Prin femur bărbaţii văd lumea’

Fractura de femur nu este atât un diagnostic, cât mai degrabă un eveni­ment în spatele căruia se pot ascunde o serie de drame umane. Fractura de femur reprezintă atât o problemă me­dicală cât şi una economică, socială şi morală. Este o problemă medicală fiindcă poate surveni la orice vârstă. Este o problemă economică pentru că necesită un efort financiar susţinut de îngrijire – atât în spital, cât şi după spi­talizare – la acestea adăugându-se şi pierderile cauzate de absenţa per­soanei de la locul de muncă, dacă aceasta este activă profesional, ceea ce o transformă într-o problemă socială. în plus, în cazul anumitor persoane fractura de femur poate duce la handi­cap fizic, persoana necesitând îngrijire la domiciliu toată viaţa. Este o pro­blemă morală, fiindcă de foarte multe ori societatea şi familia îi părăseşte pe bolnavii cu acest gen de afecţiune. Fracturile persoanelor nonagenare dau mortalitatea în 46% dintre cazuri (dintre care 10% în timpul spitalizării) şi morta­litate de 20-30% dintre cazuri pentru întreg lotul de persoane afectate de fracturi în primul an după traumatism.

Anul trecut au fost între 350 şi 400 de cazuri de fracturi de femur numai în judeţul Galaţi, în condiţiile în care populaţia judeţului are în jur de 600.000 de locuitori

Ne-am adresat doctorului Nicolae Gogulescu, medic ortoped la Spitalul din Galaţi, pentru a ne da mai multe amănunte despre fractura de femur şi mai ales despre mijloacele moderne de remediere a acestei afecţiuni. „Fractura de femur apare când rezistenţa femuru­lui este mai mică decât forţa agre­soare. Apariţia ei este determinată de mai mulţi factori: anomalii genetice – chiar din viaţa intrauterină, vezi boala oaselor de sticlă/maladia Vrolich (nou- născutul prezintă deja forme de fractură consolidate), iar în forma tardivă este cunoscută sub numele de Lobstein (la persoanele cu gracile, cu ochi albaştri, sclere albastre în jurul ochilor şi hipoacuzie); traume ale copiilor cu tul­burări metabolice (adeseori induse de alimentaţie proasta sau de tulburări endocrine); fracturi gerontofile: fractura colului femural (la persoanele între 50 şi 65 de ani, cu posibile prelungiri până la 75 de ani), fractura pertrohanteriană şi trohanteriodiafizară trădează de multe ori o osteoporoză, dar şi pro­bleme legate de circulaţia cerebrală, cord, aparat vestibular (cel implicat în guvernarea echilibrului) şi aparat vizual. Contează, de asemenea, vârsta şi tipul de activităţi individuale pe care le desfăşoară pacientul, dar mai ales cali­tatea osului. Aceasta din urmă depinde la rândul ei de zestrea genetică şi în consecinţă determină calitatea fibrelor de armare şi aşezarea spaţială a mine­ralului – şi de activitatea individuală până la 20 de ani – limita de vârstă până la care se poate influenţa pro­porţia de fibre care intră în alcătuirea osului, muşchilor şi tendoanelor. La toate se adaugă nivelul de cultură, civi­lizaţie, nivelul veniturilor, obiceiurile şi preocupările persoanei”, precizează medicul Nicolae Gogulescu. Persoanele mai predispuse a face fractură de femur sunt de obicei persoane care se îndreaptă spre vârsta a treia, deci tre­cute de 50 de ani şi a căror calitate a vieţii este precară. „Restrângerea activ­ităţii persoanelor duce la schimbarea preocupărilor – din predominant dinam­ice în predominant lente ceea ce impune o schimbare a structurii osoase. Schimbarea condiţiilor externe ale organismului depăşeşte capacitatea internă de a asigura o remodelare corectă şi astfel la o structură macro- scopică aparent normală care este de fapt o structură microscopică instabilă. în aceste cazuri traumatisme minime, nevinovate survenite între 20 şi 50 de ani pot determina, mai ales după vârsta de 65 de ani, fracturi ale unui nod de structuri rigide (în regiunea trohante- riană din femur)”, explică medicul Nicolae Gogulescu. Pentru a evita toate neplăcerile cauzate de apariţia unei fracturi de femur trebuie întâi de toate să se evite numărul fracturilor în gene­ral. Mai mult, trebuie să se crească nivelul de trai, să se amenajeze dru­murile publice şi să crească disciplina la locul de muncă şi în traficul rutier, să se facă periodic controale medicale şi pacienţii să ţină legătura cu medicii de familie. Dacă totuşi se ajunge la frac­tură de femur, această afecţiune reprezintă o urgenţă medicală care pre­supune atât intervenţia competentă a medicului cât şi recuperare postopera­torie şi corectă până la reinserţia socio- familială a pacientului. Medicul va face o osteosinteză cât mai repede posibil. „Printre cele câteva mijloace de osteosinteză care stau la îndemâna medicilor pentru rezolvarea fracturilor femurului sunt: la copil – broşe indicate pentru a proteja cartilajul de creştere, şuruburi simple, şuruburi dinamice (D.S.H.), tije Kuntscher şi tije Kuntscher în «V» pentru oasele antebraţului; la adult şi vârstnic – şuruburi clasice, şuruburi canelate, proteză Austin Moore, cui Gamma, snop de broşe etc. Fiecare tip de osteosinteză cere un anu­mit instrumentar”, precizează medicul gălăţean.

text Alice-Claudia Gherman

foto arhiva personală

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2006 Tweet

Friday, January 20th, 2006 at 6:52 pm, ZOOM, RSS feed