Preludiu La sfârsitul lumii

Oamenii sunt răniţi. Şi la propriu, de case­le căzute peste ei, şi la figurat, de mizeria, neputinţa şi zădărnicia care le umplu viaţa. Nu-şi găsesc locul, umblă năuci pe uliţele satu­lui. Prin colbul de o palmă, de se face un nor de praf în urma lor. După ce că i-a rupt sărăcia, fără locuri de muncă, pământ sau o altă sursă de venit, au rămas şi fără acoperiş. Disperarea roade din ei ca un cancer. Vorbesc şi se poartă ciudat. Răniţi fiind, un instinct de animal sălbatic îi îndeamnă să atace pe oricine. C-o fi primar, prefect, vecin ori cumnat, nu contează. Sunt mânioşi până şi pe Dumnezeu. Că a lăsat să se întâmple asta.

Primarul Mihai Nicu nu a rezistat tensiunii post-tornadă. A făcut infarct. Soţia vicepri- marului se află în stare de şoc. Un băieţel de şase ani, Vali, s-a ales cu un fel de crize de epilepsie. I se face frică din senin, se-nmoaie, cade jos, apoi înţepeneşte. O femeie în toată firea umblă aproape toată ziua beată. Îşi aduce provizii de băutură de la oraş. Spune că altfel ar muri de frică. Prin sat merge vorba că mai vine o tornadă. Lenuţa Stan visează în fiecare noapte că i se prăbuşeşte casa. Vecina ei, Paras- chiva, ţipă că se sufocă în cort. Şi n-o să-şi mai vadă copiii, că i-a trimis la o soră, la Cer­navodă. Dârdâiau de frig, în somn, dimineaţa se trezeau cu ochii lipiţi. După cum spuneam, localnicii se poartă ciudat. Cei rămaşi fără casă îi înjură pe cei cărora le-a căzut doar acope­rişul. Pentru că au scăpat uşor. Şi Primăria îi ajută întâi pe ei. Aceştia din urmă îi drăcuiesc pe primii. Cică ar fi avut noroc. Le-a luat vijelia cocioabele şi-acum se pricopsesc cu nişte case noi. Oamenii mai spun că nenorocirea li se trage de la preot. Că a blestemat, cu crucea pe piept, în biserică, să se-aleagă praful şi pul­berea din tot satul. Că n-are de unde să adune un ban. Preotul zice că enoriaşii au luat-o razna, „de atâta durere sufletească”.

Iulie 2005, Vadu Roşca, Vrancea. Inun­daţiile din zonă au omorât 16 oameni si au dis­trus peste 4.000 de locuinţe. Paulina Iordache a rămas doar cu viaţa si cu un morman de mobilă distrusă de nămol: „Iadul pe pământ a fost, doamnă, că nu ne-a anunţat nimeni de viitură, să fugim şi noi. Aşa că am urcat într-un pod, în casa fratelui meu, că era mai înaltă, avea şi etaj. Eram cu nepoţica mea, de şase ani. Veneau valuri înalte, cu aburi, ca la mare, gata să ne înghită. Aia mică mă întreba dacă mi-e groază şi eu ziceam că nu, nici vorbă, e aşa de drăguţ! Da’-mi curgeau lacrimile şiroaie şi nici nu apucasem să-mi iau medicamentele, că am cu inima. Şi mai trebuia să ţip şi la o vecină, agăţată pe un stâlp de curent, să se ţină bine, până or veni bărcile. Nici nu vreau să-mi mai aduc aminte, mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă”.

Pentru sinistraţii din Vadu Rosca s-a făcut un sat nou-nouţ, undeva pe deal. Gigi Becali, ANL-ul, Gică Popescu si Biserica au pus mână de la mână si au construit peste 200 de case. De unde si o mare vrajbă între ţărani. Că unele sunt mai frumoase, că altele mai subrede, că „alde Becali primiră si porc de Crăciun si miel de Paste”. Si, mai ales, că ei oricum nu-si părăsesc locul unde s-au născut. Asa că s-a ajuns în situaţia ridicolă în care satul nou e, asa, un fel de staţiune turistică. Localnicii mai merg pe-acolo, din când în când, cât să nu le ia primăria casa nouă înapoi. În rest îsi văd de ale lor, în vechile gospodării, chiar si asa dărăpănate. Până la inundaţiile viitoare…

Foştii sinis­traţi fac nave­ta între satul vechi şi satul nou, preţ de vreo 14 km, dus-întors. Şi îi cam dor picioarele, de La reumă şi damblageală. Poate domn’ Becali s-o simţi să rezolve şi problema asta. Să le bage un autocar de linie, un metrou, ceva…

„Prin aşezarea geografică, România este un stat expus tuturor categoriilor de dezastre na­turale, cu excepţia erupţiilor vulcanice, cicloanelor şi tsunami. Până mai ieri, când s-a întâmplat la Făcăieni, chiar dacă în miniatură, ne consideram excluşi şi de pe lista tornade­lor”, ne-a precizat general maior dr. Liviu- Viorel Nemeş, prim adjunct al Inspectoratului general pentru situaţii de urgenţă.

Taguri: nr. 4 / aprilie 2011 Tweet

Monday, April 11th, 2011 at 8:05 pm, DOSAR, RSS feed