Preludiu La sfârsitul lumii

Prognoza în materie de calamităţi naturale este departe de-a fi optimistă. Ne putem aştep­ta, oricând, la inundaţii catastrofale, la alunecări de teren, la vijelii devastatoare. Dacă ar fi să dăm crezare zvonurilor, nici la proba­bilitatea unui cutremur nu stăm foarte bine. Ce-i de făcut? Evident, nu ne putem împotrivi fenomenelor naturale. Cu atât mai puţin lui Dumnezeu! Dar nici să stăm cu mâinile în sân şi să ne văicărim nu se cade. Nici măcar rugăciunile în biserică nu sunt de-ajuns. Din punctul de vedere al protecţiei civile, ar trebui să ne educăm în materie de calamităţi. Ca să avem, în caz de Doamne fereşte, ceea ce se cheamă un răspuns calificat. Adică să ne stăpânim panica, să nu provocăm o isterie ge­nerală, să punem mâna pe târnăcoape sau lopeţi, pentru salvarea victimelor şi înlăturarea efectelor dezastrului ş.a.m.d. La acest capitol, n-o să credeţi, suntem extrem de prost cotaţi. În statisticile internaţionale, românii au nota cinci la „purtare în caz de dezastru natural”: „Panica este firească în astfel de situaţii, dar la noi se ajunge urgent la o isterie generală. Se blochează liniile telefonice şi traficul, toată lumea aleargă fără rost, nu se mai respectă nici o regulă de circulaţie, nu se acordă prioritate Salvării, Pompierilor şi altor mijloace de apărare civilă. Uitaţi-vă la japonezi, ăştia fac săptămânal exerciţii de dezastru. Se pregătesc psihologic, se autosalvează de la înălţime, mănâncă din conservele de criză, lucrează în echipă. De aceea, într-o situaţie reală, se com­portă ca o maşină proiectată să înlăture efectele calamităţii. Noi n-o să ajungem la această reacţie nici peste 100 de ani. Românul nostru ţipă, plânge şi stă cu mâinile încrucişate, eventual pe prispă, dacă o mai are, aşteptând să vină Armata sau Pompierii şi să-i scoată molozul din casă”, susţine general maior dr. Liviu-Viorel Nemeş.

În iunie 2009, ONU a publicat o listă cu 200 de ţări si teritorii expuse producerii unor dezastre naturale. România era încadrată la „statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale”, pe acelaşi loc cu Afganistanul şi Iranul. În mai 2010, lucrurile stăteau diferit. Conform unui studiu realizat de compania „Maplecroft”, specializată în expertiza riscurilor globale, România prezintă doar un „risc mediu de dezas­tre naturale”, la fel ca Japonia, de pildă. Ce bine, ne-am mai liniştit!

Pe lângă comportamentul general legat de calamitate, ar mai fi nişte „amănunte”, extrem de importante, pentru că ele ne pot salva viaţa. În caz de inundaţii, de pildă, este obligatorie părăsirea zonei ameninţate, când se dă dispo­ziţia de evacuare. Dacă alergaţi după purcei şi mai vreţi să luaţi şi televizorul, cum se întâm­plă de obicei, riscaţi să vă prăpădiţi cu ago­niseala în braţe. Alunecările de teren, de regulă, sunt oarecum anunţate din timp. În sensul că se ştie dacă o zonă este foarte expusă. Numai că oamenii nu prea ţin cont de asta. Încă îşi construiesc case pe terenuri „mişcătoare”, defrişează suprafeţe însemnate de pădure, apoi refuză să plece când autorităţile hotărăsc eva­cuarea. Nici dacă vine o vijelie, gen Făcăieni sau chiar mai aspră, nu trebuie să facem un atac de panică. Este important, uneori chiar vital, să stingem focurile din casă sau din curte şi să închidem alimentarea cu gaze şi cu energie electrică, pentru a preveni exploziile şi incendiile. De asemenea, bine ar fi să ne adăpostim în pivniţe, subsoluri şi încăperi rezistente. A ieşi afară, pe străzi ori în curte, printre clădiri şi copaci care se pot prăbuşi, seamănă a sinucidere. Ultimele recomandări sunt valabile şi pentru cutremur. De data aceasta, însă, trebuie evitate mai ales casa scărilor, liftul şi pereţii cu geamuri, din exte­rior. Locul cel mai sigur pentru adăpost este sub tocul uşii ori lângă pereţii de rezistenţă. Ar fi înţelept dacă obiectele grele din casă le-am fixa, de regulă, tot în pereţii rezistenţi. Şi dacă ne-am obişnui, preventiv, să ne asigurăm case­le pentru situaţii de dezastru.

Taguri: nr. 4 / aprilie 2011 Tweet

Monday, April 11th, 2011 at 8:05 pm, DOSAR, RSS feed