La fereastră
April 11th, 2011, George Arion 3 comentarii TweetTimp de câteva minute am privit pe o fereastră deschisă. Am văzut pe stradă un şuvoi de maşini. Mărci străine – Mercedes, Lexus, Opel, Ford, Chevrolet, Citroen, Volkswagen. La volan – tineri şi vârstnici, bine îmbrăcaţi şi zâmbitori. Scumpirea benzinei îi lăsase indiferenţi. Unii coborâseră geamurile şi până la mine au ajuns acordurile unor cântece ritmate. Are dreptate guvernul – criza devine o amintire urâtă, lumea e veselă şi fără griji. N-am avut mult răgaz să mă delectez cu acest gând reconfortant. De jos a răsunat eternul „Haine vechi cumpăr, haine vechi!” şi am coborât cu picioarele pe pământ.
M-am îmbărbătat însă rapid, văzându-i pe muncitorii care lucrau la construcţia unei vile cu două etaje, semn că imobiliarele vor cunoaşte un nou boom. Deci, guvernul nu se înşală şi am ieşit la liman, ce-a fost mai greu a trecut. Dar mai bine mă îndepărtam de fereastră în clipa aceea. Fiindcă doi cetăţeni s-au oprit chiar în dreptul ei şi, după ce şi-au dat bineţe, au început să se vaite că nu le ajung salariile pentru mâncare, pentru întreţinere, pentru a-şi ţine copiii la şcoli, pentru a plăti ratele la bănci. Iarăşi m-a cuprins disperarea, neştiind ce să mai cred. Am scăpat de blestemata asta de recesiune? N-am scăpat? Am depăşit-o, cu siguranţă, fiindcă vizavi a oprit un camion din care câţiva inşi descarcă mobilă nouă, semn că proprietarul casei unde e transportată cunoaşte un binefăcător reviriment financiar.
Prin urmare, adio restricţii! Însă pe lângă cei doi de sub fereastra unde mă aflam a trecut în mare grabă o femeie. „Unde te grăbeşti?” „La spital. Vreau s-ajung înainte de-a-l închide şi pe ăsta.” După ea a apărut o gospodină la fel de presată de timp. „N-aţi aflat? Se dă la magazinul din colţ ulei şi zahăr cu o reducere mare de preţ.” I-am văzut pe toţi trei luând-o la fugă. Eu am închis fereastra nu mai înainte de a auzi vrăbiile din pomii înfloriţi. Parcă şi ciripitul lor suna în alt fel: „Wiki-Leak! Wiki-Leak!” Poate doar cu ajutorul WikiLeaks o să aflu cum stăm, de fapt, cu criza.
nr. 4 / aprilie 2011 Tweet
Stimate domnule Arion, o iau direct, pe “scurtatura”,- excelent articolul Dvs. Pentru mine – cel care mai are 32 ani pana la… 100. Pana atunci, ce – o mai fi, cine – o mai fi… Nu “inchideti’ fereastra prea de vreme, fereastra deschisa spre nemurirea adevarului pentru cei multi, care asteapta reinvierea sperantei, ultima inainte de… vesnica pomenire. Nu puteti sti niciodata, cine si cand are nevoie de parerile Dvs, vis – a – vis de a ( mai ) fi sau a nu ( mai ) fi si noi pe aci, pe pamant. Va astept in aceasta pagina si cu un articol cu titlul ” Dialog cu mine ” Cred ca fiecare dintre noi avem nevoie sa mai fim ascultati, sa mai comunicam, macar cu noi.
De 50 ani sunt “dependent” de produsele Publicatiilor Flacara – excelente. Cum pot lua legatura cu un redactor de la Dumneavoastra, intr – o problema, e vorba de un joc interesant, in genul celor din revistele publicatiilor Flacara. Cu tot respectul meu!
Scuze pentru raspunsul pe care vi-l dau cu intarziere. Multumiri pentru aprecieri. Colegul meu Dan Popa va asteapta sa luati legatura cu dansul – fictionman33@yahoo.com. Sa auzim numai de bine.
Amazing site…
I really liked your blog, thanks for sharing this useful information……