Jazz în Ceruri – JOHNNY RĂDUCANU

IN MEMORIAM

S-a dus. A cântat și a trăit așa cum a vrut. Pentru el, libertatea era mai presus de orice. Libertatea de creație, libertatea de exprimare. Deranjant pe timpul lui Ceaușescu, deranjant chiar și după Revoluție pentru curajul său de a spune ce crede, cu patimă, uneori cu vehemență. Așa a traversat prin viață, timp de aproape un secol, unul dintre cei mai importanți artiști români. Prieten cu Nichita Stănescu, Johnny Răducanu obișnuia să se ducă din când în când la locul de veci al poetului și îi închina o sticlă de votcă, golind-o pe  mormânt. Ei, și  ce  întâlnire  vor  avea  acum, în  Ceruri!  În generozitatea lui, Johnny Răducanu a cântat și pentru „Flacăra“, la eveni- mentul pentru relansarea revistei, în 2001.  Noi nu vom cânta pentru el, că nu ne pricepem. Dar vom tăcea. Mult. În memoria celui care a fost și va rămâne întotdeauna în sufletele noastre, JOHNNY RĂDUCANU.

Munca  lui  înseamnă   cam  24  de ore.  Dacă   vă duceţi la pianul lui o să vedeţi că-i înfăşurat  în fulare. Are pe  corzile pianinei vreo zece fulare, ca să  nu deranjeze. (…) Când se enervează,  discută  cu pianul şi îl  înjură,   îl  trece  Dunărea.   Vorbeşte  cu  el,  cu lucrurile…  – fragment din declaraţia lui George Butunoiu, administratorul blocului unde a locuit Johnny  Răducanu, apărut  în revista Flacăra  din luna decembrie, anul 2001.

Taguri: nr. 10 / octombrie 2011 Tweet

Wednesday, October 12th, 2011 at 12:29 am, PEOPLE, RSS feed