Raiffeisen Bank – conservatori, dar profitabili

Anul trecut „Raiffeisen Bank România“ a încheiat anul pe profit, dovedind  că  se  poate  să  fii  profitabil  şi  în  an  de  criză. Perspectivele „RBR“ în 2012, viziunea asupra sistemului bancar românesc şi evoluţia din piaţă, iată câteva puncte de discuţie ale întâlnirii  revistei  „Flacăra“   cu  preşedintele  „Raiffeisen  Bank România“, Steven van Gröningen.

 

Mulţi analişti  economici consideră 2012 un nou an sub semnul nefast al crizei economice, dv. cum vedeţi lucrurile?

– Sunt optimist, cred că e o situaţie gestionabilă şi nu vorbim despre o criză acută, aşa cum am văzut că e cazul în alte ţări care s-au îndatorat prea mult. Sistemul bancar din afara ţării s-a bazat prea mult pe credite, cred că acum trebuie  să facem un pas înapoi  ca să ajungem la o situaţie mai stabilă, care duce la o încredere mai mare în sistemul bancar şi acesta e un proces care ia un pic de timp. E un proces gestionabil.

 

Credeţi că această criză economică a fost generată   şi din cauza băncilor,  care au privit cu prea mult entuziasm piaţa, a cui a fost vina?

– Vina reprezintă un tot colectiv. Când vorbim despre o instituţie bancară vorbim  despre investitorii  din  spatele ei care vor în fiecare trimestru o situaţie mai bună, mai mult profit, vorbim despre analiştii din spate care veneau în fiecare trimestru cu rezultate care arătau că o bancă era mai performantă decât cealaltă, vorbim, bineînţeles, despre piaţa în sine care a vrut tot timpul credite din ce în ce mai mari. Avem aspecte care ţin şi de reglementare. E prea  simplu să spunem că băncile sunt de vină, sigur că băncile au jucat un rol şi unii au fost preocupaţi prea mult de rezultate pe termen scurt şi pe acordarea de credite. În România, totuşi, cred că lucrurile sunt sub control fiindcă activitatea bancară nu este atât de avansată ca \n Europa Occidentală sau în SUA unde  companiile, populaţia au devenit tot mai îndatorate, ceea ce a dus la mai puţin profit.

 

Ce aduce criza asta, are ea şi ceva bun?

– Întotdeauna are  ceva  bun, fiindcă  ne forţează să facem lucrurile pe care trebuia să le facem când nu era criză şi nu le-am făcut şi ne învaţă că anumite riscuri despre care nu credem că există se pot materializa. E un principiu clar: dacă un anumit risc nu se materializează, atunci mulţi cred că el nu există. Criza ne arată totuşi că riscul există.

 

Au  fost publicate în Monitorul Oficial condiţiile aspre de creditare în 2012 impuse de regulamentul BNR. Înăsprirea condiţiilor nu duce la pierderea unor potenţiali clienţi? Ce alternative aveţi aici?

– Aici vorbim despre o măsură care se aplică tuturor. Poate fi puţin interpretată de la o bancă la  alta, dar  principiul e acelaşi,  doar  trebuie  respectat. Nu cred că noi am fi mai dezavantajaţi decât o altă bancă. Asta înseamnă că oamenii au acces la sume mai mici la creditare, că anumite produse  devin mai neatractive, dar stimulează creditarea în lei, care nu e un lucru rău. Din punct de vedere al riscului la credit e într-un fel o măsură de bun simţ. Problema este că exact în momentul în care deja băncile sunt foarte atente şi economia  are nevoie de o anumită creştere şi un consum, vine o măsură care frânează activitatea. Nu mă aştept la un impact mare al acestor măsuri. Totuşi, măcar avem nişte reguli clare pentru viitor. Noi am fost întotdeauna mai conservatori şi asta explică şi rezultatele bune pe care le-am avut şi le avem acum. Asta se datorează deciziilor luate de grup la timpul oportun, când am hotărât că nu mai este un moment să creştem cota de piaţă. Ca să creşti cota de piaţă ce poţi să faci? Poţi să fii mai ieftin sau să îţi asumi riscuri mai mari, iar din punct de vedere al riscului bancar asta nu e ceva OK.

 

Ce   oportunităţi    de   dezvoltare   are Raiffeisen Bank România în 2012?

– Dacă ne uităm la posibilităţi de dezvoltare, acum  când  nu e vorba  despre o  perioadă  de creştere, ai oportunităţi să schimbi anumite lucruri în organizaţie: să încercăm să devenim mai eficienţi, mai productivi, mai proactivi, să facem schimbări organizatorice, să ne uităm la fluxurile interne. Acesta e un moment bun pentru a deveni mai eficienţi, un moment oportun să întărim relaţiile cu clienţii pe care îi avem. Şi la noi are loc o schimbare, avem  foarte  multe  produse şi le schimbăm pe segmente. Ne uităm la nevoile unui segment de clienţi în întregime şi nu ne uităm la un produs al unui client. Vrem să ne păstrăm poziţia în piaţă şi să rămânem  o bancă universală care să aibă clienţi şi persoane fizice şi persoane juridice, şi clienţi mici şi mari, vrem să oferim toate produsele în toată ţara. Sub acest aspect nu s-a schimbat  nimic, doar ritmul şi tactica.

 

Românii continuă să fie reticenţi la plata cu cardul, ţine şi de faptul că nu e considerat absolut sigur mediul online?

– Încrederea e un aspect  important şi aici riscăm  să avem o problemă la nivel de sistem, trebuie să ne dăm seama că, dacă tot timpul în presă dăm vina  pe sistemul  bancar, facem din orice mică problemă o chestiune de încredere în sistemul bancar, asta afectează grav modalitatea cu care interacţionează oamenii cu sistemul bancar. Accept că ăsta e mediul în care lucrăm, dar orice are un cost, iar costul e plătit de clienţi până la urmă. Dacă vorbim  de capital românesc şi ne dorim capital românesc, ce este capitalul românesc?  E simplu: banii  depuşi  în depozitul sistemului bancar. Fără bani în sistemul bancar, fondurile de pensie, de asigurări nu există. Nu avem capital românesc, una e legată de cealaltă, şi dacă vrem să avem un sistem bancar eficient cu un cost acceptabil trebuie să avem încredere în sistemul  bancar, în sistemul de plăţi. E o problemă de încredere  pentru  a  merge  mai  departe. Banca noastră vrea foarte mulţi clienţi pentru o relaţie pe termen lung şi asta înseamnă în primul rând plăţi. De credit nu ai întotdeauna nevoie, dar plăţi faci lunar. Ai de primit bani cel puţin o dată pe lună şi pentru asta ai nevoie de o bancă.

 

Care a fost situaţia depozitelor la Raiffeisen Bank România în 2011?

– Noi am avut întotdeuna o situaţie confortabilă în care depozitele au fost mai mari decât volumul creditelor, lucru cu care nu multe bănci din România se pot mândri.  Oamenii cresc depozitele, plătesc  datoriile înapoi, pun bani deoparte şi are o logică.

 

În ce stadiu se află sistemul bancar românesc actualmente: e pe un trend ascendent?

– Cred că situaţia e stabilă, avem reglementările internaţionale la nivel european, mai avem şi pe cele din ţările de origine, cum sunt cele mult discutate şi implementate de Banca Centrală a Austriei, mai avem reglementările pe plan local. Toată ideea este să întărim încrederea în sistemul  bancar, pentru  asta  ne trebuie  stabilitate şi încredere, apoi  putem  să ne gândim din  nou la creştere. Pe ansamblu înseamnă să stabilim un echilibru nou bazat mai mult pe depozite decât pe credite mari din străinătate şi să dăm credite  pe plan local, să mergem back to basics, întâi atragi depozite şi apoi dai credite.

 

Raiffeisen Bank România a lansat anul trecut  aşa-numitul  Raiffeisen  Bank SMURD pentru susţinerea SMURD. Cum a primit piaţa acest produs?

– Noi  am început cu produsul respectiv fiindcă am făcut un pic de cercetare  de piaţă şi ne-am invitat clienţii noştri să ne ajute şi să ne spună cum să facem şi unde să alocăm banii când dorim să ajutăm pe cineva promovând totodată produsele băncii şi concluzia a fost că SMURD a demonstrat că e o organizaţie care nu doar are nevoie de bani, dar în care populaţia are încredere, iar acum cardul e pe un trend de creştere constant.

 

Adesea aţi subliniat în interviuri şi în declaraţii de presă   că   mediul de afaceri românesc e corupt şi că  trebuie să  manifestăm  toleranţă  zero în faţa corupţiei. Cum poate Raiffeisen Bank România să lupte pe un teren atât de minat?

– Pentru noi e mai uşor să luptăm fiindcă suntem o bancă mare. Cum se manifestă corupţia în cazul nostru? Poate că pierdem o dată un proces pe care nu trebuia să îl pierdem, poate că au fost contracte care trebuiau câştigate de noi şi nu le-am câştigat, asta  e! Din acest punct de vedere noi trăim într-un cerc din  care putem supravieţui. Sunt conştient, însă, că dacă eşti o firmă mică şi vrei să supravieţuieşti şi te încăpăţânezi să fii cinstit ajungi foarte repede într-o situaţie în care trebuie să îţi compromiţi idealurile, altfel dai faliment. Nu obţii nimic, aprobări, licenţă etc. sau pierzi atât de mult timp cu obţinerea acestora  încât te trag înapoi. 70% dintre cei tineri cred că nu pot desfăşura o afacere cinstită în România dacă eşti onest  şi integru. Acesta este un cost imens pentru România, fiindcă aceştia sunt oamenii care nu vor începe un business. Ce putem face ca bancă? Nu dăm credit dacă sub aspectul cifrelor firma nu arată corect, alteori când vedem că e vorba de o construcţie şi un proiect care nu trebuia construit pe locul respectiv sau în parametrii  respectivi, putem  lua  decizia de  a nu-l susţine, pot să insist cu partenerii de business să semnez  anumite standarde de etică, de a face business. Nu mă plâng că nu pot face business în România, îmi pare sincer rău că mediul e aşa cum e şi frânează dezvoltarea. Cu cât se dezvoltă ţara şi economia cu atât este în interesul tuturor.

Taguri: nr. 3 / martie 2012 Tweet

Friday, March 9th, 2012 at 3:01 pm, BUSINESS, RSS feed