Mona Nicolici „Nu am calitătile unui corporatist desi am învătat multe”

Deşi au trecut ani, şi acum este percepută uneori ca „Mona Nicolici de la televiziune”. După ce a devenit cunoscută publicului român ca jur­nalist de televiziune, doamna Nicolici a făcut o schimbare importantă în cariera sa, devenind unul dintre managerii companiei „Petrom”.

„Dacă atunci când tragi linie, îţi dă cu plus, rămâi! Şi asta este ceea ce mi se întâmplă în această companie.”

Ca Manager Comunicare la Petrom în­cercaţi să transmiteţi un mesaj legat de res­ponsabilitatea socială. Mai mult, proiec­tele CSR ale companiei au rezultate con­crete. Care sunt dificultăţile în a convin­ge oamenii că lucrurile pe care le faceţi sunt dezirabile?

• În primul rând, vreau să precizez că până anul trecut am fost manager de comunicare pe proiecte de CSR, iar începând de anul acesta noua poziţie pe care o ocup este de Head of Community Relations & Social Affairs, ceva tot de bine, dar mai complicat. Întorcându-mă la întrebarea dv., în urmă cu patru ani, când am început să lucrez în Petrom în proiecte de res­ponsabilitate socială, am ştiut că lucrul cel mai greu în munca mea va fi să-i conving pe oameni că e posibil! N-am făcut niciodată un proiect fără să-i întrebăm pe cei pentru care construiam lucruri, de ce au nevoie mai mult, cum vor să arate acel lucru, în ce fel se vor implica ei. Am fost obişnuiţi prea mulţi ani să credem că anumite lucruri ni se cuvin, că e mai simplu să te plângi decât să construieşti ceva şi să stai să priveşti, în loc să te implici. În acelaşi timp, un obiectiv personal a fost acela de a-i face pe oamenii de presă să fie parte a acestor schimbări şi, pentru asta, era nevoie ca ei să iasă din „bârlogul” lor. I-am adus în proiectele noastre, nu ca să scrie, ci pentru a înţelege rea­litatea din mijlocul oamenilor şi au scris pentru că aşa au simţit. În patru ani, câteva sute de ziarişti de presă locală şi centrală au participat în proiectele noastre, fie că au ajutat ca volun­tari la construcţia de case pentru sinistraţi, fie au plantat în Ţara lui Andrei sau i-au învăţat pe copiii din Ţara lui Andrei să devină jurnalişti.

Sunt câţiva ani de când aţi hotărât să fa­ceţi trecerea de la televiziune la mediul cor­poratist. Care a fost motivul şi cât de mulţumită sunteţi că aţi luat această de­cizie?

• Simţeam nevoia să mă dezvolt, să trec într-o altă etapă profesională, iar familia mea m-a ajutat mult pentru a lua acea decizie. Pentru ei nu conta că sunt „acea Mona Nicolici de la televiziune.” Acum, după atâta vreme, pot spune că a fost o decizie foarte înţeleaptă. Şi spun asta, pentru că mult timp mi-a fost extrem de dor de munca mea din televiziune, de echi­pa mea, de ceea ce simţeam atunci când eram on air. Dar, cu ajutorul unor oameni deosebiţi care au crezut mult în mine am reuşit să-mi fac o nouă echipă, să construiesc altceva, cel puţin la fel de important ca în televiziune.

Vă regăsiţi mai bine în acest mediu profe­sional? Care sunt calităţile care vă avan­tajează în această poziţie?

• Nu am calităţile unui „corporatist”, deşi am învăţat multe în aceşti ani despre regulile unei corporaţii. Cred, însă, că am venit cu crea­tivitatea şi dorinţa de explorare pe care o are orice jurnalist, la care s-a adăugat cunoaşterea realităţii „din cealaltă parte a baricadei”. Cunoşteam felul în care gândeşte presa, lua­sem contact cu mediul politic, dar şi cu oame­nii simpli şi nevoile lor. Nu în ultimul rând, notorietatea de care m-am bucurat în anii de televiziune m-a ajutat foarte mult în derularea proiectelor noastre şi, mai ales, în relaţia cu oamenii din Petrom.

Am fost obişnuiţi prea mulţi ani să credem că anumite lucruri ni se cuvin, că e mai simplu să te plângi decât să construieşti ceva şi să stai să priveşti, în loc să te implici.

I Care este marele avantaj de a lucra într-o corporaţie? Există şi dezavantaje?

• Oriunde ai lucra sunt şi avantaje şi deza­vantaje. Important pentru mine este să-mi placă ceea ce fac, să vin cu plăcere la birou, să învăţ mereu lucruri noi, să interacţionez cu oamenii, să las în urma mea lucruri bune, să pot face diferenţa în domeniul meu, să fiu res­pectată şi recompensată pentru ceea ce reali­zez. Dacă atunci când tragi linie, îţi dă cu plus, atunci rămâi! Şi asta este ceea ce mi se întâmplă în această companie. Sigur, pentru toate aceste lucruri trebuie să şi lupţi, dar şi asta e o parte a jocului…

A contat capitalul de imagine pe care l-aţi avut când aţi ajuns la Petrom?

• Cu siguranţă, da.

Există şi o schimbare în ceea ce priveşte sti­lul de viaţă? O vedetă de televiziune e mai tot timpul în centrul atenţiei, e atentă la imagine, se fereşte de paparazzi… Cum e pentru un manager Petrom?

• Nu m-am ferit niciodată de paparazzi. Mergeam cu soţul meu la cumpărături, iar zia­rele scriau: „Mona Nicolici la cumpărături cu un blond.” E adevărat că acum e ceva mai puţin stresant din acest punct de vedere, mai ales pentru Mihai şi pentru copii. Pe mine nu mă deranja să fiu fotografiată sau să stau de vorbă cu fiecare persoană care mă oprea pe stradă. Era parte din viaţa mea ca om de tele­viziune. Îmi plac oamenii şi stau de vorbă cu ei şi acum. Diferenţa e că acum vorbesc mai mult cu cei din afara Capitalei, în zonele în care avem operaţiuni sau unde derulăm un eveni­ment. În ceea ce priveşte imaginea, e o chestiu­ne pe care am învăţat-o de la mama şi am de­săvârşit-o în televiziune. Nu cred că o să fac vreodată rabat de la reguli. Chiar dacă a rămas o chestiune importantă doar pentru mine, nu şi pentru ziare.

Vă mai asociază cineva cu vedeta TVde al­tădată?

• Ăsta e un lucru care încă mă uimeşte! Da, oamenii mă asociază cu „doamna de la televi­ziune”, numele meu le e încă foarte bine înti­părit in minte, ba unii chiar ştiu încă detalii despre copiii mei sau noul meu loc de muncă. Şi asta mă bucură. Amuzant e atunci când mă întreabă ce face „domnul Coşarcă”, de parcă abia am terminat jurnalul.

S-a schimbat cu ceva zona valorilor dv. de când activaţi în acest domeniu? Apreciaţi mai mult unele lucruri, în dauna altora?

• Când eram în televiziune, mă străduiam să simt oamenii, dincolo de cameră. Încercam să găsesc mereu ceva util pentru ei în ceea ce le transmiteam, indiferent că era o informaţie sau o stare anume. Nu ştiu dacă telespectatorul de astăzi consideră că asta mai reprezintă ceva de valoare în presă. Dar nu asta m-aţi întrebat. M-am schimbat mult în ultimii ani, dar cred că valorile mele au rămas aceleaşi, iar prima pe lista mea este familia. Am aceiaşi prieteni puţini, dar vechi, am rămas la fel de directă şi sinceră, încă nu-mi plac şi nu tânjesc după petrecerile mondene.

Politica? Mai e de actualitate pentru Mona Nicolici?

• O, nu!

Mai sus de atât se poate ajunge? Aveţi vreun ideal în privinţa carierei?

• Cu siguranţă, da! Dar, pentru mine „mai sus” nu înseamnă o poziţie mai înaltă. Şi, din acest punct de vedere, încă mai caut să înţeleg ce înseamnă, pentru mine, acest mai sus. Sunt, totuşi, un Capricorn!

  

  

Taguri: nr. 3 / martie 2011 Tweet

Tuesday, March 8th, 2011 at 5:25 pm, PEOPLE, RSS feed