SECTA AUM ŞI CURAJUL DE A LUPTA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC

De data asta, când spunem exclusivitate, ar trebui să o scriem cu litere de o şchioapă. Şi, atenţie, chiar că e un story senzațional. Primul articol al unui gazetar român asupra sectei AUM de la faţa locului. Scris de acolo, iar nu de aici. Şi prima investigaţie care face cu adevărat lumină, după ce faptele s-au adunat, s-au decantat şi s-au elucidat, acum, după mai mult timp. La rece, nu la cald. Cu obiectivitate şi nepărtinire. Documentarea Claudiei Golea în Japonia asupra acestui subiect a durat câteva luni. Flacăra e, deopotrivă, încântată & mândră, să vi-l ofere. În exclusivitate. (Mihail Gălăţanu)

Terorism împotriva propriei ţări

Pe 20 martie 1995 doisprezece oameni au fost ucişi şi 600 otrăviţi odată ce au inhalat gaz sarin într-una dintre numeroasele staţii ale metroului tokyot, la o oră de vârf. Atacul cu gaz a fost opera unor membri ai sectei Aum (Oumu Shinrikyo – Cultul Adevărului Suprem Om), dintre care majoritatea au fost arestaţi la scurt timp, împreună cu Shoko Asahara, marele guru. Mulţi alţi responsabili sunt încă sub urmărire. Există, în cadrul Poliţiei Japoneze, Secţia (nu Secta) Aum, care coordonează toate activităţile pentru urmărirea sectanţilor. Oricine ia legătura sau vorbeşte despre membrii sectei Aum este pus sub urmărire conform unei ordonanţe legislative nipone. Acest articol, de exemplu, va fi pus la catastif.

Atacul de la 11 septembrie din Statele Unite a provocat şoc în lumea largă precum şi celelalte alte mai mici atacuri teroriste din lume. Toate acestea au însă un punct comun: ele au fost atacuri îndreptate împotriva unor alte state, unei alte religii şi împotriva ordinii mondiale. Atacul cu gaz sarin de la Tokyo a fost calificat de autorităţile japoneze drept terorist. Aceasta nu este însă vi­ziunea celor care l-au pus la cale. Câţiva japonezi au omorât alţi japonezi. De ce? Este chiar vorba de teroare à la Bin Laden? Cine erau şi sunt aşadar Aum şi de ce? Oricine a auzit de „atacul sarin“ s-a cutremurat. Oameni de rând ucişi într-o staţie de metrou! Tokyo are însă 11 milioane de locuitori şi metropolitanul este uriaş. Gazul sarin nu a fost răspândit de exemplu în staţia populară Shinjuku ci în mult mai elitista staţie Hibiya, de lângă Keishicho, redutabila Prefectură de Poliţie a unei capitale a unui stat care se şterge undeva cu drepturile omului aşa cum ele sunt stabilite de poate nu chiar aşa de negativa ordine internaţională.

De menţionat este şi faptul că Prefectura de Poliţie, locul lângă care au avut loc atentatele, se află de asemenea lângă Palatul Imperial! Terorism sau o tentativă de revoluţie?

Vizionar şi gagicar

Shoko Asahara, pe numele său adevărat Chizuo Matsumoto, guru-ul sectei Aum, s-a născut în 1955 în prefectura Kumamoto din Japonia. Destinul părea să-i fie împotrivă şi probabil nimeni nu a văzut în micul Chizuo o viitoare celebritate. Copilul nu vedea deloc cu ochiul stâng şi a urmat o şcoală pentru handicapaţi. Nici unui handicapat nu-i trece însă prin cap să dea concurs de admitere la Universitatea Tokyo, cea mai faimoasă şi greu accesibilă din Japonia. Chizuo Matsumoto a urmat seminarul de studii pentru intrare la Tokyo Daigaku, dar nu a reuşit totuşi la admitere. Pe viitoarea soţie a cunoscut-o la acest seminar. A continuat aşadar să studieze acupunctura şi medicina tradiţională chineză la o şcoală mai puţin reputată. Odată ce a absolvit-o, şi-a înfiinţat o clinică. Statul l-a amendat pentru punerea în circulaţie a unui medicament producţie proprie care nu primise aprobarea guvernamentală. Amenzile japoneze sunt usturătoare şi pot scoate o firmă sau clinică din competiţie. Ştiu din propria experienţă că puţinele persoane care au un handicap relativ important şi reuşesc totuşi din punct de vedere profesional, dar sunt readuse la zero de un terţ, fie persoană fizică sau ditamai stat, tind să-şi formuleze în minte o viziune destructivă, răzbunătoare. Iar persoanele care văd numai cu un ochi au, câteodată, forţa unui ciclop.

Pentru început, Chizuo Matsumoto devine membru al sectei Agonshu. Acesta este un cult relativ cunoscut, prezent inclusiv în Europa şi considerat destructiv. Tânărul Chizuo este în final nemulţumit de organizaţie şi o părăseşte. El are propria sa viziune. Începe să predea yoga, pe care se pare că o stăpâneşte bine, în apartamentul său din Shibuya, unul dintre cele mai frumoase cartiere tokyote.

În 1987, după ce s-a întors din India, Chizuo Matsumoto şi-a schimbat oficial numele în Shoko Asahara şi a înregistrat Aum, iniţial nu ca sectă, ci drept firmă particulară. Secta a fost apoi înregistrată oficial drept cult religios, cu oarecare beţe în roate puse de autorităţi. Aum, învăţătura Adevărului Ultim, era o sectă având la bază religia budistă de tip tibetan. Aum vine de la OM, sunetul primordial şi ultim, Cuvântul suprem, Alephul budist, din cadrul celebrei incantaţii Om mani padme hum. Secta promite vindecarea unor diverse boli şi suferinţe, iluminare şi eliberare în urma aflării adevărului suprem, dar, în acelaşi timp, are ca scop afirmat răsturnarea sistemului japonez şi instaurarea unei noi stăpâniri în Japonia, aceea proprie. Guru-ul Shoko Asahara, cu o mare putere charismatică, adună vreo 9.000 de membri dintre care câţiva au fost martorii declaraţi ai unor episoade în care liderul ar fi levitat pur şi simplu. Toate bune până aici, dar, ca mulţi bărbaţi de calitate, în viaţa personală guru-ul îşi foloseşte organul genital pe post de cap. Schimbă câteva soţii cu care are în total 12 copii, şi nenumărate pipiţe cărora le colecţionează părul pubian în sticluţe. La arestarea sa în 1995 a fost găsit în posesia a vreo o sută de astfel de omamori – port-bonheur-uri. Ruşinos, libidinos şi caraghios pentru un om care se voia Stăpânitorul Japoniei şi care chiar pusese la cale o nouă Constituţie şi ierarhie statală în care unul dintre fiii săi urma să fie prinţ moştenitor.

Tăcerea unui guru condamnat la moarte

În urma unui îndelungat proces, Shoko Asahara a fost condamnat la moarte prin spânzurare pe 27 februarie 2004, dar se află încă în viaţă într-una dintre închisorile de maximă siguranţă. În cadrul procesului său autorităţile japoneze au încălcat flagrant legea şi drepturile omului. Avocatul Yoshihiro Yasuda a fost astfel arestat pentru simplul fapt de a fi pledat nevinovăţia acuzatului, caz fără precedent pe mapamond, în care unui acuzat i se refuza dreptul la apărare justă şi unui avocat nu numai dreptul de a apăra, dar şi cel la libertate. Mai grav decât atât, Yasuda nu a fost arestat pe faţă pentru aceasta ci i s-a pus în scenă un alt incident care a dus la arestarea sa şi care l-a împiedicat să pledeze la proces. Se pare că Procuratura se temea foarte mult de pledoaria sa. Lui Asahara-san i s-au oferit în schimb avocaţi din oficiu. Sectei Aum i-au fost puse sub ascultare şi urmărite toate mijloacele de comunicare, presa japoneză, dar şi cea internaţională a fost manipulată prin ­limitarea accesului membrilor săi la cei cu permis, prin trunchierea informaţiei şi punerea la gazeta de perete a unor min­ciuni sfruntate, cum se pare că a fost afirmaţia conform căreia guru-ul şi-ar fi dat drumul în pantaloni atunci când a fost arestat. Mai mult, încălcarea drepturilor omului în cazul Aum s-a resimţit, conform obiceiului feudal japonez al marii răzbunări, cea care este îndreptată împotriva progeniturilor duşmanului, asupra copiilor săi. Deşi un fiu şi o fiică a lui Asahara au câştigat dificilele con­cursuri de admitere ale unor renumite şcoli japoneze, tinerilor li s-a refuzat intrarea în aceste şcoli cu fiţe şi dreptul la învăţătură. Dar, orice ar fi spus Asahara sau membrii sectei pentru apărarea lor şi respectarea drepturilor lor fie şi ca vinovaţi, a fost torsionat de presă. Urmând exemplul lui Mahatma Ghandi, condamnatul Asahara a hotărât să tacă înainte chiar de a fi redus la tăcerea fizică întru eternitate printr-un tip de execuţie care în Europa li se aplica pe vremuri numai infractorilor ordinari. Aha! Vă mai arde să vă gândiţi la geishe rafinate, ceremonia ceaiului sau ikebana când se vorbeşte despre Japonia? Înseamnă că aveţi o slăbiciune pentru vreo fata morgana extrem orientală.

De la Aum la Aleph

Nemaifăcând faţă atitudinii opresive a guvernului, poliţiei, presei şi publicului în general, secta Aum şi-a luat în 2003 noul nume de ALEPH. Obiectivele sale principale sunt, conform paginii sale de pe internet, vindecarea diferitelor boli şi suferinţe, atingerea fericirii în lumea aceasta şi Eliberarea şi Satori, Iluminarea. Guru Shoko Asahara a fost repudiat. În locul său, liderul organizaţiei este Fumihiro Joyu. Una dintre perso­nalităţile relativ renumite în media japoneză, Joyu îşi foloseşte inteligenţa şi talentele argumentative spre a găsi explicaţii şi scuze pentru activităţile trecute şi prezente ale sectei. Aa ieba Joyu. „Dacă o spui şi pe asta, eşti mai tare ca Joyu“ – s-ar putea traduce această nouă expresie japoneză care înseamnă că interlocutorul tău este atât de talentat în argumentaţie încât şi-a găsit scuza pentru cea mai mare boroboaţă sau a făcut ca nefirescul să pară normal.

Secta Aleph îşi afişează adresa şi numărul de telefon pe pagina sa de web. Am încercat să-i contactez pe membrii sectei dezvăluindu-mi intenţia de a expune viaţa spirituală şi motivaţiile în plan social ale membrilor săi într-o revistă românească. M-am izbit însă de un zid fie al tăcerii, fie al dispreţului cu care românii, nişte indivizi oarecare ce locuiesc într-o ţară insipidă, sunt de obicei întâmpinaţi în Japonia. Am dat o fugă pĂnă în districtul Suginami, cartierul cvaşi-şic Nishi-Ogikubo, unde îşi are sediul central secta Aleph, cu intenţia de a face măcar o fotografie clădirii. Am găsit cu greu adresa. Secta este dosită pe o stradă îngustă într-un imobil cu aspect ieftin. Etajul superior este ocupat de o familie care are probabil un bebeluş, din câte am putut să-mi imaginez privind rufele puse la uscat pe balcon. Nu există nici un indicativ care să anunţe că acolo se află secta. Din contră, în dreptul interfonului apartamentului care adăposteşte, conform internetului, sediul lui Aleph, stă scris un nume care ar părea mai degrabă de firmă: ROSE PLAYER. Sun să întreb. Într-adevăr, am dat de secta Aleph, dar domnişoara care îmi răspunde se scuză că nu poate deschide. Din păcate, fotografiile pe care le fac nu sunt nici ele de calitate căci strada e atât de îngustă încât nu oferă nici o perspectivă asupra clădirii. Voilà, după aura celebrităţii şi ieşirea la rampă în forţă, împotriva unei societăţi nedrepte, noua Aum se ascunde acum precum şobolanul din pivniţă. De altfel, liderul său iniţial Joyu, zis Maitreyi, a părăsit organizaţia şi a înfiinţat o schizmă a sa, Hikari no Wa, Cercul Luminii, în 2007. Secta Aum nu pare să mai aibă un prezent.

Până la urmă, acum, spre final, trebuie să mai adaug că acesta este un articol şi spaţiul său este limitat. Nu am argumentat îndestul caracterul opresiv al societăţii japoneze şi încălcarea generală a drepturilor omului în Japonia, caracteristici care duc în mod firesc la reacţii extrem de negative şi impulsive cum a fost atacul cu gaz sarin al sectei Aum sau, mai demult, tragedia atomică de la Hiroshima şi Nagasaki. Aşadar, cu altă ocazie, voi prezenta alte orizonturi nipone privite dinăuntrul acestei ţări atât de ascunse, închise şi totodată extrem de ambiţioase în lupta sa de afirmare pe plan mondial.

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2008 Tweet

Thursday, November 20th, 2008 at 3:06 pm, ZOOM, RSS feed