Se clatină mitul Ayurveda?

November 20th, 2008, Revista Flacara

De la perioada nebună, în care medicina complementară asiatică ce promitea vindecări miraculoase pe bandă rulantă făcea adepţi peste adepţi oriunde în lume s-a trecut, treptat, la o demitizare lentă a acesteia. Rezultate pozitive asupra sănătăţii umane există, fără îndoială, chiar dacă mecanismele prin care ierburile indiene şi chinezeşti acţionează asupra organismului rămân majoritar necunoscute. Numai că, la sfârşitul lunii august, un început de scandal în SUA riscă să ducă la demitizarea totală, cel puţin a ayurvedei.

Ayurveda sau medicina complementară miraculoasă

Definiţia oficială a medicinii ayurvedice este aceea de practică tradiţională indiană bazată pe filozofia vedică (textele sacre ale Vedei), în care terapia se adresează tuturor nivelelor fiinţei (fizic, mental, emoţional şi spiritual), vizând integrarea omului în armonia cosmică, principiul fundamental al manifestării fiind, în concepţie ayurvedică, prana, identificabilă cu „suflul vital“ sau cu energia universală, orice maladie fiind consecinţa unui dezechiliru în circuitui pranei. Veche de mai bine de 5.000 de ani în India, medicina ayurvedică şi-a câştigat numeroşi discipoli, fiind exportată peste tot în lume cu ocazia migraţiei asiaticilor, fiind popularizată de autori precum Deepak Chopra. Chiar dacă la începuturile lor tratamentele ayurvedice nu presupuneau folosirea medicamentelor, adaptarea acestora condiţiilor pieţei a dus la apariţia medicamentelor din plante „miraculoase“. Nu orice plante, desigur, ci unele indiene. Numai în Statele Unite există mai bine de două duzini de programe de training ayurvedic. Într-un raport din 2002 se spunea că mai mult de 750.000 de americani folosesc preparate din ierburi, comercializate sub denumirile tradiţionale indiene. După o lungă perioadă de timp în care miracolul ayurveda a adus câştiguri bune nu doar practicanţilor acestei medicini alternative, ci mai ales centrelor medicale care promit adevărate minuni pacienţilor suferind de diverse boli, se pare că mitul ayurveda începe să se clatine, cel puţin peste ocean, acolo de unde pornesc, în general, cele mai multe descoperiri.

Mitul începe să se clatine

Dr. Robert Saper, profesor de medicină de familie la Universitatea din Boston, a devenit interesat în „suplimentele de dietă“ originare din India în anul 2003, când a primit la camera de urgenţă a spitalului din Boston un pacient de origine indiană aflat în criză. Omul folosea tratamente ayurvedice. Aplecându-se asupra studiului acestor medicamente naturiste, dr. Saper s-a oprit iniţial asupra a 70 de produse din ierburi ayurvedice importate din India iar datele studiului său, publicate în 2004, au adus la iveală faptul că toate produsele aveau în compoziţia sa metale toxice. Rezultatul ar fi trebuit să fie de natură de a speria cu adevărat consumatorii, de vreme ce „suplimentele de dietă“ se folosesc zilnic, pe lungi perioade de timp. Un alt studiu al echipei conduse de dr. Saper, publicat la sfârşitul lunii august în Journal of the American Medical Assn., a scos la iveală date cutremurătoare. 17% dintre produsele ayurvedice comercializate pe teritoriul întregii Americi conţin plumb, 7% conţin mercur şi 3% conţin arsenic în cantităţi care depăşesc cantităţile acceptate legal, cel puţin în statul California. Mai mult de jumătate dintre cele 200 de produse ayurvedice studiate de echipa dr. Saper conţin concentraţii de niveluri toxice neacceptate de către Food and Drug Administration (FDA), forul care reglementează condiţiile optime în care fabricanţii de medicamente trebuie să-şi comercializeze produsele. Sigur, studiile de cercetare ale dr. Saper nu sunt singurele din lume, există nenumărate altele care au ajuns la aceleaşi concluzii. Cu toate astea, deocamdată, nu a apărut nici o interdicţie în privinţa produselor indiene folosite ca suplimente de dietă miraculoase. Nivelul crescut de plumb în sânge poate, de exemplu, duce la o creştere a presiunii arteriale, la disfuncţii majore ale rinichilor şi, nu în cele din urmă, la o micşorare a coeficientului de inteligenţă.

Reacţiile practicanţilor de ayurveda

Cum medicina complementară indiană este una răspândită în America şi cum mari astfel de centre promit vindecarea unor boli precum migrena, sinuzita, reumatismul, astmul, ba chiar boli neurologice, dermatologice sau digestive contra unor sume deloc modice, reacţiile nu au întârziat să apară. Practicanţii de ayurveda, care nu au nevoie de nici un fel de licenţă pentru a-şi pune în act cunoştinţele, au spus că sunt prea alarmişti cercetătorii şi că problemele semnalate nu vorbesc despre produsele comercializate în SUA, ci despre cele din India, al căror control este mult mai lejer. Drept pentru care neobositul medic a purces şi la verificarea produselor din India, rezultatul fiind cel aşteptat: ambele tipuri de produse conţin cantităţi similare de metale grele. Moment în care s-a fabricat o altă ipoteză salvatoare, şi anume aceea conform căreia materia primă de fabricare a suplimentelor de dietă este provenită din India, dar cei care îşi produc tratamentele din culturi crescute în America nu întâmpină aceeaşi problemă cu metalele grele. Lucru dovedit, şi el, a fi fals. Cum medicii ayurvedici nu prea mai au pe unde să scoată cămaşa cu o altfel de explicaţie, s-a ajuns la declaraţia finală, rostită de Jennifer Rioux, medic antropolog care lucrează la clinica Integral Ayurveda din Chapel Hill. Aceasta este de părere că nu procentul de metale grele din tabletele făcute din ierburi indiene este problema, ci faptul că oamenii obişnuiesc să se trateze după ureche, fără a se sfătui cu specialiştii. În plus, spune Jennifer Rioux, „Toţi oamenii au nevoie de un studiu care să producă frică în privinţa unui sistem medical“. Chiar aşa să fie? În tot cazul, atunci când terapia ayurveda nu dă rezultate, cei care o practică sunt acoperiţi chiar de instrucţiunile din cutiile produselor, care spun că, dacă după un număr de luni de tratament nu se observă nici o ameliorare, tratamentul trebuie întrerupt. Bine, bine, dar cu cantitatea de metale toxice deja ingerate cum rămâne?

Şi totuşi…

Descoperirile făcute publice de către dr. Saper nu înfierează, însă, întreaga medicină complementară indiană. Este dovedit că există efecte benefice ale acestor tratamente, dar numai şi numai în condiţiile în care fabricantul de suplimente dietetice este unul acreditat de un for competent iar cel care administrează tratamentul are cunoştinţe solide în domeniu, fiind, la rândul lui, acreditat. În urmă cu ceva vreme, dr. Irinel Popescu, renumitul transplantolog, şef al Clinicii de Chirurgie şi Transplant hepatic Fundeni, alături de Mircea Ifrim, preşedintele Comisiei pentru sănătate si familie şi prof. dr. Dan Sabău au avut o iniţiativă legislativă privind organizarea şi funcţionarea activităţilor de medicină complementară. La 2 aprilie 2007 legea a intrat în vigoare sub nr. 118, lansând fel şi fel de reacţii. Una dintre cele mai remarcabile a fost cea a prof. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor şi directorul Institutului de Medicină Legală Iaşi, dar şi rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, care a atras atenţia că legea, cu toate că este bine venită, are minusuri în reglementarea activităţii practicanţilor de medicină complementară, fiind mult prea permisibilă, cu atât mai mult cu cât „misterul şi exotismul au avut o forţă de atracţie mai mare faţă de tehnologiile costisitoare ale medicinei moderne.“ Cu siguranţă că iniţiatorii proiectului de lege, medici fiind, au ţinut cont de toate implicaţiile propuneriii lor, numai că de la propunere până la forma în care a apărut legea este cale lungă şi de aceea ar trebui refăcută. Spre binele tuturor, astfel încât medicina complementară să poată fi folosită cu adevărat în folosul sănătăţii umane.