Moartea Alianţei DA

April 20th, 2007, Revista Flacara

Prospecţiile viitorului politic apropiat

Alianţa DA a murit Au spus-o şefi de partide, au damat-o comentatorii politia pe toate canalele media. Ce se va întâmpla mai departe? O bună ocazie pentru toţi românii de a lua o halcă zdravănă de scenarită. Este, oricum, boală de sezon. Acum, în prag de aprilie, încercăm să decodificăm cele mai proaspete scenarii. Cine cu cine se adună,în vălmăşagul politicii dâmboviţene? Prognosticul nostru nu vizează doar următoarele săptămâni, ci primele două luni după acest moment al rupturii. Iar întrebarea de bază e, totuşi: cu cine va dansa PNL?

PSD-PNL. Părea, la un moment dat, cel mai probabil scenariu. Şi, totuşi, a fost deraiat în ultima perioadă. Ce se poate face, de ce nu? Este clar, pentru orice minte politică limpede, că Partidul Social Democrat (PSD) are un singur scop: distrugerea ambelor partide care compun alianţa DA, atât a Partidului Naţional Liberal (PNL), cât şi a Partidului Democrat (PD). Pe rând, sau deodată. Cum deodată e mai greu, rămâne, mai curând, varianta „pe rând”.

PD-PNL. Cuvântul pe care îl avansează unii analişti este RENEGOCIERE. Renegocierea Alianţei. Este ea posibilă? în primul rând, pare dificilă (dar deloc imposibilă, dimpotrivă, pare cea mai naturală!), datorită strategiei pe care consilierii americani ai PNL par să o fi imprimat produsului politic Tăriceanu. Strategia consilierilor americani pentru PNL este cea a băieţilor care trebuie să înveţe să joace dur. întrebarea este: cât de dur? Care sunt limitele până la care, totuşi, o altă formaţiune politică poate să se apropie de PNL fără să se spargă? întrebarea este, de fapt, transmutată: înainte, ea era aplicabilă PD. Dacă e să examinăm atent, atunci, fără să greşim, putem spune că strategia politică a consilierilor americani a copiat-o pe cea a lui Traian Băsescu şi a liderilor PD. Cu alte cuvinte, a încercat să învingă un adversar clonându-i strategia.

PNL-UDMR. Un guvern ca atare, doar cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), ar fi o structură fragilă. Care, însă, în timp, în ciuda fragilităţii, s-ar putea dovedi viabilă. 0 structură politică diafană ca susţinere politică, dar care ar putea atrage voturi subterane. Şi un suport, în Parlament, mai mult sau mai puţin declarat. Probabil, în cea mai mare măsură, de la adversarii PD.CE VA FACE PD? La această oră, PD pare lipsit de reacţie. Dar acest lucru s-ar putea dovedi înşelător. Pentru că, după cum ne-a obişnuit, s-ar putea ca reacţia PD să fie globală. Adică, aşteptăm noi ce aşteptăm, da’ şi când aplicăm pălitura de osândă… Iar pălitura s-ar putea să fie – de ce nu? – referendumul. Votul uninominal. Sau o altă „invenţie” a politicii pediste, pentru că, dacă s-a mişcat, politica PD a avansat în ritmul invenţiilor sacadate. în spatele deciziilor PD, stă, fireşte, şi riposta politică a lui Traian Băsescu, precum şi a consilierilor săi.

PD-PLD. Pare o atracţie pe care nu ţi-o poţi refuza. De fapt, nu şi-o pot refuza nici PD – şi cu atât mai puţin PLD. în cazul alegerilor anticipate, un cuplu care poate baleta împreună întru convingerea nedumeriţilor care vin la urne.ALTE CONSIDERAŢII Şl UN RELEVMENT POLITIC AL MOMENTULUI.

Povestea şuturilor reciproce din ultimele luni ar putea fi rememorată de la momentul în care se începe reformarea imaginii premierului. Mai exact, de la clipa în care Vasile Blaga, ministru democrat, începe să încaseze de la Tăriceanu.

Represaliile se amplifică şi se diversifică. Traian Băsescu îl refuză de la obraz pe premier, atunci când acesta îl propune pe Adrian Cioroianu ca ministru de Externe. Ulcerat, premierul răspunde printr-o mişcare ritoasă: îşi asumă şi portofoliul Externelor, situaţie nemaiîntâlnită din perioada interbelică, adică de vreo şase sau şapte decenii. Nu este primul refuz la care îl expune Băsescu pe Tăriceanu. în antecedent, se mai pot număra opoziţiile la numirea comisarului european şi, apoi, personal, la adresa lui Varujan Vosganian, pe care Preşedintele României nu l-a agreat. Scena politică a fost complicată şi de refuzul PSD de a constitui guvernul cu vreunul dintre partidele Alianţei. Pe de altă parte, PSD agreează să fie păpuşarul politic din umbră – şi să marioneteze liberalii după cum doreşte, adică să susţină anumite iniţiative sau proiecte politice, iar pe altele nu. în acest fel, PNL ar fi evident la mâna PSD. Dacă ar fi să plecăm urechea şi la alte pledoarii, Tăriceanu îi acuză pe democraţi că ei au rupt Alianţa, prin decizia de a participa pe liste separate la europarlamentare. Mai există şi un discurs de apărare al liberalilor, proferat de unii analişti, care văd în PNL singurul partid maturizat. Unul care nu stă doar într-un singur lider – şi care tolerează diferenţa de vederi în sânul său. Alţii spun: halal toleranţă – şi arată cu degetul spre PLD: dacă ar fi toleranţi, atunci cu ăştia ce-i? O altă problemă care trebuie trecută în revistă e: cine moşteneşte PD? De când Emil Boc a pretins că PD îşi revendică acest brand, se pune şi cealaltă întrebare: dar cine ar plăti, atunci, oalele sparte ale guvernării? Firesc, ar fi, în primul rând liberalii, pentru că ei au avut mai multă „decizie guvernamentală”. Va eroda acest lucru PNL? Foarte posibil.

Acum, mingea e la Băsescu. El se află într-o situaţie rarisimă: în corzi.

Nu e învăţat cu asemenea postură şi, deocamdată, tace mâlc.

vox

Daniel Mircescu, PNL

„Nu putem vorbi decât ipotetic despre un guvern bicolor sau monocolor. Alianţa DA s-a rupt, dar încă nu se ştie exact care va fi configuraţia viitorului guvern. Aşadar, plecând de la ipoteza unui guvern bicolor, cred că el s-ar putea face de către PNL împreună cu UDMR şi ar avea susţinere în Parlament, exceptând PRM- ul – care numai partid nu se poate numi, singurul din Opoziţie pe care nu te poţi baza, o formaţiune politică securistă, suburbană – dar exclu- zându-i şi pe cei de la PD sau PLD care vor intra în Opoziţie. Din partea celorlaţi va exista susţinere, astfel încât eu cred că vom avea un guvern susţinut de o majoritate. E adevărat, un guvern minoritar, însă susţinut de o majoritate. Un guvern PNL-PSD este exclus, de altfel, Cristian Diaconescu, purtătorul de cuvânt al acestui partid, a declarat că PSD nu va participa la guvernare, dar va susţine guvernul, de la caz la caz.

Problema lui Tăriceanu şi a consilierilor săi e: cât de departe mergem cu politica „în forţă”? Până ne alungăm toţi posibilii aliaţi?

Această susţinere va fi mutuală, nu declarativă. Pe de altă parte, cred că PSD-ului nici nu i-ar conveni să cadă guvernul şi să se declanşeze alegeri anticipate, fiindcă nu i-ar favoriza. Să nu uităm că, la alegerile din 2004, PSD a avut peste 30%, dar în condiţiile de astăzi ar obţine sub 30%, total neavantajos pentru ei! Deci, PSD va susţine proiectele de legi ale guvernului, ori să nu uităm că aceste legi sunt de interes naţional. Cine boicotează legi o face fiindcă e în Opoziţie şi, aşa, ca să mai bage beţe în roate, cel puţin aşa gândesc unii dintre cei care sunt în Opoziţie.”

Radu Câmpeanu, PNL

„Acum, ar fi foarte bine ca PNL să se prezinte la Parlament cu un guvern minoritar şi sunt convins că şi celelalte partide parlamentare vor înţelege că ţara are nevoie de stabilitate şi activitate politică, mai ales după aderarea României la UE, nu de dispute păguboase între partide. Consider că un guvern minoritar va avea susţinere parlamentară. Nu cred că PD se va mai întoarce asupra deciziei sale, fiindcă, să ne înţelegem, PD nu e un partid independent! Orice s-ar fi scris în acel protocol al Alianţei, el trebuia să ducă la un climat de colaborare între cele două partide PNL-PD, nu la critici şi lovituri sub centură, aşa cum s-a întâmplat. PNL s-a supărat pe PD din două motive: unul, fiindcă PD-ul a lansat ideea anticipatelor la doar două-trei luni de la alegerile generale şi al doilea, fiindcă a existat o tentativă foarte clară de a anula existenţa PNL prin fuziunea cu PD care ar fi dus la dispariţia PNL şi crearea unui partid politic puternic dominat de preşedintele Băsescu.”

Constantin Petrea, PD

„Nu am prea mari noutăţi pentru perioada următoare, altceva decât au declarat preşedinţii celor două partide, Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc. Eu consider că PD-ul este încă la guvernare, Alianţa nu s-a rupt decât faptic, doar prin hotărâre judecătorească vom avea actul de deces real al Alianţei. Sigur că Tăriceanu a declarat în stilul-i caracteristic ruperea Alianţei, dar încă mai există acel protocol prin care PD-ul poate retrage sprijinul acordat primu- lui-ministru. Să nu uităm că Tăriceanu este prim-ministrul desemnat de Alianţa PNL-PD în baza unui protocol semnat încă din 2003, nu e prim-ministru doar din partea PNL, deci i se poate retrage sprijinul. Dacă, evident, şi-a negociat susţinerea parlamentară cu alte partide şi va veni cu un guvern monocolor – PNL, sau bicolor – PNL-UDMR, rămâne de văzut. Noi îl aşteptăm! Nu ştiu dacă îl vom susţine sau nu, trebuie să vină cu un program de guvernare, să vedem dacă e bun, fiindcă deocamdată Tăriceanu nu are decât programul de guvernare al Alianţei!”

Aurel Nechita, PSD

„Consider că Alianţa PNL-PD era în divorţ de foarte mult timp, sigur, ruperea legăturii încă nu e oficializată. Dacă vom avea pronunţarea unui divorţ real, atunci în perioada următoare, un scenariu ar fi că vom avea de-a face cu un guvern minoritar, monocolor PNL sau bicolor PNL-UDMR, care va reuşi să ducă guvernarea până la sfârşitul mandatului. Deci, încă un an şi jumătate de acum încolo. Un alt scenariu ar fi, dacă PD se reîntoarce. Să nu uităm că Alianţa DA a fost o căsătorie din interese, o familie în care s-au dus multe bătălii, şi că, în astfel de cazuri, divorţurile sunt mai frecvente decât la căsătoriile din dragoste. Dar să revin, dacă PD se decide să rămână în familie şi să se reîmpace, vom asista la continuarea seriei de scandaluri, crize şi tot ce mai vreţi încă un an şi jumătate. PSD va susţine acest guvern cu condiţia să adopte măsurile sociale propuse de programul nostru şi susţinem în general un guvern occidental, nu unul oriental ca până acum.”