Moartea lui Aurel Vlaicu, brand de Băneşti

Copiii se joacă de-a avioanele. Chiar în locul unde s-a prăbuşit o legendă. Chiar în jurul monumentului. Sigur că unul dintre ei, Giani, vrea să se facă aviator. şi să înconjoare lumea, din înălţimi. „Hai, bă, Aurel Vlaicu, mişcă din aripi!”, îl ironizează prietenii lui. Întâmplător sau nu, la Băneşti există o anume fascinaţie a zborului. În loc de calculatoare, sau măcar printre ele, copiii încă mai aleg să se joace de-a avioanele.

„A căzut pe câmp, cu haricoplanu.“

„A, locul ăla unde s-a prăbuşit şi a murit Aurel Vlaicu!” este primul, poate şi singurul gând care îţi vine în minte când auzi de comuna Băneşti, din judeţul Prahova. Chiar dacă sună ciudat, tragedia de la începuturile aviaţiei româneşti a devenit, în timp, brand de localitate. „Sigur că povestea asta cu Vlaicu ne foloseşte, se mai vorbeşte un pic de noi prin ţară, mai vin oficialităţi la comemorare, la monument opresc autocare cu turişti, sunt mulţi piloţi care ţin morţiş să zboare în zonă, aşa, ca un fel de omagiu”, susţine primarul Ion Costache Petre. şi dacă tot dă bine la imagine, localnicii au preluat întâmplarea, de la părinţi şi bunici, şi o dau mai departe: „Mama-mare îmi povestea cum a căzut Vlaicu pe câmp, cu haricoplanu. A fugit tot satul acolo, buluc, da’ deja era mort. şi oamenii îşi făceau cruce, că atunci erau mai înapoiaţi. Nici nu ştiau ce-i aia să zbori, ziceau că-i de la necuratu”, povesteşte nea Simion. În timp ce vinde cireşe, în faţa porţii. Două soiuri, inimă de porumbel şi pietroase, cinci lei kilogramul. Al doilea brand, cum ar veni, al comunei Băneşti. Sunt livezi întregi de cireşi, pe dealuri, pe câmp, prin curţile oamenilor. Aşa că primăria organizează, anual, Festivalul cireşelor, aflat, deja, la a şasea ediţie. Cu târg, muzică bună, miss Cireaşa şi, evident, concurs de plăcinte şi tarte preparate din fructele vedetă. şi în nici un caz fără ceva care să amintească de Aurel Vlaicu. Gen demonstraţie aviatică sau aeromodelism. Anul acesta, însă, în 19 iunie, localnicii şi turiştii au avut parte de un adevărat regal. Echipa Iacării acrobaţi, adică piloţii Ioan Postolache şi Dan ştefănescu au sfidat gravitaţia, logica şi legile aerodinamicii, într-un show de acrobaţie aeriană de zile mari. Mai mult, Aerobatic yakkers, cum sunt cunoscuţi în lume, au bătut palma cu Primăria din Băneşti şi îşi vor muta aici cartierul general. În acest sens, tocmai a început construcţia unui aerodrom pentru avioane uşoare. Urmează şcoala de pilotaj, demonstraţii, concursuri şi alte întrupări ale ideii de zbor. Viceprimarul Amelin Mihalache ne împărtăşeşte bucuria că profesioniştii zborului sunt atraşi, aproape magnetic, de spaţiul aerian al comunei: „Piloţii ne tot spun că aici e un fel de autostradă pentru ei, nu sunt curenţi, e o zonă ideală. În afară de soartă, nimeni nu a găsit o explicaţie pentru faptul că Vlaicu s-a prăbuşit tocmai la Băneşti”.

Şi dacă tot au oaspeţi, localnicii s-au pregătit corespunzător. Câteva magazine, teren de fotbal, cu gazon artificial şi în nocturnă, o biserică proaspăt renovată, o bibliotecă şi chiar o pensiune de patru stele, Casa Agsburg. Cu saună, piscină încălzită, fitness şi un restaurant pe măsură. Coloana sonoră – Pink Floyd şi Scorpions. Există o variantă şi pentru amatorii de crime scene. Undeva pe deal, în pădurea Ciuperceasca, se află hostelul Agatha Christie. În fapt, locaţia unei şcoli de detectivi particulari coordonată de soţii Miclea. Între modulele de curs, care durează trei luni, puteţi sta în camere personalizate după detectivi celebri: Sherlock Holmes, Harry Hole, Hercule Poirot…

Una peste alta, aş spune că Băneşti este o localitate chiar interesantă. A avut „norocul“ să moară Vlaicu aici, dar nici localnicii nu au stat cu mâinile în sân. Au case frumoase, străzi curate, iniţiativă cât cuprinde. La primărie sunt înregistrate 320 de societăţi. şi mai au, peste toate, un edil cam ciudat, în sensul cel mai frumos al cuvântului. Nu prea ştiu să laud un primar, că n-am mai avut ocazia, aşa că vă spun ce-a făcut. O tabără anti-manele, printre altele, chiar în curtea şcolii. A pus corturi, grătare, a organizat drumeţii. Toate pe muzică de Beatles. Sigur că puştii au cam strâmbat din nas, o zi, două. Apoi au venit şi i-au zis: „Domn primar, da‘ ştiţi că nouă chiar ne place?” „Măi, să fie, păi sigur că vă place, că asta e muzică, nu zgomot ritmat. Nu vă supăraţi, da‘ trebuie să fac ceva cu voi, că nu vreau să intraţi în cercul calculator – cârciumă şi înapoi, cum se poartă acum”, le-a răspuns Ion Costache Petre. şi dacă vă mai spun că la Băneşti se construieşte un complex de sănătate cu terapii neconvenţionale? şi gata, nu mai insist, că până şi mie îmi sună ciudat. Mai bine vă spun despre cele ce nu mi-au plăcut. Păi, chiar în centru, peisajul e stricat de o turnătorie rudimentară, veche, de prin anii ’40. Scoate un fum, gros şi negru, de zici că-i sfârşitul lumii. Când au văzut o maşină de Bucureşti, lucrătorii au pus lacătele şi au şters-o. De unde am dedus că treaba nu-i prea legală. Fapt confirmat de localnici. Sesizările lor şi ale primăriei, de la Garda de mediu în sus, nu au avut, însă, nici un efect. Doar că în turnătorie se lucrează mai mult noaptea, când oamenii dorm. şi se trezesc, dimineaţa, într-un nor de fum.

Şi nu mi-a mai plăcut nici o anume senzaţie de pustiu în jurul monumentului dedicat lui Aurel Vlaicu. Parcă altădată era şi un avion, ceva… Primarul îmi spune că asta e o poveste cam tristă: „A fost un avion şi copiii, sigur, se jucau prin el. În 2002, un băiat de zece ani a căzut şi şi-a fracturat coloana. A murit. şi autorităţile de atunci n-au găsit ceva mai înţelept de făcut decât să distrugă avionul. Eu am reluat ideea, avem aprobare de la Ministerul Apărării Naţionale, avem chiar şi avionul, un IAR, la fabrica din Craiova. Doar că, deocamdată, să nu râdeţi, nu găsim bani să-l aducem. Povestea ar costa peste o jumătate de miliard de lei, cu dezmembrări, transport şi montat în Băneşti”.

foto Octavian Tibăr

Dacă tot am venit la Băneşti, localnicii ne dau un pont. Aurel Vlaicu s-a prăbuşit în 29 august 1913, nu în 13 septembrie, cum se ştie oficial. Înregistrarea s-a făcut aici, la primărie, cu martori. Primarul de atunci, Ştefan Ioniţă, a fost străbunicul soţiei primarului de acum. Diferenţa de date a apărut de la schimbarea calendarului roman cu cel gregorian.

Sunday, July 25th, 2010 at 10:05 pm, DOSAR, RSS feed