Să facem florile să vorbească

Din timpuri imemoriale florile sunt purtătoare de simboluri. Semnificaţiile, limbajul  florilor îşi au  originile  în culturile primelor civilizaţii, ale antichităţii greceşti, asiatice, sud-americane.

Încă  de  pe  vremea regelui Solomon,  trandafirul reprezenta iubirea. Cleopatra presăra petale   de  trandafir pe  jos,  în aşteptarea lui  Marc  Antonius. La sfârşitul secolului XVI ia naştere tradiţia oferirii  de flori de  Sf. Valentin când,  la  o  recepţie  dată  cu ocazia  Sfântului Valentin de  una  dintre fiicele lui Henric al IV-lea, fiecare tânără a primit câte un  buchet de flori din partea tânărului pe care l-a ales să-i fie „Valentin”. Lady Mary Wortley Montague, soţia  ambasadorului englez  la Constantinopole, introduce  în

1718 codul  florilor  în  Europa, cu ajutorul cărora  poate  fi transmis orice mesaj: de protocol, de prietenie, de pasiune arzătoare, de  reproş sau  chiar de  pronunţare a unei  rupturi. Naşterea şi oficializarea acestui cod  de  simboluri  s-a  produs însă  în  secolul  XIX, odată cu apariţia legendarului best seller franţuzesc  „Limbajul florilor”, scris în 1819 de Louise Cortambert, sub  pseudonimul Charlotte de la Tour.  Interesul pentru acest subiect atinge apogeul  în epoca  victoriană, când Kate Greenaway publică în Anglia  prima carte  despre codul  secret al florilor, în 1884.

Deşi iniţial  simbolistica florilor a avut  forme  diferite de la o  regiune sau  de  la  o  ţară  la alta, ba chiar opuse în anumite cazuri, întrepătrunderea valorilor   între    culturi   a   facilitat „împrumuturi” în ambele  sensuri,  rezultând un aproximativ unic  limbaj  al florilor,  „vorbit” azi pe toate meridianele Terrei.

Când  vrei să alegi o plantă de  apartament sau  un  buchet de flori drept cadou, e bine  să ţii  cont  de  semnificaţiile florilor, mai  ales  dacă  ai un  mesaj special   de  transmis.  Iată   un scurt dicţionar al acestora:

Anemona – simbol al fragilităţii, a apărut, potrivit mitologiei greceşti,  din lacrimile  vărsate de  Afrodita pentru Adonis.

Amaryllis (Crinul roşu) – semnifică dramatism,  îndrăzneală  şi  mândrie. Aceste  flori sunt  alese de către cei care vor să îşi ceară iertare, dar fără cuvinte.

Begonia – simbol  al meditaţiei   şi  al  gândirii profunde, dar şi al surprizelor.

Crizantema – în culturile europene este  asociată  cu procesiunile de  înmormântare, pe când,  conform filosofiei feng shui,  crizantema aduce veselie şi fericire în casă.

Dalia – simbol  al participării şi implicării, potrivită pentru a exprima respectul şi recunoştinţa faţă de cineva.

Trandafirul – simbol  al iubirii, inocenţei, dar şi al liniştii sufleteşti; potrivit pentru a exprima dragostea eternă.

TRANDAFIRUL – Protejată de spini, floarea de trandafir, frumoasă şi parfumată reprezintă secretul, iubirea, viaţa, sângele, moartea  şi renaşterea.

În mitologia greacă  trandafirul era sacru pentru Afrodita şi se spune că s-a născut din sângele  lui Adonis. Dionysos se împodobea cu ghirlande  de  trandafiri  pentru  ca să  îi cureţe  mintea  în timpul  beţiei. În creştinism, un trandafir este adesea  sculptat  în sala de spovedanie sau pictat pe tavanul sălilor de şedinţă ale prelaţilor, ca un avertisment  că discuţiile au loc sub  „rosa” (trandafir), adică  în secret.  Tot în tradiţia creştină,  se spune  că trandafirul paradisului era fără  spini, spinii amintind de pierderea Paradisului.

Trandafirul alb este asociat cu Fecioara Maria (trandafirul mistic al Raiului) şi e un simbol medieval al virginităţii. Despre trandafirul roşu se spunea  că s-a născut din sângele lui Hristos, devenind astfel un semn al calvarului, carităţii şi învierii.

In Islam, trandafirul simbolizează  frumuseţea  masculină  şi sângele lui Mohamed, la fel ca şi pe cei doi fii ai săi. Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând împreună adevărul şi pe Allah.

În alchimie, un trandafir cu şapte petale reprezenta înţelepciunea şi relaţiile alchimice, în francmasonerie, trei trandafiri simbolizează lumina, iubirea şi viaţa, în timp ce crucea cu trandafir este emblema  societăţii conspiratoare.

Din perioada dinastiei Tudor, trandafirul a fost un simbol naţional al Britaniei, unind trandafirul roşu din Lancaster cu cel alb din York. Printr-o încărcătură heraldică  populară, trandafirul este  semn  de descendenţă pentru  al şaptelea fiu.

În istoria recentă, unele  partide  socialiste europene şi-au ales ca emblemă un trandafir roşu.

Laleaua – simbol al dragostei şi eleganţei, aleasă  pentru a declara iubirea.

Magnolia – mesager al frumuseţii şi perseverenţei, dar  şi al demnităţii, spiritului nobil şi dragostei pentru  natură. Totodată reprezintă un  simbol  al delicateţei femeii cu pielea albă.

Margareta – semnifică inocenţă,  dar  şi dragoste şi admiraţie;  de  ales  pentru a declara dragostea sinceră.

 

FLOAREA-SOARELUI – nativă din America de Sud, planta era adorată în civilizaţiile aztece şi incaşe, fiind asociată  cu soarele.

În cultura persană era asociată lui Mithras, zeul soarelui.

În creştinism  ea  înseamnă şi  iubirea  lui  Dumnezeu   şi  a unui  suflet credincios, în acest ultim context, ea simbolizând rugăciunea şi supunerea monahală.

Într-un sens negativ, prin mişcările ei în căutarea soarelui poate simboliza o dragoste nebună, nesăbuinţă şi  bogăţii false. În mitologia  greacă   era emblema  Clytiei care a fost respinsă de Apollo şi transformată într-o floare a soarelui.

Este considerată o floare magică   în  China, unde  reprezintă longevitatea.

Este   şi   un   simbol   larg răspândit al nobleţei.

Floarea-soarelui – simbolizează  credinţa, inteligenţa, respectul  şi  longevitatea; este  de ajutor  persoanelor ambiţioase, liderilor.

Garoafa – floarea  norocului. Cea de culoare  roşu deschis semnifică admiraţia, iar cea de culoare  roşu  închis,  dragostea şi afecţiunea.

Garoafele albe sunt  un simbol  al purităţii, iar cele multicolore exprimă regretul de a nu a avea o dragoste împărtăşită.

Gerbera – simbol al frumuseţii şi inocenţei, transmite mesaje pozitive.

Irisul –  exprimă credinţă, dar şi înţelepciune; poate fi oferită atunci  când  e însoţită de o noutate de bun augur.

CRINUL  – este  un  simbol  al purităţii, perfecţiunii, milei şi regalităţii  în cele  mai multe culturi.

Potrivit tradiţiei creştine, s-a născut din lacrimile de regrete  vărsate  de Eva când  a părăsit Grădina  Raiului. În iconografia creştină,  crinul este mai mult asociat cu Fecioara  Maria şi astfel  şi cu  arhanghelul Gabriel, care  este  pictat  ţinând  un  crin în mână,  în timpul  Bunei Vestiri, simbolizând castitatea. Tulpina crinului simbolizează religiozitatea  Mariei, frunzele  –  umilinţa  ei, petalele albe – virginitatea, iar parfumul – divinitatea. A devenit un atribut al tuturor sfinţilor. Hristos este pictat uneori ca judecătorul lumii cu un crin în gură, în acest caz floarea reprezintă îndurarea, în timp ce un crin împreună cu o sabie simbolizează deopotrivă inocenţa şi vinovăţia. Crinul era emblema  regală a Bizanţului şi a Franţei. Cu cele trei petale crinul semnifică Trinitatea şi virtuţile triple ale dreptăţii, speranţei şi carităţii. Gladiola este uneori considerată un crin stilizat.

MACUL – are un simbolism dual însemnând somn şi aducere-aminte, ambele interpretări putând simboliza în acelaşi timp şi moartea.

Pentru că produce  opiul narcotic, în Grecia antică macul era sacru pentru Hypnus şi Morpheus, zeii somnului şi ai visurilor. Era şi emblema  mamei zeiţelor lunare, cum ar fi Afrodita. Simbolizând atât  fertilitatea, cât şi uitarea  era un atribut  al lui Demeter şi a lui Persephone reprezentând moartea ciclică, anuală a naturii. În iconografia creştină,  macul poate  simboliza patimile şi moartea  lui Hristos. În Britania, începând  cu 1920,  macul este simbolul comemorării  soldaţilor care au murit servindu-şi patria, macii confecţionaţi de soldaţii veterani cu invalidităţi sunt purtaţi în fiecare an pe data de 11 Noiembrie, de Ziua Rememorării. Originea sa ca simbol al rememorării  a fost inspirată  dintr-un poem scris în 1915 de soldatul chirurg canadian John McCrae: „Pe câmpiile Flandrei / Macii zboară / Printre cruci, rând pe rând…“

Narcisa – simbol  al iubirii neîmpărtăşite (mai ales varietatea  de  culoare  galbenă). Semnifică vanitate, egoism.

Orhideea – simbol  al  frumuseţii delicate şi unicităţii, transmite dorinţa aprinsă, senzualitate şi perfecţiune.

Zambila –  simbol   al  modestiei,  prieteniei şi drăgălăşeniei; poate  fi oferită cuiva şi pentru a cere iertare.

Taguri: Almanah Flacara 2012 Tweet

Monday, July 23rd, 2012 at 10:25 am, ALMANAH FLACARA, RSS feed