunoscută ca având un stil elitist, muzica lui Florin Chilian a fost adaptată, spune el, la cerinţele pieţei, prin arhicunoscutele sale Termopane (Cântecul avocatului), ca un fel de pariu cu sine însuşi că „va prinde” şi aşa. Şi nu s-a înşelat. De atunci, mai binecunoscut publicului larg, el rămâne oricum un personaj original pe scena fdlk-ului românesc, un cantautor avangardist care îndrăzneşte să spargă tabu-urile societăţii. Şi să redea folk-ului valoarea sa de manifest social. Dar dincolo de aprecierile criticilor de specialitate, ca şi de bogata sa experienţă festivalieră (vezi Om bun, Baladele Stgfiişoarei sau Floare de colţi, Chilian preferă să se considere doar un… „musafir”! De altfel, aşa îl şi recomandă cartea sa de vizită. Ce conotaţie capătă această auto­apreciere într-un asemenea context şi cum de-a ajuns la ea, aflăm împreună, de la autor.

De unde provine acest „Chilian”?

Nu suport modestia. Sunt puţini oameni verticali în România şi ar trebui să iasă mai în faţă, să realizeze ceva, că altfel ne ia dracu’ pe toţi!”

-Şi-ntr-o atare situaţie, piaţa nu trebuie educată?

-Sunt impulsiv şi-n unele momente regret. Sunt coleric, temperamental… mă enervez foarte uşor. Dar am învăţat în ultima vreme să-mi şi treacă, totuşi. Nu mă mai macin atât, nu mă mai con­sum pe termen lung…

text Marina Loizou foto Octovion Tibăr