Împărţirea României

„Nu ne vindem ţara!”, se striga la începutul anilor ’90. De parcă vroia cineva s-o cumpere. Între timp n-au vândut-o, au dat-o aproape gratis. Pe bucăţi. Acum trebuie împărţită din nou, dar în alt sens, administrativ. De ce trebuie reorganizată România? Simplu, pentru că aşa ne-ar da UE mai mulţi bani.

Fondul european de dezvoltare este împărţit pe regiuni. Or, numeroasele noastre judeţe sunt unităţi teritoriale prea mici pentru a putea intra într-un calcul de macro-dezvoltare economică. Şi, între noi fie vorba, în varianta actuală e mult mai uşor de pierdut urma banilor…

De fapt, cele opt regiuni pe marginea cărora a ieşit atâta amar de agitaţie (Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, Bucureşti – Ilfov) există deja, dar fără autoritate juridică, fără ca un Consiliu regional să aibă putere asupra consiliilor judeţene, unde se-ntâmplă cam ceea ce ştiţi că se-ntâm-plă. Lucrurile astea nu sunt spuse clar de nimeni: nici de presă, nici de preşedintele Traian Băsescu, nici de ministrul Elena Udrea – principalii promotori ai demersului, care astfel a rămas să pară un fel de tichie de mărgăritar.

Din considerente statistice şi de colectare a datelor, la nivelul UE s-a creat un sistem unitar, numit NUTS (Nomenclature of Territorial Units), organizat pe şase niveluri teritoriale. NUTS II e nivelul de la care se aplică politica de dezvoltare regională în ţările UE. Regiunile trebuie să gestioneze fondurile PHARE şi să coordoneze proiecte infraf structurale regionale. Deşi deocamdată fără prea multă putere, regiunile au devenit automat membre ale Comitetului Regiunilor când România a aderat la UE, în 2007.

La ora aceea, însă, ele existau de nouă ani! Lucru pe care putem pune pariu că nu prea l-aţi auzit de când s-a-ncins dezbaterea de anul ăsta. Regiunile au fost create în 1998, prin asocierea consiliilor judeţene din România, pentru a coordona dezvoltarea regională necesară pentru ca România să adere la Uniunea Europeană. Regiunile de dezvoltare ale României corespund cu diviziunile de nivel NUTS II din UE. Deşi devin din ce în ce mai semnificative în domeniul de dezvoltare regională, aceste regiuni nu au deocamdată nici un statut administrativ, nici un consiliu legislativ sau corp executiv. Nu sunt, aşadar, unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene si cele locale. Cadrul legislativ pentru constituirea regiunilor de dezvoltare a fost dat prin Legea nr. 151/1998, privind dezvoltarea regională în România. Simplu, nu?

Cu ocazia vizitei din 2002 a comisarului european Michel Barnier, care răspundea de politica regională, premierul Adrian Năstase declara că o variantă pentru România ar putea fi împărţirea ţării pe regiuni de dezvoltare, după model european. Dezbaterea publică a murit însă înainte de-a se naşte, şi asta probabil pentru că la Cluj se semnase un Memorandum pe această temă, iniţiat de maghiari, drept care a renăscut teama de autonomie locală, secesiune, chestii de-astea. Ca urmare, Năstase s-a sucit şi a declarat că orice discuţie pe tema asta e periculoasă.

Nouă ani mai târziu, iniţiativa reorganizării teritoriale a fost din nou îngropată, tot din cauze etnice, dar de data asta din partea cealaltă: UDMR vrea altfel de împărţire, ca să nu piardă majoritatea locală. Populaţia maghiară din judeţele Bihor, Satu Mare, Sălaj şi Mureş ar ajunge într-o regiune în care procentul le-ar scădea sub 20%, ceea ce ar însemna, conform legilor în vigoare în România, că această comunitate, de două ori mai mare decât cea din Covasna şi Harghita, ar rămâne fără drepturile lingvistice pe care le-au garantat convenţiile la care România este parte. UDMR propune ca regiunile de dezvoltare să rămână doar ceea ce sunt, fără atribuţii de administraţie publică locală.

Nu lipsesc însă şi propunerile hibride: fie 16 judeţe, fie 8 regiuni şi şase judeţe, fie 8 regiuni şi două judeţe! Tradiţionale struţo-cămile. Să sperăm că nu se va ajunge aici.

Până una-alta, a rămas ca-n gară. Mai vorbim la toamnă.

Între timp, se caută soluţii intermediare. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a declarat că Inspectoratul de Stat în Construcţii va fi reorganizat pe structura regiunilor de dezvoltare economică, menţionând că vor dispărea 125 de posturi, cele mai multe fiind de şoferi, secretare şi şefi. „La nivelul judeţelor nu mai vorbim de şefi, vorbim de inspectori în construcţii care îşi vor face treaba, iar un aparat de conducere va exista doar la nivelul regiunii”, a anunţat ministrul. Altfel spus, până se ajunge la un acord privind reorganizarea administrativă, se va face reorganizarea deconcentratelor (minunat cuvânt!) conform regiunilor NUTS II.

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2011 Tweet

Monday, August 22nd, 2011 at 4:55 pm, ZOOM, RSS feed